Scurtă rânduială de rugăciune către Sfântul Ierarh Teofil cel Milostiv

 

Tropar

 

Născut din sânurile Ardealului și luând jugul cel preagreu al arhieriei, Sfinte Părinte Teofil, cu credință dreaptă și cuget plin de bărbăție mucenicească ai trecut prin toate învolburările veacului, cuprinzând în suspinările tale toate durerile semenilor și dăruindu-le pe toate în îmbrățișarea cea veșnică, prin care Hristos Însuși te-a îmbrățișat.

 

Condac

 

Răbdarea rugăciunilor tale a fost încununată cu biruință asupra neputințelor și a neîmplinirilor din această lume, Sfinte Părinte Teofil, căci, privind neîncetat strălucirea feței lui Hristos, nu te-ai despărțit nici o clipă de păstoriții încredințați ție, ci, prin suspinul Duhului Sfânt dintru tine, pe cei osteniți și împovărați îi strămutai din umbra morții întru lumina Învierii lui Hristos.

 

Icos

 

Pacea și blândețea ți-au fost veșminte nevăzute, dumnezeiescule Teofil, căci, iubind adevărul și bunăvoirea dintre oameni, ne-ai acoperit pe toți cu pogorârea de taină a harului dumnezeiesc, ce naște pocăință și râvnă pentru nemurire în toți cei care știu cu adevărat măsura cea firavă a puterilor omenești și, cu recunoștință, îndrăznesc a-ți cânta așa:

Bucură-te, cufundare văzătoare în rugăciunea de toată vremea, săvârșită în suspin dinaintea Domnului,

Bucură-te, blândețe care-l înveșmântează cu lacrimi pe tot cel ce vrea să-și lepede învârtoșarea fățărniciei,

Bucură-te, mustrare curățitoare pentru toți cei care au îmbătrânit în părerea de sine și în teatralism,

Bucură-te, acoperământ tămăduitor, care se așterne peste mulțimea neputințelor și a urâciunilor noastre,

Bucură-te, suspin care se avântă a sorbi durerile omenești spre a le îmbrățișa cu puterea Sfintei Învieri,

Bucură-te, cântec cu sunete alcătuite din lacrimi revărsate dinaintea icoanei Maicii Domnului de la Nicula,

Bucură-te, dumnezeiască tărie, ce a biruit prin rugăciune valul cel ucigaș al pustiirilor apostaților comuniști,

Bucură-te, priveghere pentru toți cei pe care Domnul ți i-a încredințat să-i cuprinzi în adâncul smereniei tale,

Bucură-te, zâmbet al primăverii veșnice, care topește cu razele lui mulțimi nesfârșite de dureri omenești,

Bucură-te, boare a vieții, ce înnoiește inimile zdrobite de răutatea multelor înfățișări ale morții și stricăciunii,

Bucură-te, cunună a păcii care topește toată prihănirea din vrăjmășiile dintre cei de un neam și o simțire,

Bucură-te, crin înmiresmat și pururea plecat dinaintea picioarelor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu,

Bucură-te, Sfinte Părinte Teofil, milă care face să rodească darurile Duhului Sfânt din adâncurile inimilor omenești!

 

O cântare a Canonului

 

Păstorit-ai cu lacrimi, suspin și trezvie ținutul Vadului, Feleacului și Clujului, Sfinte Teofil cel Milostiv, iar cu dumnezeiasca ta râvnă și iscusință în rugăciune, ai înnoit inimile multora, cârmuind corabia Bisericii din ținuturile Ardealului către malul cel neînserat al Împărăției Cerurilor.

Stih: Sfinte Părinte Teofil, ocrotește-ne cu mila și blândețea ta.

Cunoșteai preabine uneltirile drăcești ale apostaților săvârșite împotriva Bisericii, dumnezeiescule Teofil, dar nu te-ai lăsat frânt lăuntric, ci toată nădejdea ți-ai aruncat-o spre Dumnezeu, biruindu-i pe potrivnici prin dragostea pentru vrăjmași și tămăduind cu sângele și sudorile rugăciunilor tale mulțime mare de patimi încuibate în oameni.

Stih: Sfinte Părinte Teofil, ocrotește-ne cu mila și blândețea ta.

