Scurtă rânduială de rugăciune către

Sfântul Columba al Ionei

 

Tropar

 

Ai luminat cu strălucirea Evangheliei ținuturile Apusului, Sfinte Columba al Ionei, și, pogorând în inimi focul cel dumnezeiesc al Duhului și Adevărului, ai adunat mulțime de ucenici și ai strămutat viețile nenumărator oameni de la întunericul păcatului la slava cunoștinței Preasfintei Treimi. Pentru aceea și noi ne veselim, știind că suntem cuprinși în îmbrățișarea preaputernicelor tale rugăciuni, care ne adapă sufletele cu apa cea vie și veșnică a harului Duhului Sfânt.

 

Condac

 

Ai tămăduit felurite boliri și suferințe în mulțimea noroadelor, Preacuvioase Columba, câștigându-i pentru Dumnezeu pe cei care nu mai găseau nici o nădejde în sărmana lume pământească. Cu zborul cel lin al milostivirii tale, călăuzește-ne și adăpostește-ne și pe noi în sălășluirea cea pașnică și dumnezeiască a focului Evangheliei, ca, fiind acoperiți de către Duhul Sfânt, în taină să ne vărsăm lacrimile de pocăință, cântând Domnului: Aliluia!

 

Icos

 

În ostroavele cele de la capătul lumii, ți-ai săvârșit nevoința și pustnicia, Sfinte Părinte Columba, dar, pe toți oamenii din toate veacurile, ne-ai îmbrățișat prin rugăciunea ta cea dumnezeiască, tăinuindu-te în smerenia lui Hristos, cea care poate duce dincolo de orice cuget omenesc și pământesc. Pentru aceea și noi, veselindu-ne de revărsarea nădejdii care ne primenește sufletele, îndrăznim a-ți grăi așa:

Bucură-te, condei care a cuprins în slove mici graiurile cele mari și făcătoare de viață ale Sfântului Duh,

Bucură-te, limpede tihnă a sfintei prietenii, care nu se mai ia niciodată de la cei care te-au cunoscut întru Duhul,

Bucură-te, apă preschimbată în vin, care aduce veselia cunoștinței cuvintelor dumnezeiești tăinuite în făpturi,

Bucură-te, ungere sfântă, ce îi pecetluiește pe aceia care cer Domnului să-i ridice din puhoaiele păcatului,

Bucură-te, șuvoi de lacrimi, care ca fulgerul străbat întreaga lume, adunându-ne în rugăciune și trezvie,

Bucură-te, minune a tăcerii și smereniei, care propovăduiește nevăzut mântuirea noastră, purtându-ne deplin păcatele,

Bucură-te, iubire de Dumnezeu, care suspină negrăit când vreunul dintre noi se tăvălește în mocirla faptelor întunecate,

Bucură-te, primenire prin durerea purtată până la capăt, întru care vedem că ai biruit, cu moartea pe moarte călcând,

Bucură-te, osteneală care aleargă cu grăbire după noi, cei ce suntem fugari de la fața Tatălui,

Bucură-te, cântec, ale cărui sunete sunt toate picături de rugăciune și lumini ale vederii lui Dumnezeu,

Bucură-te, pădure plină de răcoarea Crucii lui Hristos, întru care ne adăpostim de arșița cea pârjolitoare a păcatului,

Bucură-te, spor dumnezeiesc în revărsarea milostivirii, prin care suntem izbăviți de cugetul cel ucigaș de suflet,

Bucură-te, Sfinte Părinte Columba, bunătate care înconjură lumea spre a o îmbrățișa deplin în rugăciune!

 

O cântare a Canonului

 

Ridică-ne întru cunoștință pe noi, cei doborâți și striviți de păcate și neputințe trupești ori sufletești, dumnezeiescule Columba, ca, înfățișându-ne cu toate metehnele și bolirile înaintea lui Hristos-Dumnezeu, să nu ne mai despărțim de El prin suferință, căci, în taina cea mare a împreună-pătimirii, Însuși vine la noi și întru noi, ca să ne fie reazem, putere, mulțumire și răbdare până la capătul durerilor și biruința deplină, în noi, asupra morții.

