Efremia,
cred că eram în jurul vârstei de zece ani când am descoperit că nasturii au o anumită poziționare la cămașa bărbătească și alta la cămașa femeiască: la bărbați nasturii sunt pe partea dreaptă și butonierele pe stânga, iar la femei așezarea lor este în oglindă, anume nasturii pe partea stângă și butonierele pe cea dreaptă. Când i-am întrebat pe cei mai mari din jur de ce există această deosebire, răspunsurile pe care le-am primit au fost: „așa se face”, „așa se obișnuiește” sau „așa trebuie”. Mi se dădea de înțeles că așa e „de când lumea”, adică este vorba de un obicei străvechi, însă nimeni nu putea să îmi spună mai mult de atât. Am rămas de atunci cu gândul că această poziționare a nasturilor ar putea fi un mod practic de a deosebi hainele bărbătești de cele femeiești. Era un oarecare adevăr în acest lucru, însă simțeam că sunt încă departe de un răspuns mulțumitor.
Înainte cu câteva veacuri, atunci când, în Europa, nasturele a început să fie folosit tot mai frecvent în realizarea obiectelor vestimentare, el intra în categoria obiectelor de lux, deoarece a avea nasturi la haine era apanajul celor bogați. Pe atunci toaletele doamnelor necesitau ajutor la îmbrăcare, iar servitoarele erau cele care împlineau acest lucru și, de la sine înțeles, lor le revenea și închiderea nasturilor. Dar, pentru că majoritatea oamenilor sunt dreptaci, mulțimea de nasturi de pe toaletele feminine erau poziționați în așa fel încât servitoarelor să le fie la îndemână să îi închidă și să îi deschidă. De aici se pare că dăinuie această dispunere a nasturilor pe veșmintele femeiești. În perioada ce a urmat, când nasturele a devenit un accesoriu comun în realizarea îmbrăcămintei, această rânduială a fost consacrată de nevoia mamelor care își alăptau pruncii, pentru că această dispoziție a nasturilor le era de ajutor.
Pe de altă parte, la bărbați, datorită manevrării armamentului, s-a folosit cealaltă dispunere a nasturilor, pentru că aceasta era mai practică și mai eficientă pentru veșmintele celor care întrebuințau armele, inclusiv cele de foc. E greu de spus câți nasturi și câte cămăși, vestoane și tunici militare se vor fi făcut de-a lungul vremii pentru mulțimea de soldați care au luptat în războaiele lumii.
Se pare că, prin dispunerea nasturilor, în veșmintele bărbaților a rămas tăinuită mărturisirea îndeletnicirii războinice, iar în cea a femeilor – cea a frumuseții și a dragostei materne. Sorgintea felului în care sunt cusuți nasturii pe vestimentația noastră dăinuie în viața de zi cu zi doar prin mărturia exterioară a așezării lor pe hainele bărbătești sau femeiești.
O cămașă femeiască ce are nasturi protejează mai întâi stânga corpului, deoarece partea cu nasturii e cea care rămâne dedesubt, iar partea dreaptă a cămășii, cea cu butonierele, vine deasupra, peste partea stângă. La cămășile bărbătești lucrurile sunt în oglindă: e protejată prima dată partea dreaptă, cea care are cusuți pe ea nasturii, iar deasupra vine partea stângă, cea cu butonierele.
Dar, pentru că veșmintele noastre sunt făcute din țesături, iar temelia țesăturii este încrucișarea a două fire, fie că sunt ele țesute sau împletite, putem spune că, atunci când ne îmbrăcăm cu o cămașă, luăm asupra noastră slava cea smerită a Crucii. Femeile își protejează mai întâi partea stângă, a inimii – puterea dragostei, iar bărbații își acoperă mai întâi partea dreaptă – tăria lucrării, a săvârșirii nesângeroase.
Inima iubitoare și lucrarea statornică se oglindesc una în cealaltă.
Așadar, dacă dorești, în deschiderea brațelor tale pentru a îmbrăca o haină, Îl poți vedea pe Cel Care a deschis veșnic brațele pentru noi.
†
Prin Întruparea Ta din Preacurata Fecioară, ne-ai îmbrățișat pe toți cu dragostea și slava Preasfintei Treimi, Hristoase Dumnezeule, și, mărturisindu-Ți dorul după noi prin țintuirea pe Cruce, ne-ai deschis tuturor cale spre a ne întâlni cu Tine în adâncurile orbirii, ale neputinței și ale morții omului lăuntric. Pogoară-Te, Iisuse, în adâncurile depărtării noastre de Tatăl, ca, astfel strălucindu-ne și nouă chipul Tău, să gustăm măcar o fărâmă din slava Ta de Fiu Unul-Născut al Tatălui și de Frate și Prieten al tuturor oamenilor.
