Rugăciune către Domnul Iisus Hristos,

Fiul lui Dumnezeu și Fratele nostru cel Mare

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Frumusețea Ta cea neasemănată uimește, copleșește și umple de viață și bucurie inimile omenești, căci dumnezeiasca Ta strălucire ne scoate din robia celor pământești și ne încredințează de adevărul cuvântului pe Care ni-l împărtășeai când umblai printre noi: „Împărăția Cerurilor este înlăuntrul vostru” (Luca 17, 21). Nu este nimic mai minunat decât ca unul dintre oameni să fie Dumnezeu, iar Tu ești Cel Unul, Om și Dumnezeu, Fiul Tatălui, Care ai primit să Te dăruiești și să-Ți dai viața pentru înfierea și părtășia deplină la dumnezeiasca fire, a noastră, a tuturor celor care voim a urma cuvintelor Tatălui grăite de Tine prin propovăduirea Evangheliei.

Graiurile Tale dumnezeiești sunt mai presus de tot ceea ce se poate ști sau cunoaște cu puteri omenești și foarte ne înșelăm atunci când le coborâm la măsura cea îngustă a minții ce n-a biruit moartea, căci ele sunt cuvinte rostite în sânul cel preastrălucitor al Sfintei Treimi. Dar tocmai pe această cale a neputințelor noastre, intrându-ne Tu prin cuvânt în moartea nesimțirii din suflete și sorbind tot întunericul, Te pogori cu noi în dedesubturile iadului pe care îl trăim și ne arăți prin Duhul Sfânt vuietul beznei și al deznădejdii de veacuri care urlă împotriva unirii cu Tine. Așa ne cunoaștem pe noi înșine și așa Te cunoaștem și pe Tine, Cel Care Însuți ești Nădejdea și Viața noastră.

Fii cu noi și întru noi până la ultima suflare, ca mai apoi să fim și noi cu Tine, întru neasemănata strălucire și bucurie a îmbrățișării Tale veșnice, dăruită oamenilor prin Lumina cea nezidită. Îți mulțumim că nu încetezi să ne dăruiești viața și mintea Ta prin puterea Numelui Tău, întru care tot genunchiul se pleacă, nefiind vreun loc sau vreo stare din firea văzută sau nevăzută în care Tu să nu fi ajuns și să nu fi biruit moartea și bezna păcatului. Amin.