Paraclisul Sfântului Mitropolit Antonie de Suroj

PARACLISUL
SFÂNTULUI MITROPOLIT
ANTONIE DE SUROJ

După obișnuitul început, se zic

Canonul Sfântului Antonie

Cântarea I

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Nu ți-ai frânt oasele în dragostea pentru cele materialnice și trupești, pentru că ți-a frânt Dumnezeu inima cu dragostea cea nemuritoare a Învierii Sale din morți, dumnezeiescule Părinte Antonie; pentru aceea sudorile și lacrimile pocăinței tale s-au preschimbat în sevă a Pomului Vieții, unindu-se cu sudorile și lacrimile de sânge ale lui Hristos și deopotrivă cu suspinul cel de negrăit al Duhului Sfânt pentru întreaga făptură.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Curajul și bărbăția ta lăuntrică ți L-au adus pe Dumnezeu alături, Sfinte Părinte Antonie, și, încredințându-te cu totul Lui, te-a altoit Domnul întru nemurire, alipind rănile tale lăuntrice cu rănile prin care El a murit pe Cruce și făcând să izvorască întru tine unduirea cea pururea hrănitoare și luminătoare a slavei Învierii, iar tu ai preschimbat-o în sudoare de rugăciune pentru toți cei pe care Duhul Sfânt i-a încredințat suspinărilor tale.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Tăria nemuritoare a îmbrățișării tale se lasă întrezărită în graiurile ce le-ai rostit, Sfinte Părinte Antonie, căci, din dragoste pentru om, sorbind cu nesaț mulțimea de neputințe și răutăți ale lumii, le-ai mistuit întru dragostea Fiului lui Dumnezeu, trudind pentru zorii cei mult doriți ai unirii întregii firi omenești. Pentru aceea Duhul Sfânt a lucrat întru tine, zămislind cuvinte din adâncurile Sale dumnezeiești, ca, prin graiurile tale, să deslușim minunata lucrare a Preasfintei Treimi în lume.

Slavă…

Încredințat aveai că nimeni nu se poate întoarce dinspre lume și să se îndrepte spre nemurire, dacă nu va vedea strălucirea vieții veșnice în ochii sau pe chipul măcar al unui singur om, Sfinte Părinte Antonie, pentru aceea, în deplină lepădare de sine, te-ai pogorât în iadul multor suflete și, unit fiind cu Hristos, prin chipul tău, s-a văzut strălucirea feței Sale, dăruindu-ne nădejdea și puterea care nimicește orice înfățișări sau zăvorâri ale morții.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ancoră de aur, care ne pogori mintea în adâncurile cunoștinței de Dumnezeu, spărgând valurile cele înspumate ale împrăștierii minții, te avem pe tine, Preacurată Fecioară, pentru aceea ne încredințăm deplin rugăciunilor tale și, veselindu-ne de minunata ta ocrotire, cu recunoștință și lacrimi, te rugăm să ne păzești până la sfârșitul vieții în Biserica cea Una a Fiului tău și Dumnezeului nostru.

Cântarea a III-a
Irmos:

