ACATISTUL

CUVIOSULUI DIONISIE DE LA COLCIU

 

După obișnuitul început, se zic:

 

Condacul 1

 

Strâmtă și săracă ți-a fost chilia nevoințelor în pustia de la Colciu, minunatule Dionisie, dar la lărgime dumnezeiască ți-a călăuzit inima și la bogăția cea nepieritoare a revărsării dragostei dumnezeiești, iar prin suspinul Duhului Sfânt, ochii ți s-au prefăcut în fântâni de lacrimi, prin care Însuși El spăla viețile noastre atât de mânjite și împuțite de fărădelegi. Pentru aceea îți și grăim: Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie, blândețe sfântă, străluminată de dragostea Fiului lui Dumnezeu!

 

Icosul 1

 

Slujbele Bisericii ți-au fost mângâiere și slavă în truda cea lăuntrică a trezviei, Preacuvioase Dionisie, căci, adăpându-te cu noimele dumnezeiești ale sfintelor graiuri, ți-ai pogorât mintea întru cele mai de dedesubt și, cu neasemuita blândețe a lui Hristos, ai împreună pătimit cu cei care s-au afundat în mocirla și întunericul deznădejdii, și care acum îți cântă:

Bucură-te, pas al însoțirii prieteniei, care îi întâmpină pe cei ce se întorc din țara fărădelegii,

Bucură-te, dor de rugăciune, care ne pârjolește hățișul de spini al mulțimii grijilor pământești,

Bucură-te, făgaș și cărare a odihnei, care s-au deschis prin văile blândeții și ale inimii smerite,

Bucură-te, plâns izvodit din lumina nezidită, ce se pogoară până la temelia neamului omenesc,

Bucură-te, heruvim care soarbe neîncetat din nesecatele izvoare ale dumnezeieștii cunoștințe,

Bucură-te, serafim cufundat în slava focului mistuitor al smereniei Fiului lui Dumnezeu,

Bucură-te, plâns cu lacrimi preschimbate în palatul de cleștar al tinereții celei fără bătrânețe,

Bucură-te, tânguire îndurerată pentru om, potopită de valurile de har ale vieții fără de moarte,

Bucură-te, suspin adânc ce s-a mistuit cu bucurie în slava Învierii din morți a Domnului Hristos,

Bucură-te, sămânță a pocăinței, sădită în tărâmul pământesc și rodită în Împărăția Cerurilor,

Bucură-te, stâncă a credinței, neclintită și nebiruită de puhoaiele și izbiturile duhurilor necurate,

Bucură-te, vedere necurmată a celor dumnezeiești, adeverită în neasemuita strălucire a chipului,

Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie, blândețe sfântă, străluminată de dragostea Fiului lui Dumnezeu!

 

Condacul 2

 

Pierzând vederea cea trupească, te-ai încredințat în brațele Preacuratei Fecioare, iar prin mila ei, ai fost cuprins cu desăvârșire în slava luminii celei nezidite, Sfinte Dionisie, și, înveșmântându-te în razele Soarelui Dreptății, ai îmbrățișat întreaga fire omenească, mijlocind pentru noi cu râuri de lacrimi ca un vrednic următor al dragostei Evangheliei și care întru Adevăr știe să cânte: Aliluia!

 

Icosul 2

 

Pe tăișul cel binecuvântat al dreptei-judecăți ai călătorit în vremea vieții pământești, dumnezeiescule Dionisie, căci, văzându-le pe toate cu ochii lui Hristos, nu te-ai tulburat de lucrările și năpustirile drăcești, iar căderile semenilor le-ai întâmpinat cu milă, dimpreună-pocăindu-te pentru tot păcatul săvârșit vreodată de om. Iar noi, mulțumindu-ți pentru dragostea ta, îți grăim unele ca acestea:

Bucură-te, minte ce nu și-a plecat urechea la momirile înșelătoare ale grijilor și înlesnirilor lumii,

Bucură-te, pisc de rugăciune, înălțat dintru adâncurile fără seamăn ale pogorârii Domnului la iad,

Bucură-te, milă înveșmântată cu slava cea de Sus, care acoperă mulțimea fărădelegilor noastre,

Bucură-te, izvor răcoritor, alcătuit din mulțime de lacrimi, ce potolește arșița nenumărator suflete,

Bucură-te, scaun pe care odihnește osteneala cea binecuvântată a rugăciunii și pocăinței neîncetate,