Stih: Sfinte Părinte Columba, tămăduiește sufletele și trupurile noastre.

Pitici la suflet și moleșiți cu trupul suntem și ne mărturisim înaintea ta, Preacuvioase Columba, iar în cele pământești, neîncetat orbecăim, căci am pierdut vederea cea cuprinzătoare a cuvintelor Evangheliei și trăim numai prin împătimirea față de pământ și trup. Sloboade-ne din obezile cele cumplite ale învârtoșării și nesimțirii sufletești, ca astfel să învățăm iarăși a merge înaintea lui Dumnezeu și către El, liberându-ni-se și mintea de după gratiile necunoștinței.

Stih: Sfinte Părinte Columba, tămăduiește sufletele și trupurile noastre.

Privirea ta, care se avântă prin dragoste în adâncurile lui Dumnezeu, Sfinte Columba, ne aduce și nouă apa cea vie a cunoștinței celor nepieritoare, care ne curăță de spoiala și dichisirea în fățărnicie, în viclenie și în minciunile părerii de sine. Trezește adâncul inimii noastre, ca să nu ne mai jucăm de-a v-ați ascunselea cu Dumnezeu și să încetăm a ne purta ca niște zănatici, care își tăinuiesc duhoarea puroaielor și rănilor, mințindu-se nerușinat și pe ei înșiși că sunt plini de mireasma sănătății sufletești.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Cunoștința ta cea înaintevăzătoare și prorocească nu poate fi păcălită de duhurile cele mincinoase, Preacuvioase Columba; pentru aceea și vrăjitorii druizi foarte se temeau de puterea cea dată ție de Duhul cel Preasfânt. Iar noi, privindu-ne adâncul conștiinței, voim a ne lepăda de minciunile cele multe ale fățărniciei, care ne fac precum niște morminte văruite, dintru care surâdem celor de lângă noi, dar neîncetat ne lepădăm de ei.

Și acum… a Născătoarei de Dumnezeu:

Sfâșierile sufletești și bolirile trupului ne-au doborât la pământ, Măicuța lui Dumnezeu, și, cunoscând prin îmboldirile neputințelor mulțimea rănilor și durerilor, strigăm către tine cerându-ți mila ta cea grabnic ajutătoare. Cuprinde-ne pe toți cei frânți de suferințe sub acoperământul rugăciunilor tale, Preacurată Fecioară, ca, înnoindu-ne prin lacrimi de pocăință, să punem început mântuirii noastre.

 

Rugăciune

 

Dragostea ta cea dumnezeiască apără și păzește viețile noastre, Sfinte Părinte Columba, căci, trecându-ne prin baia lacrimilor de pocăință, ne cureți privirile sufletului de solzii minciunilor fățărniciei, ca astfel, prin smerenie, să ajungem și noi să ne vedem întocmai așa cum suntem și nicidecum așa cum ne închipuim că am fi. Iartă-ne și mijlocește pentru noi, cei care ne-am făcut obicei de a ne trăi toate clipele fără pomenirea lui Dumnezeu. Miluiește-ne, căci, în orbirea noastră, trecem cu vederea suferințele aproapelui, socotindu-ne pe noi înșine a fi cei mai de preț și făcându-ne un țel din a se învârti lumea în jurul nostru.

Preaîmpuțită și nemernică este această slavă deșartă, sorbind, în întunericul păcatului și întoarcerii spre sine, mulțime mare de suflete, care, prin răni și dureri, se năpustesc către îndulcirile cele vătămătoare ale egoismului și ale lepădării Crucii. Învață-ne a ne da pe noi înșine și unii pe alții lui Dumnezeu, ca astfel să se săvârșească întru noi lucrarea dragostei Evangheliei, cea care este cheia și ușa de intrare în Împărăția Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.