Doamne, Cela Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Rănile, vătămările și durerile noastre sufletești le-ai văzut prin strălucirea Învierii lui Hristos și, astfel, ne-ai dăruit tămăduire prin razele cuvintelor tale, dumnezeiescule Părinte Antonie, înnoindu-ne viețile cu dragostea Crucii, cea lucrătoare întru pace și blândețe. Izbăvește-ne până în sfârșit din neorânduiala patimilor și statornicește-ne în cugete de pocăință, ca, spre înnoire lăuntrică și deplină trezvie, să primim Trupul și Sângele Domnului.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Prin sinceritatea și simplitatea ta înțeleaptă, te-ai arătat asemenea Sfinților Apostoli, ucenicii lui Hristos, Sfinte Părinte Antonie, iar prin prospețimea gândului și prin adevăruri tâlcuite pe înțelesul tuturor, ai împletit cuvintele Evangheliei cu viața noastră de zi cu zi, gătind și dând loc Fiului lui Dumnezeu în inimile noastre, iar pe noi încredințându-ne că graiurile Sale sunt rostite pentru inima adâncă a fiecăruia dintre noi.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Ne-ai adeverit în nenumărate rânduri că întâlnirea cu Hristos nu este numai pentru cei din pustie, Sfinte Părinte Antonie, ci El deopotrivă vine înaintea tuturor și bate la inimile noastre, voind să intre la noi dacă vom voi a ne birui frica și a deschide ușa întâlnirii cu Dumnezeu. Iar tu însuți, cunoscând taina acestei întâlniri din vârsta tinereții, pregătești sufletele noastre cu blândețe și fermitate, purtându-ne de la măsura pruncească înspre starea bărbatului desăvârșit și însoțindu-ne prin rugăciunea pentru tot omul.

Slavă…

Inima ta blândă și veghetoare a știut să-L facă pe Hristos cunoscut copiilor și să deschidă inima lor prieteniei cu Domnul, Sfinte Părinte Antonie, căci însăși viața ta era o pildă a apropierii de Mântuitorul, nefiind spoită cu fățărnicia cea care se îndreptățește pe sine până ce trece pragul iadului. Pentru aceea, toți cei care ți-au rămas în preajmă și au râvnit poruncilor Evangheliei, au cunoscut cărările mântuirii și nemuritoarea izbândă a lui Hristos.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Acoperământul rugăciunilor tale se face adăpost osteniților acestei lumi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, căci nimeni din cei care îți cer ajutorul nu este trecut cu vederea, ci fiecăruia îi luminezi conștiința și adâncul inimii spre a pricepe biruința cea veșnică a Fiului tău, prin care au fost înfrânte desăvârșit iadul și moartea.

Stihira:

Faptele îți sunt ca niște perle de lumină pe colierul zilelor vieții pământești, Sfinte Părinte Antonie, căci, săturându-te prin rugăciune cu neasemuita dragoste a lui Dumnezeu, ai pogorât străfulgerările dumnezeieștii cunoștințe în inimile tuturor celor care te căutau, fie ei părinți, copii, tineri sau bunici.

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…, la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici vom zice: Sfinte Părinte Antonie, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia… şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm. Doamne miluieşte (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sedealna,
glasul al 4-lea:

Mărinimia și hărnicia ta întru Domnul s-a făcut întâmpinare multor suflete, dumnezeiescule Părinte Antonie, iar privirea ta străvăzătoare a deslușit în durerile fiecăruia slava cea tainică a Învierii lui Hristos, care așteaptă să răsară prin primirea cu bunăvoire a crucii rânduite oricărui om. Pentru aceea, toți cei de peste vremi, care au cunoscut omenia ta cea îmbelșugată, vestesc tuturor că întru tine S-a sălășluit Hristos Domnul, Dumnezeu adevărat și Om adevărat.

Cântarea a IV-a
Irmos:

Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Te-ai adâncit în rugăciune și în împreună-grăire cu Domnul, Sfinte Părinte Antonie, și, străluminându-te cu cugetul cel sobornicesc al Bisericii lui Hristos, ai cuprins în brațele dragostei tale întreaga fire omenească; pentru aceea, pogorând asupra noastră lacrimile tale de pocăință, ne ajuți să nu murim în uscăciunea și în sterpiciunea pustiului ucigător al acestei lumi care s-a înstrăinat de Dumnezeu prin învârtoșarea omului, pricinuită de nădăjduirea în sine.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Dragostea ta pentru om s-a adeverit celor care erau cu luare aminte și ascultau cutremurându-se adâncimea cuvintelor tale, Sfinte Părinte Antonie, căci graiurile ce le puneai înaintea oamenilor erau dospite în suspinul rugăciunilor și străluceau cu slava cea tainică a înfățișărilor dumnezeiești. Pentru aceea și noi, cunoscând spurcăciunea fărădelegilor noastre, cerem stăruitor ajutorul tău spre a ieși din mocirla cea cumplită a părerii de sine.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Fruntea și inima ta au cunoscut din belșug sudorile și lacrimile rugăciunilor stăruitoare, Sfinte Părinte Antonie, și, avântându-te spre Cel Care pururea este tuturor de față, te-ai încredințat cu totul lui Hristos, iar El ți-a întărit slăbiciunile cu puterea rugăciunii din Ghetsimani, învățându-te astfel a îmbrățișa nepărtinitor pe tot omul și a-l înfățișa Tatălui prin lucrarea cea plină de milostivire a Preasfântului Duh.