Bucură-te, cuvânt al dragostei, care dimpreună ostenește cu toți cei ce vor a dobândi Duhul Sfânt,

Bucură-te, sabie de lumină, care nimicește toată unirea noastră cu nălucirile viclene ale acestei lumi,

Bucură-te, vultur care plutește în văzduhul cel fără de margini al dumnezeieștilor înțelesuri,

Bucură-te, armă pururea încărcată cu gloanțele de lumină ale rugăciunii de toată vremea,

Bucură-te, pas statornic în calea trezviei minții și a împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului,

Bucură-te, frumusețe a sihăstriei, care a rodit ciorchinii cei dulci ai ostenelilor pentru Hristos,

Bucură-te, pâine dospită cu lacrimi și coaptă în focul cel dumnezeiesc al rugăciunii neîncetate,

Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie, blândețe sfântă, străluminată de dragostea Fiului lui Dumnezeu!

 

Condacul 3

 

Lacrimile tale de mijlocire s-au făcut precum niște boabe de grâu, care au încolțit în inimile multora spicul cel veșnic al pocăinței, Preacuvioase Dionisie, nimicindu-se astfel întunericul morții lăuntrice în toți cei care s-au înfățișat înaintea lui Dumnezeu și, mărturisind cele ascunse ale inimii, au încetat să se mai mintă pe ei înșiși, învățând a cânta: Aliluia!

 

Icosul 3

 

Punând toată nădejdea ta în ocrotirea Maicii Preacurate, te-ai cufundat în lucrarea de foc a rugăciunii, Cuvioase Dionisie, iar Născătoarea de Dumnezeu, încununând simplitatea și bunătatea ta firească, ți-a deschis adâncurile cele nemărginite și pline de slavă ale numelui Fiului său și Dumnezeului nostru. Iar noi, minunându-ne de biruința ta, îți cântăm:

Bucură-te, inimă feciorelnică, înveșmântată cu neasemuita podoabă a curăției Duhului Sfânt,

Bucură-te, chip bogat în strălucire dumnezeiască, prin care vedem slava Împărăției Cerurilor,

Bucură-te, îngenunchere dinaintea Fiului lui Dumnezeu, care ne agonisește răstimp de pocăință,

Bucură-te, mireasmă tăcută a rugăciunii, care nimicește duhoarea multelor noastre năravuri,

Bucură-te, înălțime curată a dumnezeieștii îmbrățișări, care îi sloboade pe mulți din lanțurile morții,

Bucură-te, trudă stăruitoare, care în întregime s-a cheltuit pentru dragostea Fiului lui Dumnezeu,

Bucură-te, putere ce sfărâmă temelia cea putredă pe care am clădit zi după zi trufie peste trufie,

Bucură-te, pajiște a bucuriei, pe care zburdă toți cei ce s-au mântuit pentru rugăciunile tale,

Bucură-te, nor senin, din care picură ploile de umilință ale celor ce caută mugurii pocăinței,

Bucură-te, pădure plină de adumbrirea Duhului Sfânt, întru care aflăm ramurile pomului Vieții,

Bucură-te, braț ridicat în rugăciune, care are putere să ne deschidă porțile înfierii dumnezeiești,

Bucură-te, glas al Vieții, care ne cheamă, ridicându-ne din mormântul cel întunecat al poftei ochiului,

Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie, blândețe sfântă, străluminată de dragostea Fiului lui Dumnezeu!

 

Condacul 4

 

Pe cei mici și nebăgați în seamă, precum și pe mai marii lumii, pe toți deopotrivă i-ai primit în scăldătoarea cea curățitoare a pocăinței, umplută cu noianul lacrimilor tale de umilință, dumnezeiescule Dionisie, încredințându-ne că împlinirea cuvintelor Evangheliei este cea care ne aduce biruință veșnică și ne face pe toți deopotrivă fii ai Părintelui Ceresc, învățându-ne a cânta: Aliluia!

