Rugăciune către Pruncul Hristos,
la Nașterea Sa din Preacurata Fecioară
Preabunule Hristoase, Cel Care Te-ai făcut Prunc și pentru mine, cel cu totul pângărit de ticăloșii și vătămat de moarte, îndrăznesc a veni înaintea Ta, a Celui Care, din negrăită dragoste, ai ales să fii născut în peșteră și iesle de dobitoace și ai voit dintru început a-l înveșmânta pe om în cutremurătoarea haină a smereniei dumnezeiești. Nu am grai de recunoștință pe potriva neasemuitelor Tale daruri, pentru că întunericul meu lăuntric e orbit de strălucirea Dumnezeirii Tale, și, iată, precum un stârv orb, surd, mut, fără de mișcare și fără de simțire mă aflu, adâncindu-mă în întunericul cel mai dinafară.
Dar susurul izvoarelor și umbra pădurilor, verdele frunzelor și belșugul de senin al cerului, pântecele norilor și miezul de lumină al fulgerelor, miresmele felurite ale florilor și puterea de viață a semințelor, gingășia fulgilor de nea și ropotul picăturilor de ploaie, crestele munților și temeliile mărilor, unduirea dealurilor și freamătul râurilor, aurul holdelor de grâu și ciorchinii mustind ai viței, foșnetul nisipului și zbuciumul valurilor, zumzetul limpede al albinelor și zborul înmiresmat al fluturilor, veșmântul de lumină al lunii și focul cel lăuntric al soarelui, blândețea curcubeielor și mulțimea cea neajunsă a stelelor, pământul cel reavăn și curăția nuferilor, sânurile adânci ale apelor și liniștea încremenită a pietrelor, țărmurile acestei lumi și lutul cel dintru începuturi, toată firea cea tăcută și necuvântătoare simte și mărturisește că Tu, ca un Om și Dumnezeu, Te-ai născut în tăcere și umilință, Însuți fiind Ziditorul tuturor celor văzute și nevăzute, Fiul Fecioarei Maria și Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl.
Doar eu, sărman și netrebnic om, nu am cunoscut și nici azi nu voiesc a cunoaște că Te-ai născut pe pământ, aducând în lume singura și adevărata nădejde a unirii noastre cu Dumnezeu Tatăl prin și întru Tine. Căci, cu somnul Tău de Prunc, ai îmbrățișat și topit somnul tuturor morților noastre; cu gânguritul tău de Copil, ai dat glas tuturor graiurilor și durerilor noastre nerostite; cu plânsetul Tău pruncesc, ai sorbit toate lacrimile și suspinurile noastre; cu laptele pe care L-ai primit din sânul Fecioarei-Maici, ne-ai crescut și pe noi în nădejdea cea întru Tine; cu cei dintâi pași pe care I-ai făcut, ai deschis cărarea cea strâmtă în sufletele noastre necoapte și pruncești.
Preablândule Hristoase, fărâmă cu totul împietrirea inimii mele, ca astfel să primesc simțirea cea de foc a dragostei Tale și să mă aprind cu văpaia Duhului Sfânt, pe care Tu ai adus-o pe pământ, pogorându-Te din pântecele Fecioarei în ieslea cea nespus de smerită a Betleemului. Mă închin Ție, Iisuse Dumnezeule, Vestea cea minunată și de-a pururi fericită a neamului meu, și Te rog, primește inimile noastre zdrobite în sălașurile cele de taină ale dragostei Tale, dimpreună lucrate cu Tatăl și cu Duhul pentru veșnica noastră bucurie. Amin.