Rugăciune către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca,

doctorul cel iubit (Coloseni 4, 14)

Ai îmbrățișat în inima ta focul pe care Domnul Hristos a venit să-L aducă pe pământ, minunatule Luca; pentru aceea numai în dumnezeiasca ta Evanghelie este cuprins graiul Fiului lui Dumnezeu, Care mărturisește: „Foc am venit să arunc pe pământ și cât aș vrea să fie acum aprins!” (12, 49).

Prin iscusința ta cea bogată deopotrivă în propovăduirea Adevărului, precum și în tămăduirea sufletelor și a trupurilor, pogoară și asupra noastră focul cel curățitor al Duhului Sfânt, ca, înnoindu-ni-se toată alcătuirea sufletească și trupească, să primească în ea plămada cea nouă a dragostei Evangheliei spre a dospi și a se coace, precum o prescură, în arșița răbdării necazurilor și greutăților și în zăduful iubirii de osteneală. Iar cu meșteșugul cel dumnezeiesc, prin care tu ai fost cel dintâi care ai înfățișat în culori chipul Preacuratei Fecioare dimpreună cu Pruncul Hristos, zugrăvește și întru noi lumina cea curată a cunoștinței, sădită în noi prin Sfântul Botez și, curățându-ne de toate mânjelile păcatului, înnoiește cu penelul rugăciunilor tale chipul sobornicesc al omului celui dinlăuntru. Îndreaptă toate cărările noastre șchiopătate, ca, prin primirea graiurilor Evangheliei, să ajungem a fi cuprinși în Calea, Adevărul și Viața acestei lumi – Hristos Dumnezeu, Cel Care ne-a descoperit voia Tatălui prin împreuna lucrare a Sfântului Duh. Amin.