 

Icosul 4

 

În adâncurile tăcerii și în șoapta lăuntrică a rugăciunii ți-ai ascuns viața cu Hristos în Dumnezeu, Preacuvioase Dionisie, și, fiind cuprins de lumina Sa cea nezidită și nețărmurită, ai întins îmbrățișarea rugăciunilor tale până la temelia neamului omenesc, înveșmântându-i cu lacrimile tale pe toți cei încredințați ție prin suspinul cel preacurat al Duhului Sfânt, și care îți cântă:

Bucură-te, ușa care ni se deschide spre a ne adăposti de vifornița amarnică a acestei lumi,

Bucură-te, grâu al rugăciunii, care rodește mai presus de vânturarea tulburată a cugetelor,

Bucură-te, tămăduire blândă, șoptită celor zdrobiți de suferințele trupești și sufletești,

Bucură-te, haină de slavă, care pogoară peste cei frânți și topiți în suspinul lor lăuntric,

Bucură-te, mulțumire nețărmurită, în care vine să se odihnească harul Preasfântului Duh,

Bucură-te, stâncă a rugăciunii, de care se zdrobesc toate săgețile înveninate ale vrăjmașului diavol,

Bucură-te, sare cu gust de foc ce sfărâmă toate piedicile tulburării și deznădejdii sufletești,

Bucură-te, veșmânt nelumesc al rugăciunii, dăruit de Împăratul Cerului și al pământului,

Bucură-te, țel și năvălnicie care se avântă iarăși și iarăși către izvorul veșnic al dragostei lui Hristos,

Bucură-te, cutremur, așteptare și dorire, care L-au chemat fără de încetare pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu,

Bucură-te, biserică clădită din cărămizile lutului amestecat cu sudoarea ostenelilor și ars în văpăile Duhului Sfânt,

Bucură-te, viață dăruită deplin lui Hristos spre a primi ochii, mintea și simțirile Fiului Tatălui,

Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie, blândețe sfântă, străluminată de dragostea Fiului lui Dumnezeu!

 

Condacul 5

 

Dorul cel dumnezeiesc topindu-ți inima în rugăciune, Preacuvioase Părinte Dionisie, ai trecut prin valurile cele nețărmurite ale harului și ai poposit dinaintea Fiului lui Dumnezeu ca să așterni la picioarele Sale mulțimea de lacrimi și noianul de suspinări, cu care i-ai îmbrățișat tainic pe toți fiii oamenilor spre a ne dobândi iertare și a ne învăța pe fiecare graiul: Aliluia!

 

Icosul 5

 

Cerul preacurat al inimii tale a fost împodobit cu seninul bunătății, Cuvioase Dionisie, căci întru tine a strălucit frumusețea chipului lui Hristos Dumnezeu, Cel Care ne-a învățat cum să fim blânzi și smeriți cu duhul ca astfel să aflăm și să gustăm din limpezimea, pacea și bucuria adusă în lume de Învierea Sa din morți și de biruința Lui asupra iadului. Pentru aceea îți grăim așa:

Bucură-te, tăinuire a graiurilor Evangheliei spre a le face roditoare în adâncurile minții și ale inimii,

Bucură-te, făptură făcută căuș dumnezeiesc al mulțumirii pentru a primi Trupul și Sângele lui Hristos,

Bucură-te, purcedere slujitoare în pogorârea la iad, prin care mulți deznădăjduiți își află izbăvirea,

Bucură-te, tăcere înlăcrimată, în care sălășluiește strălucirea nemuritoare a Învierii Mântuitorului,

Bucură-te, apă limpezitoare, care curăță viețile noastre mânjite de mocirla tăvălirilor în păcat,

Bucură-te, isihie neclintită în har, îmbrățișată deplin în lărgimea dumnezeiască a Duhului Sfânt,

Bucură-te, vâltoare de lacrimi și suspine, dintru care ai dobândit curăția cea văzătoare de Dumnezeu,

Bucură-te, fărâmare a voii proprii spre a o așterne dinaintea picioarelor Fiului Care ascultă de Tatăl,

Bucură-te, bărbăție lucrată cu vitejia înțelepților lui Dumnezeu, care iubesc mai mult lumina decât întunericul,

Bucură-te, uriaș al Duhului în pogorârea în smerenia lui Dumnezeu, care grabnic îi ajuți pe cei mărunți la suflet,

Bucură-te, iscusință de lumină, care dezleagă toate încâlcelile cugetelor noastre împătimite de pământ,

Bucură-te, simplitate dumnezeiască, ce se face cale pentru toți cei care au ostenit în nădăjduirea în sine,

Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie, blândețe sfântă, străluminată de dragostea Fiului lui Dumnezeu!