Slavă…

Nu te-ai lăsat robit de nimic din cele materialnice, dumnezeiescule Părinte Antonie, ci de toate te-ai lepădat, iar voia ta ai încredințat-o deplin lui Hristos, slobozindu-te din lanțurile amarnice ale voilor proprii. Pentru aceea și cuvântul tău s-a făcut pentru mulți dezlegare din robia stricăciunii și a zidit temelia bunei viețuiri pentru cei ce căutau cetatea cea nepieritoare a Împărăției Cerurilor, care se face cunoscută înlăuntrul omului.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu strălucirea cea tainică a feței tale, cutremuri Cerul și pământul, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, căci poposirea ta aduce belșugul Duhului Sfânt, iar privirea ta de Maică și Fecioară tămăduiește toate beteșugurile noastre sufletești și trupești. Spală fețele noastre cu darul lacrimilor de pocăință, ca astfel să ridicăm ochii din împătimirile după cele pământești și să îndrăznim a cere Domnului bogăția cea nepieritoare a Trupului și a Sângelui Său.

Cântarea a V-a
Irmos:

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel preaînalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Ca un doctor iscusit și care stă înaintea lui Dumnezeu, ți-ai săvârșit slujirea, Sfinte Părinte Antonie, iar, prin cuvântul tău pătrunzător, ne-ai curățat de puroaiele deznădejdii și, tămăduindu-ne ochii sufletului, ne-ai ridicat privirea spre Cer, ca astfel să cunoaștem puterea cea făcătoare de viață a slavei Învierii lui Hristos din morți. Prin mijlocirile tale, pune și în degetul nostru inelul întoarcerii la Tatăl, ca astfel să lăsăm în urmă și să lepădăm toate năravurile traiului porcesc.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Cetate cu ziduri întărite ne sunt rugăciunile și cuvintele tale, dumnezeiescule Părinte Antonie, căci, la adăpostul lor, ne întremăm lăuntric și ne tămăduim deplin de urâciunea pustiirilor lumii, care macină ca și rugina toate strădaniile noastre pentru Domnul. Cufundă-ne în râul lacrimilor de pocăință ale Bisericii (lui) Fiului lui Dumnezeu, ca, făcându-ne părtași cu toți Sfinții Săi, care s-au mântuit prin osteneli nenumărate, să ne ridicăm întru vitejia lucrătoare a mărturisirii lui Hristos prin fapte.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Nu te-ai temut decât de Dumnezeu în lumea aceasta și, râvnind Luminii, ai propovăduit strălucirea cea nesfârșită a Învierii lui Hristos, Sfinte Părinte Antonie, arătându-te ca un viteaz povățuit și însuflat de Duhul Sfânt. Pentru aceea și Domnul a chemat și a adus la tine, pe razele Adevărului, mulțime mare de oameni însetați de apa cea limpede și îmbelșugată a graiurilor tale, ca astfel să facă tuturor cunoscută îmbrățișarea ce ți-a dăruit-o în adâncul smereniei Sale.