Ca un stâlp de lumină blândă, străluceai în catedrala ortodoxă a Clujului, minunatule Teofil, iar cei care erau cu luare aminte la mila ta cea lucrătoare, se împărtășeau din buna mireasmă a rugăciunilor tale, căci binecuvântările pe care le dăruiai pecetluiau și făceau lucrătoare voia Preasfintei Treimi în cei ce râvneau dreptei credințe.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Din dragoste pentru om, ai sorbit mulțime nesfârșită de dureri ale veacului pământesc, Sfinte Părinte Teofil, și împodobindu-te cu acestea ca și cu o cunună de spini, le-ai potopit cu lacrimi și rugăciune, bineștiind că veșmintele arhierești nu sunt altceva decât odăjdiile smereniei celei de necuprins a lui Hristos.

Și acum… a Născătoarei de Dumnezeu:

În palmele tale înmiresmate, ai adunat lacrimile arhiereului Teofil, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu și, aducându-le dinaintea Fiului tău, ați unit inimile voastre îndurerate pentru lume și ați tăinuit bucuria cea nemărginită a Învierii în inima celui care neîncetat se roagă pentru toți cei din ținutul Vadului, Feleacului și Clujului.

 

Rugăciune către Sfântul Ierarh Teofil cel Milostiv

 

Multmilostive și blândule Părinte Teofil, inima ta s-a plecat cu totul spre rugăciune, simțire dumnezeiască și deplină înfățișare dinaintea privirii Domnului, de aceea toți cei care se apropiau de tine se împărtășeau, după putere, din slava cea tainică a harului dumnezeiesc, așa încât atât preoțimea, cât și poporul, dădea mărturie încă din timpul viețuirii tale pământești că erai limpede izvor de pace, milostivire, binecuvântare și luminare lăuntrică. Prin adâncurile de necuprins ale rugăciunilor tale, ai înnoit plămada neamului românesc, iar prin pilda cea minunată a vieții, ai aprins în mulți focul pe care Hristos Domnul a venit să-l aducă pe pământ pentru înnoirea lumii (Luca 12, 49).

Tu nu încetezi să ne veghezi pe toți și, venind tainic și tăcut în mijlocul nostru, ne șoptești la urechea inimii cuvintele nemuritoare ale Evangheliei, ca astfel să ne izbăvești din hărmălaia de iad a zvârcolirilor în materie și în îndobitociri pătimașe. Curăță-ne cu lacrimile tale de foc și, nimicind tăciunele multelor noastre răutăți, povățuiește-ne pe calea cea luminată și binecuvântată a Euharistiei, prin care toate ale noastre dobândesc putere a fi strămutate în cerul cel nou și pământul cel nou al dragostei dumnezeiești și al rugăciunii pline de trezvie.

Cu bunătatea și cu bogăția milostivirii tale, dăruiește-ne merindea cea duhovnicească și până în sfârșit ne apără și ne izbăvește de lupii cei cumpliți îmbrăcați în piei de oaie, care-i schingiuiesc fără cruțare pe cei care li se supun orbește. Cu dragostea ta atotcuprinzătoare, dăruiește-le și acestor înșelători trezire și pocăință și curăță fețele lor de împuțiciunea cea întunecată a slavei deșarte și a părerii de sine, prin care și-au schilodit atât propriul suflet, cât și pe al celor care s-au adunat în jurul lor.

Deschide cu îmbelșugare izvoarele lacrimilor noastre, ca, botezându-ne în ele prin puterea pocăinței, să ni se preschimbe în veșmânt nou al sufletului și astfel să ne veselim iarăși și iarăși de cuvântul cel minunat al Bisericii, care ne spune: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat” (Coloseni 3, 10-12).

Învață-ne și pe noi stăruința în rugăciune și în înfățișare dinaintea privirii dumnezeiești, ca astfel să învățăm a purta povara și durerile fiecărei zile, iar de aici să purcedem puțin câte puțin pe calea Crucii, care trece prin Ghetsimani, unde Domnul a suspinat cu lacrimi și sudori de sânge pentru toți cei care I-au întors spatele Tatălui Său, alegând să iubească mai mult întunericul decât lumina.

Nu trece cu vederea ticăloșia și neputința noastră sufletească, ci învață-ne a o mărturisi deplin lui Dumnezeu, încât măcar și pentru această puțină strădanie să ne învrednicim a vedea lumina Învierii, dăruită firii omenești în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.