 

Condacul 6

 

Cu puterea Trupului și a Sângelui lui Hristos, te-ai înnoit spre săvârșirea ostenelilor lăuntrice, Preacuvioase Dionisie, trecând prin sudorile cele multe și de neocolit ale trezviei și ale rugăciunii de toată vremea, iar condeiul de văpaie al rugăciunilor tale a scris în nenumărate inimi tainele chemării lui Dumnezeu spre a le învăța să cânte: Aliluia!

 

Icosul 6

 

Acoperământul rugăciunilor tale se întinde peste întreg răstimpul viețuirii noastre pământești, dumnezeiescule Dionisie, și, picurându-ne harul cel de trebuință, ne călăuzești pe calea Crucii și a Evangheliei, împreună-ostenind cu noi în fiecare durere, sfâșiere lăuntrică și început de pocăință. Pentru aceea, cu recunoștință, îți cântăm:

Bucură-te, ogor plin de vlăstarele cerești ale nevoințelor săvârșite pentru dragostea lui Dumnezeu,

Bucură-te, flacără nematerialnică ce biruie iadul cu strălucire și îi luminează pe cei din umbra morții,

Bucură-te, izbândă și bucurie a monahilor, care ai purtat în lume strălucirea chipului lui Hristos,

Bucură-te, limpezime izvorâtă din adâncurile pocăinței spre a-i curăța pe mulți de moartea cugetelor,

Bucură-te, stăpânire împărătească asupra mișcărilor sufletești, încununată de slava cea de Sus,

Bucură-te, minte adunată în chinga de foc a rugăciunii săvârșite cu numele Domnului Hristos,

Bucură-te, zăvorâre în cugetele pocăinței spre a agonisi firii omenești nădejdea înnoirii lăuntrice,

Bucură-te, carte, ale cărei graiuri de foc s-au făcut toate sălășluire a blândeții Fiului lui Dumnezeu,

Bucură-te, alergare neobosită pe calea pocăinței, care s-a învrednicit de slava priveliștilor dumnezeiești,

Bucură-te, țărm al Împărăției Cerurilor, la care ajung luntrile celor călăuziți de rugăciunile tale,

Bucură-te, chemare a minții, ascunsă în inima care cere Părintelui Ceresc mântuirea tuturor oamenilor,

Bucură-te, căruntețe împodobită cu revărsarea de înțelepciune nemuritoare a Preasfântului Duh,

Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie, blândețe sfântă, străluminată de dragostea Fiului lui Dumnezeu!

 

Condacul 7

 

Precum răsar florile primăvara pe pajiște, așa se ivesc și rugăciunile tale în tărâmul cel ceresc al Împărăției, dumnezeiescule Dionisie, frumusețea lor făcându-se întâmpinare și cale pentru toți cei care au ostenit în pribegia acestui veac și năzuiesc să ajungă cât mai curând la cerul și pământul cel nou, cântând cu suspinul inimii: Aliluia!

 

Icosul 7

 

Viața ta lăuntrică s-a preschimbat în cântec prealuminat, în care ropotesc ploile lacrimilor de umilință, Preacuvioase Părinte Dionisie, iar prin adâncurile rugăciunilor și a mijlocirilor tale, ai pus temelie nouă în viețile multora care îndelung rătăceau și neștiut suspinau după întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu. De aceea îți și cântăm:

Bucură-te, milă neasemuită, ce ne cuprinzi în seninul cel dumnezeiesc al Învierii lui Hristos,

Bucură-te, șirag de rugăciune, ale cărui boabe sunt lacrimile firii omenești din toate veacurile,

Bucură-te, cântec neauzit urechilor trupești, dar care răsună în taina suspinului Duhului Sfânt,

Bucură-te, floare purpurie a pustiei, plină de boabele de rouă ce îi adapă pe cei însetați de Dumnezeu,

Bucură-te, piatră neclintită din Dreapta Credință spre a ne dărui temelie bună vieții lăuntrice,

Bucură-te, tărie a adunării minții în rugăciune, care ne cheamă din risipirea găunoasă în pofta ochiului,

Bucură-te, deplină încredințare în mâinile lui Hristos, care a lăsat în urmă tot colbul patimilor,

Bucură-te, noian adânc de lacrimi, în care sunt potopiți munții noștri de fărădelegi și mândrii,

Bucură-te, strălucire a privirii dumnezeiești, care curăță ochii noștri pângăriți de poftele lumii,

Bucură-te, veșnicie ce odihnește în trup muritor spre a adeveri puterea cea nemuritoare a Învierii,

Bucură-te, poposire a voioșiei în viețile celor care sunt zdrobiți de colții cei amari ai deznădăjduirii,

Bucură-te, rază a Învierii lui Hristos, prin care se alină jalea grea a celor mâhniți de puterea morții,

Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie, blândețe sfântă, străluminată de dragostea Fiului lui Dumnezeu!

