Cântare pentru bucuria Învierii din morți

a Domnului Iisus Hristos

 

A Mariei, sora lui Lazăr cel înviat a patra zi:

 

Din mir de nard și lacrimi, Ți-am făcut smerită încălțăminte de viteaz, iar Tu, ca un Împărat al Vieții, ai trecut cu ea prin sudori de sânge, pălmuiri, biciuire, încununare cu spini și moarte prin răstignire. Cu revărsările binemirositoare ale privirii Tale de Dumnezeu și Om și cu gingășia cea cerească a Învierii, mi-ai umplut cugetele și simțirile cu slava omorârii morții, făcând să susure izvoarele lacrimilor, care au curs și s-au împletit printre cosițele mele înmiresmate de Dumnezeirea Ta, Hristoase Multmilostive.

Stih: Iisuse, pogoară-Te în moartea mea cu Învierea Ta!

Cerul nou și pământul cel nou, tăinuite întru Tine, s-au arătat lumii în Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, Mirele Cel Veșnic al întregii zidiri și al tuturor oamenilor, chemați deopotrivă la nunta Celui Care, ca un Mire, S-a ivit din mormântul cel pecetluit al morții noastre, strălucind cu lumina cea fără de ani.

 

A lui Luca și Cleopa, pe calea Emausului:

 

Cu adevărat, nu Te-am cunoscut pe Tine prin pulberea drumului și pașii de pe calea Emausului, căci, tăinuindu-Te în dumnezeiasca smerenie, n-ai rănit nepriceperea și întunecarea noastră, Preablândule Hristoase, ci ai început să ne încălzești cu răsăritul Tău de Soare al Dreptății, aprinzând inimile noastre cu focul Duhului Sfânt, arătat oarecând în norii Taborului. Iar când ai frânt Pâinea, ai înfrânt și orbirea sufletelor noastre și ne-ai arătat Euharistia ca fiind poarta și unirea cu Tine în biruința asupra morții veșnice prin Înviere.

Stih: Iisuse, pogoară-Te în moartea mea cu Învierea Ta!

Din toate tărâmurile întunecate ale iadului, s-a auzit suspinul nădejdii în Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, iar cu venirea Ta de față, s-au sfărâmat întăriturile cele veșnice ale păcatului, înălțate prin lucrarea morții și a despărțirii de Dumnezeu.

 

A Sfântului Ioan Botezătorul:

 

Am propovăduit iadului că va fi prădat prin venirea Ta, dar, în semeția aluatului său, s-a crezut biruitor pe vecie asupra firii omenești, însă Tu, cu smerenia Dumnezeului Om, i-ai înghițit puterea, mistuindu-o ca pe un nimic. Pentru aceea și Ierusalimul cel Ceresc își are ca piatră din capul unghiului sfărâmarea temeliei iadului, Hristoase Iisuse, căci Tu ești Mielul Cel Care a ridicat păcatele lumii și nimeni nu poate ajunge din urmă plecarea cea adâncă a smereniei Tale.

Stih: Iisuse, pogoară-Te în moartea mea cu Învierea Ta!

Prin pogorârea Ta la iad, Fiule al lui Dumnezeu, ai deschis calea cea neasemuită a vitejilor credinței în Învierea Ta, care Ți-au urmat prin lucrarea Duhului Celui Sfânt, spre a îmbrățișa și a lua asupra lor tot întunericul și prihănirea păcatului săvârșit în firea omenească.

Stih: Iisuse, pogoară-Te în moartea mea cu Învierea Ta!