Rugăciune către Sfântul Ioan Maximovici

pentru a învăța să ne lăsăm călăuziți

de dragostea Maicii Domnului

Dumnezeiescule Părinte Ioane, adâncul dragostei tale a fost scăldat în nenumărate lacrimi care s-au vărsat înaintea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, căci Duhul Sfânt te-a călăuzit către Preacurata Fecioară ca, prin mijlocirile ei, să ajungi la rugăciunea pentru întreaga fire omenească și să înveți a mistui moartea din om cu puterea cea de necuprins a Învierii Fiului său și Dumnezeului nostru. Privirea ei atotcuprinzătoare și atotiubitoare cunoscându-o, ți s-a topit inima de mii și miliarde de ori, sorbind cu Preacurata, întru Duhul Sfânt, toată durerea, suspinul și moartea firii omenești, de la începuturile omului și până la cel din urmă prunc care se va naște.

Nimic nu este mai cu nesaț decât dragostea dumnezeiască, căci inima ta s-a lărgit atât de mult, încât ai luat asupra ta toate fărădelegile omenirii, urmând lui Hristos în Ghetsimani și pe Cruce, și, învățând a te socoti una cu iadul, ai fost înveșmântat cu lumina cea nezidită, ce vine numai atunci când știi că ești singurul care se află în bezna despărțirii de Tatăl. Iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, nu doar că te veghea neîncetat, ci, în cumplita singurătate pe care ai trăit-o printre oameni, îți era și luminătoare, și ocrotitoare, și călăuză dumnezeiască înspre adâncurile rugăciunii săvârșite întru Duhul Sfânt. De aceea și minunile curgeau ca niște râuri în urma ta, căci tu nu voiai a săvârși semne, ci, urmând Preacuratei, voiai mistuirea morții noastre întru Duhul Sfânt spre a ne curăța pe fiecare dintre noi, pogorându-te în locul nostru, cu Hristos Domnul, la iad. De aceea pâraiele de lacrimi, suspinurile nepotolite și hohotele tale de plâns au înveșmântat întreaga lume cu ocrotire cerească și a dăruit seva rugăciunii și chemării către Tatăl a multora care își înstrăinaseră inima, târând-o prin materie și pofte.

Nimic nu ai lăsat înafara îmbrățișării tale, dumnezeiescule Ioane, căci deschiderea brațelor tale se săvârșea întru Duhul Sfânt, iar arhiereasca ta binecuvântare nu rămânea numai între zidurile bisericii, ci se lărgea dumnezeiește, urmând-o pe cea a Maicii Domnului, singura dintre oameni care a ajuns la adâncimea desăvârșită a suspinului pentru firea omenească și întreaga făptură.

Primește Sfinte Ioane, întunericul nostru deplin și mistuiește-l, pogorându-l la iad și unindu-l cu lumina Învierii lui Hristos, căci noi încă suntem foarte prunci cu sufletul și ne frângem de le vom face pe unele ca acestea. Pune o picătură din lacrimile tale stingătoare de iad și în inimile și mințile noastre, ca, liniștindu-ne din colcăiala patimilor, să venim cu tot sufletul înaintea Maicii Preacurate și să i ne mărturisim deplin, încredințându-ne ei precum te-ai încredințat și tu, și astfel ai făcut din iad loc de pogorâre și revărsare al luminii nezidite, biruind veșnic moartea prin darul Tatălui, lucrat de Fiul, întru Duhul Sfânt. Amin.