Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula a lăcrimat întâia oară în 15 februarie 1699

Rugăciune către Preacurata Fecioară Maria,

înaintea icoanei Călăuzitoarea, aflată în Sfânta Mănăstire Nicula

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cu curgerea lacrimilor tale, ne-ai încredințat inimile de nemărginita ta dragoste; pentru aceea mii și milioane de lacrimi văzute ori nevăzute s-au vărsat înaintea chipului tău zugrăvit în icoana de la Nicula, iar privirea ta iubitoare ne-a înnoit viețile cu mulțime de daruri și tămăduiri. Boabele de rouă ale lacrimilor tale tăcute și smerite s-au preschimbat în fapte minunate, dăruite copiilor tăi sărmani ori suferinzi: vindecări de paralitici, izbăviri de cancer, tămăduiri acolo unde puterile omenești spuneau că nu se mai poate face nimic, biruință asupra morții sufletești, alungare a demonilor, înnoire sufletească și trupească, alinare în dureri și în necazuri mari, dobândire de prunci, izbăvire din primejdii de moarte, spor în toată lucrarea cea bună și binecuvântată, milostivire fără margini, întâmpinare și dar deplin al nădejdii, bucuriei și sănătății.

Vestitoare a secerișului ești Născătoare de Dumnezeu prin nașterea ta, căci ai dăruit lumii Pâinea cea veșnică și prealuminat te-ai arătat împreună-ostenitoare la moara sfatului dumnezeiesc și la cuptorul dragostei celei pentru firea omenească. Pentru acestea milostivă iarăși te arată și îmi dăruiește, ca o Maică preabună, mustul cel dulce al începutului de pocăință, căci, chip pruncesc având, nu am dinți pentru a mă împărtăși din pâinea plânsului duhovnicesc.

Viță verde și cu bună mireasmă te-ai arătat Preacurată Fecioară, căci, prin strălucirea cea întreit însorită a Dumnezeirii, ai copt Strugurele Vieții, iar ploaia lacrimilor Evei, ce s-a vărsat la rădăcina viței firii omenești, ai preschimbat-o în dulceața mântuirii. Cu zdrobire de inimă, te rog pe tine, ceea ce ești Maică și Fecioară, zdrobește în teascul pocăinței îndulcirile mele cele păcătoase spre a izvorî mustul cel limpede al umilinței.

Precum bobocul de trandafir ascunde în leagănul său cel lăuntric mireasma darului ce va să fie, așa și tu, Născătoare de Dumnezeu, înlăuntrul tău, ai înfășurat cu petalele fecioriei pe Cel Care S-a născut spre a stârpi duhoarea stricăciunii firii omenești. Pentru aceasta, la tine cad, cu lacrimi rugându-te să mă izbăvești de încununarea cu spinii voilor păcătoase și să mă ridici către văzduhul cel preacurat și binemirositor al bunei făptuiri, întru care poposește Lumina cea pururea fiitoare a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.