Slavă…

Cuvânt după cuvânt ai înșirat pe razele Cuvântului și, umplându-te de strălucirea Soarelui Dreptății, Sfinte Părinte Antonie, ai risipit dintru noi întunericul cel mai dinafară, înfiripându-ne în inimi zborul cel veșnic al dorului după Dumnezeu. Iar noi, uimindu-ne peste măsură de preschimbarea lăuntrică săvârșită întru noi prin rugăciunile tale, tuturor celor care au urechi de auzit, le vestim cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu prin tine.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

De necuprins cu mintea și cu inima este smerenia ta, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, căci îmbrățișarea rugăciunilor tale nu lasă pe nimeni neocrotit și nemângâiat; pentru aceea toți cei cuprinși de valul năpastelor și al beteșugurilor aleargă la neprețuitul tău ajutor. Dăruiește lumină și vitejie inimilor noastre, ca, sub ocrotirea ta aflându-ne, să nu ne mai lăsăm amăgiți de păcălelile și înșelăciunile stăpânitorului acestui veac.

Cântarea a VI-a
Irmos:

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Cu toate că erai arhiereu, nu te-ai rușinat a fi paznic al locașului în care ai slujit în inima Londrei, Sfinte Părinte Antonie, pentru că, și râvna ta de a-i păzi pe cei credincioși întru plinătatea adevărurilor Bisericii lui Hristos, s-a adeverit prin slujirea nefățarnică a aproapelui. Dăruiește-ne și nouă întregimea cugetului sobornicesc, ca, învățând să ne lucrăm pocăința, să ajungem a dobândi și îmbrățișarea întregii firi omenești, care e dăruită omului prin lucrarea Duhului Sfânt.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Sămânța cuvântului tău a făcut să crească din multe inimi arborele cel sfânt al Evangheliei, Sfinte Părinte Antonie, și, întru adumbrirea dumnezeieștilor cuvinte, să se săvârșească și împărtășirea noastră cu Trupul și Sângele lui Hristos. Dăruiește-ne bunătate și belșug de trezvie a minții, ca să pricepem că întâlnirea cu fiecare om oglindește întâlnirea noastră cu Dumnezeu și nici o clipă a vieților noastre nu se va mai repeta vreodată.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Căruntețea cea plină de curăția gândurilor și a înțelepciunii minții lui Hristos te-a împodobit, Sfinte Părinte Antonie, căci, sporind în statornicia și bărbăția duhului, te-ai adâncit în rugăciune și deplină înfățișare înaintea lui Dumnezeu. Și, purtând în inima ta întreaga omenire, ai revărsat peste noi toți dragostea și lacrimile tale de lumină, pe care le-ai dobândit dintru strălucirea cea pururea fiitoare a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.

Slavă…

Pentru toți cei pe care ți i-a încredințat Domnul, ai răbdat durerile facerii, dumnezeiescule Antonie, căci, nemincinos fiind întru chipul părintelui, ai știut a urma lui Hristos în pătimire și ai îndurat cu fiecare în parte răstignirea cea lăuntrică, dintru care se naște omul cel nou. Pentru aceea și rugăciunile tale, lucrate în vremea vieții pământești, s-au întins peste hotarele timpului și se îmbrățișează cu cele pe care le săvârșești acum din dumnezeiasca slavă spre a ne dărui înnoirea cugetului și a simțirilor.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ai purtat în brațele tale pe Fiul și Cuvântului Tatălui, Maică Pururea Fecioară, slujind în smerenie Celui Care este Însăși Smerenia, iar pe noi purtându-ne în rugăciunile tale, fără să te scârbești de stâlcirea chipului lui Dumnezeu pe care am lucrat-o prin mulțimea nelegiuirilor noastre. Pentru aceea te rugăm, strămută mintea noastră din colcăiala cugetelor lumești și fă roditoare întru noi dragostea dumnezeiască a Evangheliei.

Stihiri:

Cântecul cel lăuntric îți este în întregime alcătuit din dorul tău după Domnul, Sfinte Părinte Antonie, iar faptele și graiurile tale adeveresc sălășluirea Preasfintei Treimi în inima ta.