 

Condacul 8

 

Bunătatea și smerenia omeniei tale i-a întâmpinat cu bucurie pe toți cei care căutau povață, preablândule Părinte Dionisie, iar sfătuirea ta a rodit preschimbare și înviere a sufletelor, căci cuvintele ce le grăiai nu erau doar simple vorbe, ci erau făurite din șuvoiul neștiut al pâraielor lacrimilor tale urcătoare în Ceruri, strălucind prin graiul: Aliluia!

 

Icosul 8

 

Strâmtorarea pereților chiliei ți s-a preschimbat în dumnezeiască lărgime a duhului, Preacuvioase Dionisie, căci, intrând întru slava luminii nezidite, ai rămas neclintit întru strălucirea feței lui Dumnezeu, însă dragostea de semeni te-a mistuit și ai cerut Domnului ca pe toți să-i mântuiască, iar pe tine să te arunce în cele mai de dedesubt. Pentru aceea și noi îți cântăm:

Bucură-te, cărăruie strâmtă, care ne duce către văile cele dulci ale smereniei, blândeții și păcii lăuntrice,

Bucură-te, brâu încins cu focul cel de Sus spre a-i aduna pe cei risipiți în depărtarea lor de Dumnezeu,

Bucură-te, părtășie cu toți Sfinții întru slava luminii nezidite, încă din acest veac stricăcios și trecător,

Bucură-te, candelă a cărei flacără strălucește nimicind bezna multor întemnițați în poftele veacului,

Bucură-te, mir de nard, adunat prin necurmata pază a minții și revărsat prin lucrarea nesfârșită a pocăinței,

Bucură-te, putere a blândeții și a neîmpotrivirii, care îi cutremură pe toți vrăjmașii firii omenești,

Bucură-te, toiag care a țintuit șarpele părerii de sine prin chemarea neîncetată a Fiului lui Dumnezeu,

Bucură-te, fericire a păcii, care nu poate fi dobândită cu avuții, ci doar cu dorul și bogăția smereniei,

Bucură-te, pocăință necurmată, care se înveșmântează cu lacrimile cele pentru întreaga fire omenească,

Bucură-te, liniște în care se deslușește tăcerea rugătoare ce cuprinde vederea celor dumnezeiești,

Bucură-te, diamant, în ale cărui străluciri se arată slava fiecărei lacrimi vărsate pentru mântuirea semenilor,

Bucură-te, străpungere a inimii pline de umilință, care tămăduiește mulțimea nesfârșită a trufiilor noastre,

Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie, blândețe sfântă, străluminată de dragostea Fiului lui Dumnezeu!

 

Condacul 9

 

Cunoscând lucrarea Duhului Sfânt în adâncurile firii omenești, nu ai încetat să te pogori în smerenie, Sfinte Dionisie, ca astfel să te faci următor Celui Care, cu negrăite suspinuri, ia aminte la fiecare dintre noi și ne deschide toate căile prin care să-L cunoaștem pe Fiul, ca astfel, prin Hristos Domnul, să fie nimicită depărtarea noastră de Tatăl spre a putea cânta: Aliluia!

 

Icosul 9

 

Doar o palidă rămășiță a chipului lui Dumnezeu dintru noi a rămas neatinsă, Sfinte Părinte Dionisie, dar, prin rugăciunile tale, ne curățăm de spoielile găunoase ale fățărniciei și ne vedem hidoșenia cea cumplită a chipului lăuntric. Fă să răsară și întru noi lumina Învierii, ca nimicindu-se toate întăriturile morții, să ne strămutăm în buna așezare lăuntrică, întru care Domnul ne-a zidit pe fiecare, și așa să-ți cântăm:

Bucură-te, glas al mărinimiei, prin care Fiul lui Dumnezeu ne cheamă să gustăm bunătățile cerești,

Bucură-te, pământ reavăn, care îndelung a fost udat cu șiroaiele de lacrimi ale recunoștinței,

Bucură-te, veșmânt mai dalb decât zăpada, care strălucește dintru pogorârea luminii nezidite,

