Opt rugăciuni către Amma Siluana

Pentru ziua de Luni

Cuvioasă Amma Siluana, lacrimile și durerea lăuntrică mă aduc înaintea ta, căci am ostenit în întristare, iar mâhnirea mi s-a făcut pâinea cea de toate zilele. Viața mea a ajuns o ruină jalnică și, oriunde mă uit înlăuntrul meu, nu văd decât fățărnicie, înălțare a minții și lucrare a slavei deșarte, prin care neîncetat alung harul lui Dumnezeu. Oare ce mă voi face, pentru că văd că sunt măcinat neîncetat de o sete care nu-mi îngăduie să mă opresc din lucrarea acestor patimi mârșave? Nu găsesc în mine puterea să mă clintesc din această moarte sufletească și de aceea strig către tine, cerându-ți cu grăbire mijlocirea rugătoare.

Ajută-mă tu să ies din frunzele fățărniciei și să aduc roadă prin deplină înfățișare înaintea lui Dumnezeu, Cel Care mă cunoaște desăvârșit dinainte de a fi dobândit eu trup. Surpă tu înălțarea minții mele și călăuzește-mă în văile smeritei cugetări, întru care Domnul i-a purtat pe Luca și Cleopa. Nimicește tu toate rădăcinile slavei deșarte, care mi-au stricat alcătuirea lăuntrică, învrednicindu-mă și pe mine să gust, fie și puțin, din curăția inimii, cea aducătoare a milei și binecuvântării dumnezeiești.

Învață-mă a rămâne statornic în înfățișarea tuturor cugetelor și simțirilor mele dinaintea lui Dumnezeu, ca astfel să-I îngădui, măcar pentru o clipă, să-mi arate cum lucrează oglindirea smereniei Sale în cei care urmează celor săvârșite în Ghetsimani și pe Cruce. Topește cerbicia inimii mele nebune și ajută-mi să mă plec înaintea Celui Care a plecat Cerurile ca să Se facă Om și Și-a plecat grumajii sub greutatea purtării Crucii. Luminează și înseninează cugetele mele cu slava Învierii, ca așa să-mi găsesc mângâierea și vindecarea prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Celui Care a fost trimis în lume de Tatăl spre a ne lumina și curăța prin lucrarea nemuritoare a Duhului Său Celui Sfânt. Amin.

Pentru ziua de Marți

Cuvioasă Amma Siluana, cu lacrimi vin înaintea ta, mărturisind că sufletul meu alergă ca un nebun prin bezna împătimirilor pământești și peste tot nimerește în gropile pline de mocirla iadului, care stau gata să mă înghită cu totul. Nu lăsa să se plinească pierirea mea, ci, întinzând mâna ta cea blândă, dar puternică, scoate-mă din miasma învoirilor și a faptelor mele amarnice. Cu lacrimile tale, curăță-mă de zoaiele poftelor pământești, ca astfel slobozindu-mă din putoarea lor cea veșnică, să mă luminez cu nădejdea credinței în Întruparea Fiului lui Dumnezeu.

Dăruiește-mi și mie lumina rugăciunii și a pomenirii Domnului Iisus Hristos și fă ca untdelemnul din candela privegherii mele lăuntrice să se preschimbe în dumnezeiască ungere care să mă izbăvească de valurile pline de necurății ale acestei lumi, păzindu-mi întregimea cugetului și a simțirilor. Sporește în mine chemarea numelui lui Dumnezeu, ca astfel să mi se preschimbe alcătuirea lăuntrică și să încep a desluși osebirea gândurilor spre a le vădi pe toate cu lumina pomenirii Domnului Iisus Hristos. Temeluiește în mine graiurile Evangheliei, ca unele care sunt aducătoare de nemurire, iar întru lumina lor să crească și sufletul meu în înțelegerea sfatului lui Dumnezeu pentru Om.

Pune lacrimi în ochii mei uscați de trufie, ca astfel setea cea adâncă a sufletului să se potolească prin lucrarea pocăinței, iar trupul să dobândească blândețea cea aducătoare de smerenie. Iar când toate puterile mele se vor sfârși, fă-te pentru mine acoperământ și tihnă, dăruite de Dumnezeu celor osteniți și împovărați de durerile și necazurile veacului stricăcios, pentru ca, iară și iară, Lui să-I dăruim moartea noastră – singurul lucru de care are trebuință de la noi – ca să-l nimicească iar și iar întru puterea cea nețărmurită a Tatălui și a Fiului și a Preasfântului Duh. Amin.

