Rugăciune către Sfântul Ioan Rusul,

prietenul de taină al oamenilor și marele făcător de minuni

Fiind luat în robie de turci și supus la nenumărate umilințe și batjocuri, ți s-a cerut să te lepezi de Hristos, Sfinte Ioane, însă ca un viteaz ai dat mărturie, grăind că mai bine mori decât să te lepezi de Preasfânta Treime, căci inima ta Îl cunoștea pe Dumnezeu. Iar când cel căruia îi erai rob te-a pus să îngrijești de vite, cu recunoștință îți odihneai în iesle trupul ostenit și socoteai acest lucru a fi o nespus de mare cinste, știind că urmezi lui Hristos Dumnezeu, Cel Care S-a născut în iesle spre a ne ridica pe noi din cugetarea cea dobitocească.

Petrecându-ți viața în post și rugăciune, pentru credincioșia, răbdarea, smerenia și blândețea ta, ai fost preamărit de Duhul Sfânt cu săvârșirea unor fapte mai presus de fire încă din timpul vieții, iar în ceasul sfârșitului pământesc, te-a strămutat Domnul întru seninul și bucuria locașurilor cerești, și, pentru mângâierea și întărirea Bisericii, prin sfintele tale moaște, se dăruiesc neîncetat mulțime mare de minuni.

Miluiește-ne și pe noi, Sfinte Ioane, căci în întregime ne-am umplut de rănile păcatului și, din pricina împătimirii, nu mai avem putere să izgonim gândurile întunecate care vor să se sature cu pierzania noastră veșnică. Mintea și inima îmi sunt cu totul hărțuite de poftele cele rele și nu își mai află odihna în nimic; pentru aceea te rog, învață-mă și pe mine, înstrăinatul, să-mi plec capul înaintea lui Hristos, Preaiubitul tău Dumnezeu, și să cer iertare pentru toate fărădelegile de gând și de simțire pe care le-am săvârșit cu atâta înverșunare.

Și fie ca, prin pocăință, să mă învrednicesc de prietenia ta cea minunată, Sfinte Ioane, și să mă bucur și eu de nenumăratele tale minuni, pe care, cu dumnezeiesc meșteșug, le împletești cu mântuirea noastră spre a fi înscrise ca veșnice stihuri în Cartea Vieții, cea pe deplin cunoscută numai de Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin.