Efremia,
de câteva zile mă gândesc să-ți propun un experiment care este deopotrivă gustativ, dar poate ajuta și capacitatea de observație. Să presupunem că astăzi ți-ar face plăcere să mănânci un croasant cu ciocolată și nu ai avea posibilitatea să obții unul proaspăt preparat și copt. În această situație, va fi necesar să ajungi până la un magazin alimentar, sau probabil la un supermarket, de unde îți vei putea cumpăra un croasant ambalat. M-am gândit tocmai la acest produs din mai multe motive. Întâi de toate, cuvântul „croasant” provine din franțuzescul „croissant” și are la obârșie latinescul „crescere/crescentum”, ce înseamnă „a crește” – care, în limba română, are la temelie aceeași rădăcină latină. Se pare că acest produs de panificație și-a dobândit denumirea datorită puterii mari de dospire și creștere a aluatului din care este preparat.
Să presupunem în continuare că, pentru a face mai amplu experimentul, vei cumpăra trei croasante de la trei producători diferiți. Aproape cu certitudine se poate spune că, pe ambalajul lor, vei întâlni o prezentare fastuoasă, savuroasă, într-o paletă plină de culori intense. La fel de sigur este că ambalajul nu va fi nicidecum transparent și nu-ți va lăsa nici cea mai mică fantă spre a vedea cum arată în mod real produsul de sub folia argintie de polietilenă imprimată în policromie.
Însă, dacă ajungi acasă și vei desface ambalajele celor trei croasante, vei putea observa și compara aspectul conținutului cu felul în care sunt prezentate pe ambalaj. Dacă vei așeza fiecare croasant alături de ambalajul său, vei fi izbită de diferența uriașă dintre imaginea prezentată pe ambalaj și felul propriu-zis în care arată produsul.
La rândul meu, am făcut acest experiment cu trei croasante și pot spune că prezentarea de pe ambalaj s-a dovedit a fi, în fiecare caz, înșelătoare: trei minciuni policrome, ce acopereau ceva veșted și fad. Cu toate acestea, am mâncat cele trei croasante. M-oi fi gândit atunci să nu pierd banii cheltuiți pe ele? Să fi făcut acest lucru pentru că îmi plac croasantele, sau poate pentru că îmi plac minciunile? Sau și una, și alta? Sau totul a fost doar o „sugestie de prezentare”?
În viața aceasta, la toate nivelurile existenței, putem fi păcăliți și hăcuiți de lupii în piele de oaie (Matei 7, 15), pentru că este posibil să ne fie livrate colivii spoite cu aur. Apa tulbure a acestor „livratori”, pare că ne-ar potoli foamea și setea din adâncul sufletului, dar – dincolo de pojghița ambalajului exterior – nu este nimic altceva decât neîmplinirea cuvintelor, a promisiunilor pe care le promovează.
De unii ca aceștia, suntem feriți de Domnul prin adânca, tainica și lucrătoarea Sa chemare, care străbate toate veacurile: „Lasă morții să-și îngroape pe morții lor, tu vino și urmează Mie” (Matei 8, 22). El este Singurul Care poate și grăiește adâncului inimii omului, iar Duhul Său Cel Sfânt este Cel Care ne îmbrățișează și ne crește întru asemănarea cu Fiul Tatălui.
Hristos Dumnezeu este Calea, Adevărul și Viața și numai El a biruit toate minciunile lumii.
Așadar, dacă dorești, întotdeauna poți lăsa în urmă amăgirile lăuntrice și, deschizându-te cu totul înaintea lui Dumnezeu, vei fi cuprinsă de oceanul nețărmurit al dragostei Sale.
†
Doamne Iisuse Hristoase, întreaga mea viață și ființare este pe deplin în mâinile Tale și nimic nu rămâne nepătruns de privirea Ta cea atotiubitoare. Te rog, ajută-mi să cresc lăuntric, trecând cu înțelepciune prin toate încercările pe care Tu le vei rândui în trecerea mea pe acest pământ, ca astfel să mă unesc cu Tine, iar la ieșirea din această viață, să Te pot îmbrățișa cu bucurie, știind că nu am ascuns nimic de Tine în viețuirea mea pământească.