Pentru ziua de Miercuri

Cuvioasă Amma Siluana, vin înaintea ta cu inima mea ucigașă de semeni și, iată, pe de-a-ntregul sunt mânjit cu sângele fraților mei. Pe cei pe care nu i-am judecat, i-am disprețuit; pe cei pe care nu i-am osândit, i-am clevetit; iar pe cei care nu-mi erau aproape, i-am lepădat, socotindu-i de neluat în seamă. Cu adevărat, vânzător și ucigaș al semenului meu mă aflu, iar toate acestea le săvârșesc pentru lucruri de nimic, precum au fost și cei treizeci de arginți, pentru care Iuda L-a vândut pe Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului. Aceasta este părtășia mea – cu Iuda cel nesăbuit la minte și neînfrânat în lăcomie.

Risipește tu toate agonisirile întunecate, adunate întru mine prin despărțirea de semenii mei și prin înălțarea minții, ca să nu sfârșească viața mea în ștreangul și lațul cel cumplit al nădăjduirilor și lăcomiilor pământești. Curăță străfundurile sufletului meu de toată urâciunea adunată acolo prin lipsa de iubire pe care am cunoscut-o în multe feluri, ca, tămăduindu-se temelia sufletului meu prin lucrarea dragostei dumnezeiești, să se însenineze viața mea, izbăvindu-se din cumplita robie a fricii și a mâhnirii. Scoate toate putrejunile mele lăuntrice spre a fi vădite și zădărnicite de razele cele vindecătoare ale Soarelui Dreptății, ca astfel să mă veselesc, fie și în parte, de nimicirea puterii morții dintru mine.

Cheamă inima mea către lărgirea cea dumnezeiască dăruită de Evanghelie, ca, prin graiurile Domnului, să cresc în cinstirea pentru semenii mei și, puțin câte puțin, să văd zările cele strălucitoare la care au ajuns toți Sfinții cei ce, prin Duhul Sfânt, au învățat să îmbrățișeze întreaga fire omenească din toate vremurile și locurile. Și fie ca, prin taina cea lucrătoare a rugăciunilor tale, să mă învrednicesc a vedea ziua mântuirii mele prin neadormita săvârșire a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.

Pentru ziua de Joi

Cuvioasă Amma Siluana, tăcerea neputințelor și a durerilor celor multe am acoperit-o cu lacrimi, iar suspinul adânc al inimii îl înfățișez înaintea privirii tale, bine știind că nu lucru sau putere omenească sunt cele care pot să preschimbe alcătuirea mea lăuntrică și să mă întemeieze întru îndelunga răbdare, ci doar ajutorul dumnezeiesc, cel ce se săvârșește prin lucrarea și încredințarea Sfântului Duh. De aceea cad înaintea ta și cer mila ta cea văzătoare, prin a cărei rază doresc și eu să îmi adun cugetele din împrăștiere pentru a nu mai pribegi prin înfățișările patimilor și ale năravurilor, ca, astfel venindu-mi în sine, să-mi aflu cugetul cel adânc al conștiinței, întru care mai cu lesnire se face auzit și glasul lui Dumnezeu.

Rânduiește tu ca, în această frângere lăuntrică, iară și iară să mă înfățișez înaintea Domnului Hristos, Cel al Cărui Trup s-a frânt pentru vindecarea, înnoirea și biruința celor ce sunt frânți de bolirile morții și care știu că nici o putere omenească nu poate înfrânge vrăjmașul cel din urmă, care este moartea. Strămută tu firava mea nădejde și altoiește-o în bucuria Învierii, ce e ascunsă toată în Trupul și Sângele Domnului Hristos, care pururea ni se dă în dar pentru înnoirea lumii și a pocăinței. Dăruiește-mi ca primirea Trupului și a Sângelui Său să-mi fie spre unire desăvârșită cu toți semenii și cu toți Sfinții din toate locurile și din toate veacurile, pentru ca astfel inima mea să se bucure cu acea bucurie care nu se va mai lua de la noi, toți dimpreună alcătuind Trupul cel veșnic al Bisericii – Trupul Fiului lui Dumnezeu. Și fie ca, întremându-ne și luminându-ne prin primirea Sfintei Euharistii, să sporim întru îndelungă-răbdare și împreună-pătimire cu semenii noștri, iar inima să ni se umple de acea strălucire dăruită tuturor de la Părintele Luminilor – Tatăl Fiului și Purcezătorul Duhului Sfânt – acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru ziua de Vineri