Bucură-te, mlădiță a Vieții, prin care morțile noastre sunt altoite toate întru Învierea lui Hristos,

Bucură-te, minte și inimă, ascunse în adâncurile fără de seamăn ale suspinului Duhului Sfânt,

Bucură-te, îndelungă răbdare, care, prin rugăciune, ne așteaptă până în acea zi a trezirii noastre,

Bucură-te, îmbrățișare a Crucii, întru care sunt adunați toți semenii din toate locurile și timpurile,

Bucură-te, șoaptă a veșniciei, purtată de primăvara Învierii, care trece prin lespedea cea rece a inimilor noastre,

Bucură-te, călugărie, întru care bunătatea lui Dumnezeu strălucește cu razele păcii și ale blândeții,

Bucură-te, comoară cerească, tăinuită în ucenicii cei care ți-au urmat cu stăruință și înțelepciune,

Bucură-te, scrutare a valurilor lumii spre a arăta tuturor cetatea cea nemuritoare a Ortodoxiei,

Bucură-te, jitniță a bogăției cerești, în care fiecare bob s-a copt sub strălucirile Soarelui Dreptății,

Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie, blândețe sfântă, străluminată de dragostea Fiului lui Dumnezeu!

 

Condacul 10

 

Tăria cea neasemuită a rugăciunilor, ai tăinuit-o după chipul tău voios și blând, dumnezeiescule Dionisie, nelăsând nicidecum să se vadă întru cele din afară nevoințele cele neasemănate, pe care le-ai făcut pentru dragostea lui Hristos. Pentru aceea și Domnul te-a învățat pogorârea la iad și pătimirile din Ghetsimani și de pe Cruce, ca astfel să ajungi la măsura bărbatului desăvârșit și să dobândești deplin mintea și simțirile Sale întru cântarea: Aliluia!

 

Icosul 10

 

Veșmântul dumnezeieștii tale tăceri îți acoperă taina vieții, Sfinte Dionisie, dar revărsările rugăciunilor tale zăgăzuiesc lucrarea în lume a fărădelegilor; pentru aceea și noi, cu nădejde și bucurie, venim înaintea ta, cerându-ți milă bogată și ajutor statornic, pentru ca să nu fim biruiți de valurile întunericului ce se năpustesc în lume spre ai cuprinde pe cât mai mulți și a-i robi iadului. De aceea, cu umilință, îți cântăm:

Bucură-te, hrană îmbelșugată, care ne întremează și ne izbăvește de foametea din pustietatea lumii,

Bucură-te, miere culeasă prin multe nevoințe, care ne îndulcește spre izbăvire de otrava cugetului lumesc,

Bucură-te, arbore ce cuprinde înălțimile seninului dumnezeiesc și își înfige rădăcinile în tărâmul pocăinței,

Bucură-te, nevoitor iscusit al blândeții, care ai pecetluit cu zâmbet trecerea ta prin această lume,

Bucură-te, cuptor al inimii, întru care s-au copt prescurile înnoirii minții prin puterea rugăciunii,

Bucură-te, genunche plecat ce, prin lacrimi, s-a pogorât până la iad pentru mântuirea multora,

Bucură-te, scară a rugăciunii, ale cărei trepte sunt izvodite din suspin, pocăință și recunoștință,

Bucură-te, rază a veșniciei, care ne arată izbânda cea nemuritoare a împărtășirii cu Trupul lui Hristos,

Bucură-te, rubin împurpurat cu Sângele lui Hristos spre vestire a puterii Crucii și a Învierii,

Bucură-te, ochi veghetor în trezvie, care nu s-a lăsat păcălit de amăgirile viclenilor diavoli,

Bucură-te, cuget stăpânitor, care nu se înfricoșează de nălucirile întunecate ale vrăjmașului,

Bucură-te, bărbat desăvârșit, care a cunoscut toate nevoințele aducătoare de Duhul Sfânt,

Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie, blândețe sfântă, străluminată de dragostea Fiului lui Dumnezeu!

 

Condacul 11

 

Ai urmat Duhului Sfânt pe toate căile de rugăciune pe care ți le-a deschis, minunatule Părinte Dionisie, și astfel ai ajuns să porți mulțime neasemănată de dureri și lacrimi ale oamenilor, urmând cu bărbăție în pătimire Fiului Tatălui. Pentru aceea și semenii care veneau la tine se odihneau, neștiind nicidecum că, prin rugăciunea ipostatică, ai furat moartea dintru ei, dăruindu-le slobozenie lăuntrică și puterea de a cânta: Aliluia!

