Scurtă rânduială de rugăciune

către Amma Siluana,

a celor osteniți și împovărați sufletește

Tropar

Cu dorul cel dumnezeiesc înveșmântându-te, te-ai avântat către dragostea Mirelui Hristos, Cuvioasă Amma Siluana, iar El trecându-te prin mulțime nemăsurată de sfâșieri sufletești și dureri trupești, ți-a deschis calea rugăciunii din Ghetsimani și urcușul pe Cruce, ca astfel unindu-te cu El, în Sângele Său să fii curățată și să te împodobești cu haina cea preacurată și plină de lacrimi a dragostei pentru toată firea omenească.

Condac

Ai lăsat în urmă neputința, înfricoșarea și nebunia cugetului trupesc, Cuvioasă Amma Siluana, și, cufundându-te deplin în moartea pentru cele stricăcioase ale lumii, te-ai întâlnit cu Cel Care îi întâmpină pe toți cei ce vor să biruiască moartea în chip desăvârșit și veșnic. Pentru aceea și Hristos Domnul, văzând sufletul tău temerar, ți-a arătat adâncurile biruinței Sale asupra beznei iadului spre a te întări și astfel a-I urma Lui întru pogorârea în morțile noastre, ale tuturor.

Icos

Cu surâsul Învierii din morți a Fiului Tatălui împodobindu-se chipul tău, Cuvioasă Amma Siluana, prin dumnezeiască îmbrățișare, ai cuprins întreaga fire omenească și multor semeni le-ai deschis căile cele pline de lumină ale Evangheliei, făcându-te pentru ei întâlnire cu Hristos-Dumnezeu. Iar noi, veselindu-ne de izbânda cea nemuritoare pe care Duhul Sfânt o săvârșește întru tine, cu sufletele pline de culorile bucuriei, batem la ușa inimii tale ca să îți grăim:

Bucură-te, trandafir care și-a preschimbat toate petalele cuvintelor în giulgiuri ale învierii noastre,

Bucură-te, ghiocel care ai biruit înghețurile mândriei și ai capul pururea plecat în smerenia lui Hristos,

Bucură-te, bujor de pe muntele vederii lui Dumnezeu, care ne îmbujorează inimile cu lacrimi de pocăință,

Bucură-te, floare a soarelui, a cărei față pururi se întoarce spre a fi luminată de slava Soarelui Dreptății,

Bucură-te, lăcrimioară care nu încetează să prelingă pe fețele noastre lacrimile înnoitoare ale recunoștinței,

Bucură-te, crin, a cărui mireasmă împletește în viețile semenilor acoperământul bunelor vestiri dumnezeiești,

Bucură-te, brândușă, care preschimbi sterpiciunea sufletelor noastre în poiene ale frumuseților nemuritoare,

Bucură-te, viorea a primăverii Duhului, care ne înviorează cu prospețimea și seninul veșnic al Evangheliei,

Bucură-te, busuioc cuminte, a cărui cufundare în smerenie ne limpezește viețile cu roua mărturisirii,

Bucură-te, zambilă care, cu tăcerea și grăirea sa înmiresmată, a risipit bezna necuvântătoare dintru noi,

Bucură-te, păpădie neluată în seamă, cu semințe de aur ce ajung în multe inimi prin suflarea Duhului Sfânt,

Bucură-te, nufăr, a cărui rădăcină adâncă știe să ridice din stricăciunea noastră dalbul frumuseții lui Hristos,

Bucură-te, gingașă floare de colț, crescută pe muntele smereniei, din Piatra cea din capul unghiului!

O cântare a Canonului

În trupul tău cel măcinat de multe dureri și întru mărinimia sufletului, ai sorbit suferințele nenumărator oameni, Cuvioasă Amma Siluana, urmând Domnului în osârdia dragostei pentru firea omenească și trăind dimpreună cu noi cumplita beznă a despărțirii noastre de Tatăl. Pentru aceea îți aducem grai de recunoștință, pricepând mărinimia uriașă întru care, prin lucrarea Duhului Sfânt, i-ai îmbrățișat cu lacrimi pe toți oamenii din toate timpurile și locurile.

Stih: Cuvioasă Amma Siluana, tămăduiește sufletele și trupurile noastre.