Plugul de foc al rugăciunilor tale a răscolit și a răsturnat înțepenirea noastră în uitare și nesimțire, dumnezeiescule Antonie, dăruindu-ne a gusta din merindea cea sfântă a începutului de pocăință.

Ai răsfirat cuvintele tale ca niște candele de lumină pe cărările întunecate și întortocheate ale lumii, Sfinte Antonie, iar toți cei care s-au întâlnit cu razele rugăciunilor tale, s-au veselit de frumusețea cea de negrăit a Evangheliei.

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…, la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici vom zice: Sfinte Părinte Antonie, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia… şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm. Doamne miluieşte (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Condac,
glasul al 3-lea:

Ploaie limpede și mănoasă de cuvinte străfulgerate cu slava dumnezeieștii cunoștințe s-a revărsat peste lume prin propovăduirea ta, Sfinte Părinte Antonie, însă nu ai dezvăluit nimănui că acestea erau, în taină, ploi de lacrimi pentru tămăduirea întregii firi omenești și suspinuri negrăite, îmbrățișate de marele suspin al Duhului Sfânt pentru întreaga făptură.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă?

APOSTOLUL

Preotul: Înţelepciune.

Din întâia Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citire (1 Corinteni 1, 18-31):

Dacă la săvârşirea paraclisului nu se află nici un preot ori diacon, Apostolul şi Evanghelia pot fi citite de către un simplu credincios, cu luare-aminte, cu smerenie şi dragoste.

Fraților, cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: „Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o”. Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos Cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor. Căci, priviţi chemarea voastră, fraţilor, că nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de bun neam; ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Din El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cel ce se laudă, în Domnul să se laude”.

Preotul: Pace ţie, cititorule. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia…

EVANGHELIA
(Ioan 2, 13-25)

Preotul: Cu înţelepciune drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor. Credincioşii: Şi duhului tău. Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, citire. Credincioşii: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Preotul: Să luăm aminte.

În vremea aceea erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim. Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani. Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: „Râvna casei Tale mă mistuie”. Au răspuns deci iudeii şi I-au zis: Ce semn ne arăţi că faci acestea? Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile? Iar El vorbea despre templul trupului Său. Deci, când S-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care Îl spusese Iisus. Şi când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştilor, mulţi au crezut în numele Lui, văzând minunile pe care le făcea. Iar Iisus Însuşi nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi. Şi pentru că nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre om, căci El Însuşi cunoştea ce era în om.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Antonie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Stihiră:

Ai râvnit și ai suspinat pentru unirea cea desăvârșită a firii omenești, Sfinte Părinte Antonie; pentru aceasta și Domnul ți-a dăruit a cuprinde în îmbrățișarea inimii tale pe tot omul și, astfel, a gusta din rugăciunea Sa din Ghetsimani și din pătimirea Lui pe Cruce.

Preotul:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări. Înalţă fruntea dreptmăritorilor creştini şi trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosinţele cinstitelor Puteri Cereşti celor fără de trup; pentru rugăciunile cinstitului, măritului Proroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale celor între Sfinţi Părinţilor noştri, mari dascăli şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, Atanasie cel Mare, Chiril, Nicolae al Mirelor Lichiei şi Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni; ale Sfinţilor, măriţilor, bunilor biruitori Mucenici; ale Sfântului Părinte Antonie de Suroj; ale Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri: Grigorie Decapolitul, Nicodim cel sfinţit şi Dimitrie cel Nou; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana; ale Sfântului (numele), a cărui pomenire o săvârşim astăzi şi pentru ale tuturor Sfinţilor, rugămu-ne, Multmilostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoşii, şi ne miluieşte pe noi.

Doamne miluieşte (de 12 ori).

