Efremia,
mi-aduc aminte că, în vremea gimnaziului, profesoara noastră de fizică ne-a vorbit despre forța de tensiune superficială a apei și așa am înțeles întrucâtva cum acele insecte, pe care le vedeam pe o baltă mare cu păpuriș, puteau nu numai să stea pe luciul apei, ci să și meargă pe el. Noi, băieții, le ziceam „țânțari plutitori”, dar aceste insecte fac parte din familia Gerridae, caracteristica lor fiind micro-pilozitățile hidrofuge dispuse pe picioarele alungite, datorită cărora „sfidează” luciul bălții și astfel aceste goange pot să plutească și să meargă în voie pe apă.
Între alte vise copilărești, ne doream ca, la un moment dat, să inventăm niște papuci cu care să reușim să mergem și noi pe apă. Una dintre „invențiile propuse” era să facem cumva așa încât să adunăm o herghelie de astfel de insecte sub fiecare picior… dar pentru asta trebuia să devenim adevărați „îmblânzitori de țânțari plutitori”. Dar, cum aceștia nu au reușit să audă chemarea noastră, nu am mai izbutit nimic cu „invenția” și am trecut la altă joacă, prin care aveam să învățăm cum funcționează lumea.
Mergând și stând pe apă
Înrudite cu „țânțarii plutitori” – prin principiul fizic al tensiunii superficiale – erau baloanele de săpun. Datorită surfactaților ce reduc tensiunea superficială a apei cam de trei ori, se pot realiza baloane stabile de săpun, care, dacă sunt angrenate de curenți lenți de aer, pot pluti destul de departe. Observasem că mărirea procentajului de șampon în soluția de apă putea să crească mărimea și durabilitatea balonului de săpun, iar irizațiile cromatice de pe el erau mai frumoase și mai spectaculoase. În acea perioadă, mamele noastre au băgat de seamă că flacoanele de șampon de acasă se consumă repede, dar nu știau care este adevăratul motiv al „evaporării” șamponului.
Deunăzi, pe când spălam niște vase, mi-am adus aminte ce meșteri devenisem la făcut baloane de săpun în copilărie și, văzând flaconul cu detergent de vase care era pe terminate, l-am scuturat puternic spre a se umple cu spumă de baloane mici și mărunțele. După un scurt răstimp, când m-am uitat iarăși la flacon, bulele mici de spumă dispăruseră și rămăseseră doar câteva mari, auto-optimizate geometric în volumul recipientului de detergent. Și pentru că imaginea era foarte grafică, i-am făcut o fotografie.
Cuvântul detergent, prin intermediarul franțuzesc détergent, provine din latinescul dētergeō, care înseamnă a șterge, a curăța prin ștergere, iar la figurat a alunga, a îndepărta. De altfel, şi cuvântul şterge are aceeaşi obârşie latină în verbul tergeō.
Una dintre apucăturile mele este să îndepărtez etichetele de pe ambalajele reutilizabile, însă nu de puține ori am întâmpinat dificultăți în înlăturarea lor, și aceasta datorită ingredientelor întrebuințate în adezivii etichetelor. Auzisem de ceva soluție eficientă care îndepărtează orice adeziv folosit la etichete, dar un amic ce are aceeași „pasiune” mi-a spus să nu cheltui nici măcar un ban pe așa ceva, pentru că are o rezolvare mai bună, non-toxică și fără vreun preț semnificativ. Pur și simplu, eticheta se acoperă cu o bucată de șervet din hârtie care e îmbibată din belșug cu untdelemn, iar apoi se lasă de la o oră până la o zi, în funcție de efectul mai grabnic sau mai lent al uleiului. În practică, metoda s-a dovedit a fi infailibilă. După ce eticheta dimpreună cu adezivul ei se desprinde, rămâne ca recipientul sau ambalajul să fie spălat cu detergent pentru a înlătura substanța grasă rămasă.
Grăsimile și uleiurile – pentru efectul lor – ar putea fi numite dimpreună unsori, iar cuvântul unsoare este cel care desemna înainte vreme mai toate substanțele grase solide. Etimologic, unsoare provine din cuvântul latin ungō/unguō, care înseamnă a unge sau a unge cu ulei, dar are și înțelesul de ulei, grăsime, unsoare. Și e binecunoscut că, în limba greacă, Hristos înseamnă Uns.
Hristos Domnul, ca Unsul lui Dumnezeu și Fiul Tatălui, a mers nestingherit pe luciul apei (Ioan 6, 19) adeverindu-ne încă o dată că El Însuși este Cel Care a scos firea omenească din apele potopului (Matei 3, 16). Și tocmai de aceea El ne-a îmbrățișat prin darul Botezului și al Mirungerii, ștergând și îndepărtând toate „etichetele” morții din sufletele și trupurile noastre și pecetluindu-ne cu ungerea Sa dumnezeiască.
Nici o etichetă nu este de neîndepărtat cu ungerea potrivită.
Așadar, dacă dorești, poți privi, în rugăciune, chipul fiecărui om ca pe o necuprinsă taină a lui Dumnezeu și atunci toate etichetele acestei lumi stricăcioase vor fi lepădate în urmă pentru a dobândi întâlnirea cu toți fiii Tatălui.
†
În adâncimile firii S-a pogorât Duhul, îmbrățișând cuvintele Tatălui întru oglindirea Fiului, spre a le zidi pe toate în sfatul cel dintru început pentru firea omenească al Preasfintei Treimi, ca astfel și noi să găsim, în cele văzute, calea către tainica întâlnire cu Hristos, Împăratul smereniei, vestit în chip tăcut de întregimea tuturor făpturilor. Pogoară în ochii mei roua lacrimilor de pocăință, Multmilostive, ca, prin ele, să văd cum dezlipești dintru mine puterea morții și mă strămuți, puțin câte puțin, în tărâmul cel senin al trezviei și al rugăciunii celei dătătoare de viață.