Cântecul cel lăuntric al inimii tale era plin de pecețile Duhului Sfânt, Cuvioasă Amma Siluana, căci tăinuindu-te în smerenia lui Hristos, ai pus lacrimile și rugăciunile tale la temelia vieții multora și astfel ai deschis căile pocăinței celor cărora li s-a făcut lehamite de nădăjduirea și năpustirea în materie. Scutură și asupra noastră norii cei îmbelșugați ai umilinței, ca, fiind potopiți de lacrimi, să spălăm colbul și întinăciunea ce statornic ne izbesc și ne îneacă inimile.

Stih: Cuvioasă Amma Siluana, tămăduiește sufletele și trupurile noastre.

Nu te-ai lăsat păcălită de multele înfățișări ale răutății, Cuvioasă Amma Siluana, ci pe toate frângându-le prin puterea dragostei pentru vrăjmași, te-ai pogorât în iadul nostru dimpreună cu Hristos și acolo, alături de El, ai plâns pentru mântuirea noastră până când focul Duhului Sfânt ne-a înnoit, mistuind despărțirea noastră de Tatăl. Iar noi, pricepând în parte adâncul suspinării tale, cu recunoștință mulțumim Preasfintei Treimi pentru negrăita bunătate și dragoste ce ne-o arată prin tine.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Ai topit inima ta în cuptorul cel de foc al Evangheliei lui Hristos, Cuvioasă Amma Siluana, și, ieșind cu minte înnoită, te-ai umplut de noimele cele dumnezeiești, descoperite ție de Duhul Sfânt spre a ne sluji pe toți și a ne îndruma să intrăm pe calea Crucii, care sfârșește în ascultare desăvârșită de Tatăl, ca astfel și noi să urmăm Fiului Său și întru El să gustăm din neasemuita izbândă, prin care cu moartea pe moarte a călcat.

Și acum… a Născătoarei de Dumnezeu:

Frumusețea ta cea minunată a cuprins și a îmbrățișat toată smerenia Fiului, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, și, purtând în sânul adânc al inimii tale dragostea desăvârșită pentru întreaga fire omenească, te faci mijlocitoare și înaintemergătoare tuturor celor care însetează ca și întru ei să se plinească îmbrățișarea pe care Duhul Sfânt o săvârșește în toți cei care se încredințează cu toate puterile sufletului plinirii dragostei pentru vrăjmași.

Rugăciune

Cuvioasă Amma Siluana, pașii tăi, prin această lume, s-au preumblat pe mulțimea cărărilor cugetelor pământești și nimic nu-ți e străin din cele ale omului, însă în acest chip, atunci când ai apucat pe calea Crucii, ai fost pe deplin încredințată de piedicile și năpustirea în moarte și deșertăciune, care se ascund în toate căile omenești. Pentru aceea I-ai și dăruit toată viața lui Hristos, Celui Ce este Calea, Adevărul și Viața. Iar El, ca Unul Care nu se teme de moartea din niciunul dintre noi, te-a primit cu brațele deschise, arătându-ți în ce chip se cuvine să te nevoiești în toată vremea vieții tale. Și tu, urmându-I Celui Ce Și-a deschis brațele pe Cruce pentru oameni, i-ai primit pe toți cei pe care El îi aducea la tine și, iarăși și iarăși, I-ai dăruit Lui prin deplină înfățișare înaintea feței Sale.

Întru această strădanie și nevoință, ți-ai cheltuit toate puterile sufletești și până acum nu încetezi a primi și a îmbrățișa în rugăciunile tale pe tot cel ce vine zdrobit de durerile veacului pământesc. Luminează, cu limpezimea mijlocirilor tale, toate căile vieții noastre, ca să încetăm a ne mai ascunde de Dumnezeu prin fățărnicie și părere de sine, socotindu-L orb pe Cel Care neîncetat le vede pe toate și nimeni și nimic nu se poate ascunde de atotcuprinzătoarea Sa privire. Sădește, iarăși și iarăși, semințele graiurilor Evangheliei în inima noastră împietrită, ca, măcar oarecând adăpându-le cu lacrimi de durere, să prindă a aduce roadă și întru noi, cei care voim a ne trăi toată viața ca și cum Dumnezeu ar fi ascuns undeva departe, în Cer. Fă-ni-L tu aproape pe Cel Ce este pururea aproape și nedespărțit de noi, ca, trezindu-ne din beția necredinței și a deznădejdii, să învățăm a trăi clipa de acum ca pe o poartă prin care Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Se lasă cunoscuți, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.