Apoi ecfonisul:

Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni…

Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, credinciosul zice această rugăciune:

Sfinte Părinte Antonie, vino în viețile noastre cu limpezimea Duhului Sfânt și curățește-ne de toate vătămările sufletești, ca, prin zâmbetul tău cel veșnic, să biruim toate mâhnirile veacului trecător și să învățăm a-L îmbrățișa pe Hristos în puterea cea nestrămutată a poruncilor, pe care El le-a lăsat moștenire lumii spre izbăvirea desăvârșită din moarte și din stricăciune. Veselește-ne inimile cu lumina cea veșnică a Împărăției, tămăduiește trupurile noastre cu tăria de nebiruit a dragostei nemuritoare, iar viețile ni le împacă și le luminează cu slava și puterea cea de viață făcătoare a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.

Doamne miluieşte (de 12 ori).

Cântarea a VII-a
Irmos:

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Pașii tăi prin această lume s-au săvârșit pentru a dărui oamenilor cuvintele lui Dumnezeu, Sfinte Părinte Antonie, însă niciodată nu ai grăit înainte de a ajunge cu rugăciunea la temelia cea adâncă a firii omenești. Pentru aceea și lucrarea ta a sporit în inimile oamenilor, căci nu te înveșmântai cu înălțarea fățărniciei și a părerii de sine, ci pe tine însuți te socoteai mai prejos decât toți și ucenic nevrednic al Celui Care a zis că este între noi ca Unul Care slujește.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Dragostea ta pentru noi se îndurerează când ne năpustim ca bezmeticii în spinii patimilor, dumnezeiescule Antonie, iar cu trezvia și grija ta părintească, ne întinzi mâna spre a ne smulge din ghearele morții sufletești. Învață-ne și pe noi a fi blânzi și smeriți cu inima, ca, dobândind pacea cugetelor, să nu ne mai avântăm către ascuțișul cel mort al plăcerilor lumii ca să nu-L mai batjocorim pe Cel Care, iarăși și iarăși, se lasă încununat cu spinii faptelor noastre.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

În slava cea de taină a Sfintei Liturghii ai ferecat mintea ta, minunatule Părinte Antonie, și, plecând cugetul tău în neasemuitele adâncuri ale tăcerilor dumnezeiești, ai stat înaintea Preasfintei Treimi, pe toate dăruindu-le și pe toate primindu-le întru tăria și voioșia cea veșnică a Învierii lui Hristos din morți. Pentru aceea și prin graiurile tale s-a revărsat în lume focul Duhului Sfânt spre curățirea și cernerea lăuntrică a multora.

Slavă…

Slujindu-i cu dragoste și smerenie pe cei încredințați ție de Dumnezeu, Sfinte Părinte Antonie, i-ai cinstit ca și pe frați ai Domnului, iar bogăția cuvântului tău a deschis porțile cele tainice ale Împărăției Cerurilor, care a fost sădită în lăuntrul omului. Pentru aceea, mulți dintre cei care te-au cunoscut, au mărturisit că, întru slujirea ta adâncă, se face văzut Hristos Dumnezeu, Cel Care pe toți îi iubește și nu are pe nimeni de pierdut.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ca niște râuri de neoprit, curg lacrimile mijlocirilor tale pentru firea omenească, Preacurată Maică și Fecioară, dar dintru ele s-au ivit și mulțime mare de următori ai tăi, care, rugându-se pentru tot omul, sporesc taina cea minunată a împreună-lucrării Sfinților, întru care adânc pe adânc cheamă în glasul căderii apelor îmbelșugate ale lacrimilor de pocăință.

