Rugăciune către Sfântul Cuvios Mucenic Sven din Arboga,

purtător al Luminii lui Hristos în Scandinavia

Cu îmbrățișarea ta cea nevăzută și feciorelnică, i-ai cuprins în Lumina propovăduirii Evangheliei lui Hristos pe cei de un neam cu tine, dumnezeiescule Părinte Sven, multe suflete câștigându-le cu hrana cea cerească precum pe niște porumbițe ale lui Dumnezeu, El Însuși sălășluind întru tine și făcând să izvorască mulțime de lucrări minunate prin suspinurile mijlocirilor tale. Însă, cei care și-au iubit mai mult întunericul patimilor, s-au îndârjit să te stârpească din această lume spre a nu fi oarecine care vădește bezna făptuirilor lor, prin însăși aceasta mărturisindu-și întunericul și pe tine proslăvindu-te ca martor prealuminos al Dumnezeirii lui Hristos.

Dar, prin uciderea ta și strămutarea dintru această viață, nicidecum nu s-a micșorat revărsarea darurilor tale, ci vreme de mai mult de o mie de ani ai îmbrățișat în dumnezeiasca ființare ținuturile din miazănoapte ale Scandinaviei, cerând Domnului binecuvântarea și înnoirea Dreptei Credințe pe aceste meleaguri. Iar El, cu negrăita Sa înțelepciune, a împlinit sfintele tale cereri și te-a preamărit ca ocrotitor și tămăduitor cu grabnică întâmpinare la vreme de cumplite necazuri, dăruind prin tine viață, bucurie, sănătate, nădejde și înnoire tuturor celor care ți se roagă, deopotrivă copii, părinți sau bunici. De aceea și noi, cei care ne-am învrednicit a fi cinstiți de Dumnezeu cu Dreapta Credință, ridicăm spre tine glasurile noastre, cerându-ți ocrotirea și mijlocirile în aceste vremuri, când miasma morții și a fricii umblă prin lume răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită.

Luminează-ne și strălucește-ne adâncul inimii, ca, înlăuntru deslușindu-L pe Hristos, să ne veselim de Împărăția cea tăinuită în adâncul nostru, întru care se săvârșește unirea cea de taină prin sălășluirea întru noi a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.