Cuvioasă Amma Siluana, schingiuit fiind de o mulțime de pofte și patimi, mi s-au împuținat cu totul puterile sufletești, iar singurătatea ce o trăiesc este izvorâtă din durerea că nicidecum nu mă pot izbăvi din moarte și ajutorul omenesc nu-mi este de nici un folos. Pribegia acestei vieți omenești în trup nu va fi fără de sfârșit, ci se va încheia la mormânt, întru așteptarea cerului și pământului celui nou. Dar, până atunci, mă zvârcolesc în dureri și sfâșieri lăuntrice, suspinând după acea tărie și răbdare a credinței, care pot însenina zilele cele greu de îndurat.

Știu că, în pătimirile tale, te-ai alipit de Hristos, Cel Care a fost nespus de singur în Ghetsimani și pe Cruce, tocmai pentru a nimici singurătatea sfâșietoare a celor ce îndelung pătimesc pentru înnoirea omului lăuntric. Învață-mă și pe mine să iubesc alipirea de Sfânta Cruce și cu sârguință să port semnul cel dumnezeiesc în viața mea cea împletită cu atât de multă moarte. Ridică-mă din adâncurile întunecate ale mâhnirii și depărtării de Tatăl, ca, venind la piciorul Crucii, să ridic privirea spre Cel Care, în moarte, a plecat capul spre mine ca să omoare deznădejdea despărțirii mele de Tatăl. Cheamă-mă să-L privesc pe Cel Răstignit, bineștiind că alcătuirea mea lăuntrică este a celui care nu are recunoștință pentru nimic – precum tâlharul cel de-a stânga – și învață-mă să îmbrățișez Crucea lui Hristos, mulțumind pentru toate durerile, înfrângerile, mâhnirile, sfâșierile și singurătățile, ca astfel să strig șoptit, dimpreună cu cel de-a dreapta: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta” și să aud și glasul cel preaminunat, care mă va chema zicând: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai”.

Fie ca toate acestea să se plinească, prin mijlocirile tale sfinte, spre cunoștința și unirea cea lăuntrică, săvârșite întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Pentru ziua Sâmbetei

Cuvioasă Amma Siluana, cu suspinul și durerea morții, vin înaintea ta și îți cer ajutor, luminare și închegare a minții pentru a sta cu bărbăție în ceasul trecerii din această viață. Pribeag și grabnic trecător mă aflu pe acest pământ și, cu fiecare zi care trece din viața mea, văd înfricoșătoarea deșertăciune a agonisirilor pământești, prin care orice muritor nădăjduiește că va birui moartea, asigurându-și viața sau confortul de zi cu zi. Dar, oricâtă zdroabă am face și ne-am sârgui, neapărat va veni acea zi în care vom pleca din această viață și nu vom putea duce de aici nici măcar o moleculă de oxigen.

Dorită îmi este acea zi pentru odihnirea de cele ale trupului, înfricoșată îmi este pentru că îmi voi vedea adâncurile conștiinței, plină de nădejde îmi este pentru că trec prin moartea prin care a trecut și Fiul lui Dumnezeu tocmai spre a nu lăsa pe nici un om singur în despărțirea sufletului de trup. Luminează-mi mintea să priceapă și să se uimească iarăși și iarăși de cutremurătoare tăcere și așezare în mormânt a Domnului Hristos, Cel Care ca un Om adevărat a trecut prin moarte, cu trupul întins pe piatră și îmbrăcat în giulgiul cel plin de miresme. Amarnic bătut, cu spini încununat, de piroane țintuit, de suliță străpuns. Vântul nu-I mai adia pletele când propovăduia, soarele Îl căuta cu razele sale, luna voia să-I lumineze privegherile, însă omul I-a arătat că știe să ucidă de la Abel și până la Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului.

Nimeni altul decât mine este acest ucigaș, dar acum, sosindu-mi ceasul despărțirii de trup, va trebui să trec prin moarte, iar Celui Care este nepomenitor de rău și a fost Cel dintâi Care și-a iubit vrăjmașii, Îi cer să-mi fie alături și, primind mărturisirea faptei mele ucigașe, să mă țină veșnic sub privirea Sa, ca pe unul care a fost iertat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Pentru ziua Duminicii

Cuvioasă Amma Siluana, înaintea feței tale poposesc împresurat de ploile umilinței și, plecându-mă dinaintea ta, vin să dobândesc un strop de odihnă, bineștiind că, prin rugăciunile tale, se ivesc razele primăverii lăuntrice și florile cele multicolore ale tuturor lacrimilor vărsate din dor de Dumnezeu.

