Rugăciune către Sfânta Muceniță Maria Skobțova,

exterminată în lagărul nazist din Ravensbrück,

fiind gazată și incinerată în Sâmbăta Mare

Cunoscând ororile războiului și văzând, cu nespusă durere, cât de mare și de ucigașă poate fi urâciunea dintre oameni, ți s-a înecat inima în lacrimi și suspine, Cuvioasă Maria, dar nu te-ai lăsat răpusă de potopirea acestei dureri, ci te-ai încredințat cu totul lui Dumnezeu, știind că nimeni niciodată nu îi poate iubi pe oameni mai mult decât așa cum El Însuși a făcut-o și nu încetează a o face până acum. Pentru aceea n-ai mai ținut seama de viața ta și, ca o vitează, te-ai jertfit pentru semenii tăi, râvnind cuvântului Stăpânului și Mirelui tău: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). Iar pentru a-i izbăvi de exterminarea nazistă pe cei cărora le-ai mijlocit Sfântul Botez, le-ai făcut cunoscut, prin mărturisirea faptei, cât de mare este puterea și strălucirea dragostei Fiului lui Dumnezeu, Cel Ce S-a născut în sânul neamului evreiesc. Iar Domnul, Care Se preamărește prin biruința asupra suferinței și a morții, te-a învrednicit de moarte mucenicească spre a dărui mijlocirea și ocrotirea ta veacului nostru frământat de învolburările, nebuniile și învârtoșările duhului pustiitor al lumii căzute.

Cuvioasă Maria, nu înceta a ne lumina mințile cu strălucirea cea dumnezeiască a Evangheliei, ca, intrând și noi în lucrarea poruncilor, să gustăm din sănătatea cea statornică a sufletului, care are putere să ne slobozească ochii inimii din orbirea dobândită de noi prin închinarea înaintea materiei și a stăpânitorului acestei lumi.

Încă te rugăm, fă-ne și pe noi temerari în prețuirea aproapelui și nu lăsa ca depărtarea unora de alții să se preschimbe în răceală sufletească și deznădejde, ci să ne fie spre înnoire lăuntrică și spre cinstirea chipului lui Dumnezeu din toți semenii noștri.

Învrednicește-ne și pe noi a pricepe darul cel mare, făcut nouă prin Sfântul Botez, căci dintru el ne-a răsărit și ne strălucește izbăvirea de întristare, dăruită lumii prin Învierea lui Hristos. Fie ca, prin îmbrățișarea cea sfântă a rugăciunilor tale, să ne înnoim cu bună așezare lăuntrică și să ridicăm cugetele noastre către Cel Care neîncetat ne privește și ne ajută, chiar și atunci când noi ne socotim despărțiți și părăsiți de El.

Hristoase Dumnezeule, pentru rugăciunile Sfintei Tale, Maria Skobțova, mângâie cu lumina lăuntrică aplecarea creștetelor noastre în rugăciune și ne învrednicește ca, prin toate cele care le îngădui asupra noastră, să ridicăm privirea spre Tine, Cel Care nu treci pe nimeni cu vederea și Care Te-ai făcut Om pentru a purta dimpreună cu noi toată povara și durerea sufletească și trupească. Amin.