Rugăciune a părinților pentru binecuvântarea copiilor,

prin mijlocirea Sfântului Ioan Maximovici

Doamne, Iisuse Hristoase, pentru mijlocirile Sfântului Ioan Maximovici, primește și această rugăciune a mea. Brațele Tale ne așteaptă și sunt și acum întinse pe Cruce spre a ne cuprinde pe toți întru dragostea veșnică a Părintelui și a Duhului Sfânt.

Ne-ați făcut pe toți după chipul și asemănarea Voastră, iar copiii pe care i-am dobândit sunt și au rămas copiii Tăi, Doamne, chiar dacă, de nenumărate ori, am uitat aceasta. Neputințele, patimile, minciunile, nestatorniciile și fățărniciile noastre s-au oglindit întru ei, au schilodit chipul lor lăuntric și i-au făcut după chipul și asemănarea noastră, a unora care Te cinstim cu buzele, iar viața noastră este plină de boliri sufletești, slavă deșartă, vicleșug al gândurilor, manipulare, frică, iubire de materie, poftă de câștig și confort, dedublare și altele multe pe care le ascundem cu grijă ca și gunoiul sub preș, ca să afișăm o imagine neștirbită înaintea oamenilor, dar cât se poate de găunoasă înaintea privirii dumnezeiești.

Trezește-mă, Doamne, din acest somn al morții sufletești și, cutremurându-mi străfundurile conștiinței și adâncurile cele de taină ale inimii, dăruiește-mi a pricepe că, darul cel mai mare și cea mai mare binecuvântare pe care pot să o dau copiilor mei, este însăși pocăința mea, care, prin mila Ta cea preacurată, se poate face pentru ei dezlegare de toate bolirile sufletești cu care i-am vătămat. Întoarce la mine toate patimile, întunecările și neputințele lucrate cu voie sau fără de voie și, venind ele asupră-mi, să nu le lași să mă zdrobească, ci să mă înveți să Ți le dau Ție, Dumnezeul Cel Preaputernic, pentru ca, astfel, să mă dezleg de puterea lor cea întunecată, care mă ține în închisoarea nebuniei închipuirii de sine. Și, așa trăind cu Tine toate vătămările pe care le-am pricinuit altora, să ne vindecăm dimpreună și, prin darul Tău, să fie zdrobit zidul cel amarnic al slavei deșarte, care ne împiedică să gustăm din lumina și strălucirea Sfântului Duh, Cel Ce vădește bezna de iad din sufletele noastre.

Ajută-ne, Hristoase Dumnezeule, ca, în ceasul cel înfricoșat, când vom pleca din aceasta viață și vom sta cu adâncurile conștiinței înaintea Ta, să fi gustat deja din slava Învierii Tale din morți și toate cele lăuntrice ale noastre să se fi luminat cu pogorârea Ta la iad, iar moartea, vrăjmașul cel din urmă, să fie biruit întru noi. Și fie ca, luând aminte la noi înșine, în răstimpul rămas al viețuirii pământești, să nu ne despărțim de Tine și de sfințirea ce ne-o dăruiești prin Trupul și Sângele Tău, rămânând pecetluiți în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.