 

Icosul 11

 

Voioșia și blândețea ți-au fost peceți feciorelnice, tăinuind adâncurile de rugăciune pe care le-ai săvârșit pentru firea omenească, Sfinte Părinte Dionisie, sorbind mulțimea fărădelegilor noastre și înfățișându-te înaintea lui Dumnezeu ca și cum tu însuți le-ai fi înfăptuit pe toate. Pentru aceea și Domnul te-a făcut vas ales al Său, întru care a turnat mireasma cea dumnezeiască a împreună-pătimirii cu aproapele. Iar noi, cu umilință și recunoștință, îți grăim unele ca acestea:

Bucură-te, milostivire care coboară și-l cuprinde pe cel înghițit de durerile morții sufletești,

Bucură-te, binecuvântare care ne dezleagă din chingile amarnice ale împătimirilor lumești,

Bucură-te, sporire a credinței în toți cei care cheamă cu prețuire și osârdie sfintele tale mijlociri,

Bucură-te, vin îmbucurător, întru care sunt adunate miresmele și strălucirile Împărăției Cerurilor,

Bucură-te, priveghere însorită de privirile strălucitoare ale tuturor Sfinților lui Dumnezeu,

Bucură-te, zbor al rugăciunii, care se avântă în străfundurile de nepătruns ale dragostei Crucii,

Bucură-te, bărbăție a duhului, care a înfruntat și a biruit bezna cea mai adâncă a depărtării de Tatăl,

Bucură-te, cărturar cu înțelepciune adunată din făptuire, ce și-a înfățișat toată viața lui Dumnezeu,

Bucură-te, preot al Dumnezeului celui Viu, care a cuprins în rugăciunea sa întregimea firii omenești,

Bucură-te, viscol care, cu nămeții curăției, acoperă și răcorește aprinderile noastre pline de patimă,

Bucură-te, tămâie aprinsă de focul Duhului Sfânt, care ne înmiresmează cu dorul după Dumnezeu,

Bucură-te, prestol de lumină, ascuns întru adâncurile inimii spre săvârșirea neîncetatei rugăciuni,

Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie, blândețe sfântă, străluminată de dragostea Fiului lui Dumnezeu!

 

Condacul 12

 

Dorul neîncetat după chipul lui Hristos a făcut ca El să ți Se arate, Preacuvioase Dionisie, făcând chipul tău să reverse lumina cea nezidită ce îi împodobește pe toți cei care L-au căutat cu toate puterile lor. Și, fiind cuprins de revărsările nesfârșite ale harului Duhului Sfânt, ai îmbrățișat iarăși și iarăși întregimea firii omenești ca un preot adevărat al Dumnezeului celui Viu, slăvit prin cântarea: Aliluia!

 

Icosul 12

 

Copacul credinței tale s-a umplut de păsările cerești ale graiurilor îngerești, dumnezeiescule Dionisie, iar Duhul Sfânt a fost Cel Care ți-a descoperit tainele Împărăției, dar deopotrivă și cugetele lăuntrice ale oamenilor. Pentru aceea, mulțime mare de pelerini au bătut căile sihăstriei tale ca să audă graiuri de odihnire, lămurire și binecuvântare, pe care le-ai dăruit cu mărinimia și îmbelșugarea Duhului Sfânt. Iar noi, mulțumindu-ți, îți grăim:

Bucură-te, pogorâre cugetătoare în mormânt, săvârșită spre aducere aminte de moarte și pocăință,

Bucură-te, întâmpinare cu bucurie a vremii sfârșitului vieții pământești ca poartă a întâlnirii cu Hristos,

Bucură-te, negrăită frumusețe și voioșie, plămădite din surâsul cel veșnic al tuturor Sfinților,

Bucură-te, râu limpede și năvalnic, întru care se adună izvoarele de lacrimi ale întregii firi omenești,

Bucură-te, spor de lumină și nădejde, pogorât în viețile noastre întunecate de mâhniri și deznădăjduiri,

Bucură-te, dar al răbdării, ce se înfiripă în cei care au ajuns la capătul puterilor trupești și sufletești,

Bucură-te, ciutură în care se adună limpezimile cerești ale vederii feței Fiului lui Dumnezeu,