Inima mea șchioapătă printre spinii acestei lumi și, oricât se sârguiește să se ascundă cu Hristos în Dumnezeu, adeseori e robită de nălucirile veacului și de mulțimea poftelor adânc înrădăcinate în mine. Doar graiurile Fiului lui Dumnezeu mi-au rămas ca liman și sunt singurele care au tihna veacului ce va să fie, iar cuvintele omenești se arată ca sărmane încropiri ce-L caută știut sau neștiut pe Dumnezeu, însă totodată rămân în moartea celui care le rostește. De aceea, ca unul care grăiește numai moarte, îmi rămâne doar nădejdea că Îl voi întâlni pe Cel Care a înviat din morți și a înfruntat cu vitejie de Dumnezeu adevărat și Om adevărat moartea, iadul și diavolul, biruind cu biruință nemaiauzită și spulberând toate întăriturile beznei și ale depărtării omului de Tatăl.

Fii alături de mine întru acest ceas al Adevărului, ca, văzându-mă așa cum sunt dincolo de orice părere și închipuire de sine, să mă fac cale umblată de Cel Ce Însuși este Calea și i-a purtat pe Luca și Cleopa către popasul întâlnirii cu Învierea Sa și către Cina prin care a dăruit lumii Trupul și Sângele Său. Și precum tu ai purtat în clondirul inimii lacrimile toate ale firii omenești, așa învață-mă și pe mine să fac din lacrima aproapelui lacrima mea, ca astfel ele toate să se prefacă în miresme cu care să-L întâmpinăm pe Hristos Domnul, Care, cu Învierea Sa, a surâs în toate veacurile și, în chip neștiut, în toți oamenii, atunci când ne-a zidit din nimic, pe toți întocmindu-ne să purtăm veșnic întru noi nemărginita dragoste a Preasfintei Treimi. Amin.

Pentru Ziua a Opta

Cuvioasă Amma Siluana, dorul de cele veșnice și minunata privire a lui Dumnezeu mă aduc înaintea ta pentru a-ți cere sprijin pe calea acestei vieți, în care, la fiecare pas, mă împiedic de mizeria și stricăciunea din mine. Oricât aș voi să fac binele, ajung să slujesc moartea, iar toate săvârșirile mele, prin înfricoșătoarea lor neputință, cer preschimbarea curățitoare și sfințitoare a harului.

Ajută-mi ca, oricât mi-ar fi de mari durerile lăuntrice sau trupești, ele să se preschimbe pe de-a-ntregul în dureri ale nașterii omului nou, prin care îmbătrânirea mea în păcat să fie jupuită de toate nădăjduirile, îndulcirile și nălucirile pământești. Pune în inima mea lacrimi, dor și suspin după veșnica zi, întru care nestatornicia celor zidite, prin focul înnoitor al Duhului Sfânt, se vor preschimba în Împărăția cea neclătită și toate cele ce sunt stricăcioase vor dobândi înnoirea cea minunată a Zilei a Opta, fiind însorite cu strălucirea cea negrăită a lui Dumnezeu.

Atunci suspinurile vor înceta, plângerile se vor opri, lacrimile nu vor mai curge, iar bolile și moartea vor fi pedepsite cu uitarea. Atunci va străluci neasemănat slava Învierii lui Hristos, precum o oglindă dumnezeiască întru care toate se vor vedea întru frumusețea neasemuită a sfatului lui Dumnezeu pentru Om. Atunci va începe ospățul cel negrăit, în care Însăși Preasfânta Treime ne va dezvălui tuturor cuvântul prin care l-a făcut din nimic pe fiecare om, arătându-ne și adâncul înțelesului întru care i-a dăruit fiecăruia ființă. Atunci tăcerea va fi frumusețe, iar frumusețea va fi surâsul Învierii din morți a lui Hristos, strălucind pe fețele tuturor. Și fie ca, prin rugăciunile tale, mintea și inima mea să dobândească sălășluire în pământul și cerul cel nou spre a putea îmbrățișa toate prin Duhul Sfânt și a se împărtăși veșnic din lumina cea pururea fiitoare a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.