Bucură-te, trup în care a biruit Învierea din morți a Domnului Hristos spre nemuritoare slavă,

Bucură-te, urcuș în lumina Taborului, care cheamă după sine mulțime mare de următori ai Evangheliei,

Bucură-te, răsărit de dincolo de lume, care revarsă și în inimile noastre razele Dumnezeirii,

Bucură-te, asfințit ce te-ai pogorât în mormânt, urmând lui Hristos Cel Care a biruit moartea și iadul,

Bucură-te, veste bună a neamului românesc, cel care a dobândit un mare mijlocitor în Ceruri,

Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie, blândețe sfântă, străluminată de dragostea Fiului lui Dumnezeu!

 

Condacul 13

 

O, Sfinte Părinte Dionisie, lacrimile ți s-au făcut veșmânt de lumină, iar la sânul tău ai strâns, asemenea lui Hristos, întreaga fire omenească, împodobindu-ne tainic pe toți cu lumina cea neapusă a dragostei dumnezeiești. Pentru aceea și noi, ca unii care ne știm cu totul pângăriți, venim dinaintea ta și, mărturisind mulțimea fărădelegilor noastre, îndrăznim a-ți mulțumi și a cânta Domnului: Aliluia! (de trei ori)

 

Apoi iarăși se zic icosul și condacul întâi,

iar apoi această

Rugăciune către Sfântul Cuvios Dionisie de la Colciu

 

O, Sfinte Părinte Dionisie, privirea ta dumnezeiască ne cuprinde cu dragostea lui Hristos și astfel avem deplină încredințare că toate cele pe care ți le vom spune și le vom cere sunt cunoscute Duhului Sfânt.

Veșmântul tău de lumină este țesut din lacrimi, rugăciune, priveghere și suspin neîncetat pentru mântuirea oamenilor, iar veșmintele sufletelor noastre sunt terfelite de trufii, îndărătnicii, fărădelegi și cuget desfrânat care poftește toată slava lumii. Viața ta pământească a fost dăruită pe de-a-ntregul dragostei pentru Fiul lui Dumnezeu, iar viața noastră a fost toată măcinată de dragostea după cele pământești, în acest fel aducând nesăbuită închinare stăpânitorului acestui veac. Moartea ta a fost o trecere lină către Domnul, căci întreaga viață ai cugetat la clipa întâlnirii cu El, iar viața noastră este numai moarte, pentru că nu ne gândim decât cum să ne căpătuim în această lume și să trăim cu cât mai multe înlesniri și îndulciri pământești. Rugăciunea ta era plină de focul Duhului Sfânt și îmbrățișa întreaga fire omenească, iar rugăciunea noastră este cu totul schiloadă și o întrebuințăm numai ca să cerem izbăvire de necazuri și boli, sau pentru a ne spori agonisirile pe acest pământ. De aceea, acum, ne plecăm înaintea ta și, cu umilință, te rugăm ca însuți să ne înveți ce se cuvine a cere Domnului Dumnezeu, ca să nu rătăcim mai departe în fățărnicie, îndrăznind pe deasupra a ne socoti și creștini prin faptă, cuget și simțire.

Curăță cu focul rugăciunilor tale adâncurile cele putrede ale inimilor noastre și, stârpind putoarea de hoit a părerii de sine și a slavei deșarte, sădește întru noi dragostea pentru Crucea lui Hristos, singura care are putere să ne scoată biruitori din valurile de întuneric, nebunie și fărădelege ale acestei lumi care, prin toate poftele și nălucirile ei, pare că vrea să se năpustească pe de-a-ntregul spre iad. Întinde mâna ta cea puternică și izbăvește-ne din prăpastia fără de fund a nelegiuirii, ca astfel să trecem prin pustia lumii necăutând înapoi la îndulcirile cele omorâtoare de suflet, ci ațintindu-ne privirea la Hristos Cel răstignit pe Cruce, Cel Unul și Singurul Care a biruit moartea, iadul și pe diavolul, vrăjmașul cel dintru început al firii omenești. Și fie ca, înseninându-ne și noi cu privirea Sa de Dumnezeu și Om, să ne întremăm sufletește și, astfel împuternicindu-ne, cu recunoștință să aducem închinare numai și numai Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.

 

Și se face otpustul:

 

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Cuviosului Dionisie de la Colciu și ale tuturor Sfinților, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.