Cântarea a VIII-a
Irmos:

Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Precum i s-a dăruit fiului risipitor inelul, tot astfel și dragostea ta ne întâmpină încă dintru începutul gândului de pocăință, Sfinte Părinte Antonie, și, urmând tu dragostei Părintelui Ceresc, ne îmbrățișezi cu rugăciunile tale străvăzătoare și curățitoare. Strămută cu totul mintea și doririle noastre în adâncimile dragostei Evangheliei, ca, lăsând cuvintele Domnului să lucreze întru noi, să fim altoiți și în Pomul Vieții prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Jertfelnicia ți s-a făcut praznic de bucurie și de recunoștință, și, cheltuindu-ți timpul vieții pământești în dragostea pentru om, Sfinte Părinte Antonie, i-ai ridicat pe toți și toate înaintea lui Dumnezeu. De aceea ai și dobândit de la Domnul vedere pătrunzătoare a minții și a inimii, cu a cărei putere ai mijlocit deplină limpezire și tămăduire pentru nenumărate mâhniri, dezbinări și scâlcieri din viețile celor ce au primit lăuntric sfătuirile și rugăciunile tale.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Adâncindu-te în rugăciunile Liturghiei, ne-ai adus pe toți înaintea feței lui Dumnezeu, Sfinte Părinte Antonie, și, unindu-te desăvârșit cu Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, ai nimicit bezna depărtării noastre de Tatăl, pecetluindu-ne cu puterea de nebiruit a Sfintei Cruci. Iar slava privirii tale, izvorâtă din adâncul suspinului pentru firea omenească, ni se face răsărit al nădejdii, prin care ne ridicăm din mohorârea împătimirilor lumești, voind a le lepăda pe toate spre a fi trecute prin focul pocăinței.

Slavă…

Purtând în rânduiala cea de pe pământ chipul arhiereului, nu te-ai lăsat ademenit de cinstiri ori uneltiri omenești, Sfinte Ierarhe Antonie, ci în întregimea duhului ai stat și înaintea lui Dumnezeu, și înaintea oamenilor, bineștiind că nimeni vreodată nu L-a putut înșela pe Domnul. Pentru aceea mulți au aflat că nu ești lup îmbrăcat în haină de oaie și ți-au încredințat tainele sufletului, bucurându-se de ocrotirea ta părintească și de dumnezeiasca ta înfrățire cu semenii.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Palmele tale, întinse spre Fiul tău, cer neîncetat mântuirea oamenilor, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, iar lacrimile care îți curg pe obraji sunt pricinuite de drăceasca înnegrire a chipurilor noastre. Cutremură împietrirea inimilor omenești, Maică Preacurată, și, sfărâmându-ne toată cerbicia păcatului, picură tămăduire și înrourează mintea noastră cea îmbolnăvită de deznădejde și de agonisirea avuțiilor pământești.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaslăvindu-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a IX-a

Irmos:

Spăimântatu-s-au cerurile şi marginile pământului s-au cutremurat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

În frumusețea ta lăuntrică strălucește Hristos Domnul, Sfinte Părinte Antonie, căci iubindu-L prin toate cugetele, simțirile și făptuirile tale, ai dat loc sălășluirii Sale întru tine, făcându-i-te cunoscut pe de-a-ntregul și neascunzând de El nici o frică, bolire, nepricepere, neputință și nici un întuneric. Pentru aceea și El S-a preamărit întru tine, știind că omenia și smerenia ta era spre odihnirea nenumărator inimi ce trec prin pătimirile veacului.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Cu lungime de zile ai fost încununat pe acest pământ, Sfinte Părinte Antonie, căci Domnul a voit să guști, viețuind în trup, puterea nebiruită a smereniei Sale, ca să urmezi Lui în toate adâncurile poruncilor Evangheliei și să cunoști întru El pogorârea la iad și Învierea din morți. Iar noi, cei cu cuget și pricepere pruncească, nu încetăm a ne minuna de blândețea și de dârzenia prin care ai rămas statornic în urmarea Fiului lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Antonie, luminează-ne cu razele Evangheliei.

Fără de sfârșit este rugăciunea ta pentru întreaga fire omenească, Sfinte Părinte Antonie, căci inima ta s-a alipit de viețile tuturor oamenilor și, cu iscusință dumnezeiască, ne însoțești pe fiecare, făcând să ne răsară tainic strălucirea cea pururea fiitoare a Preasfintei Treimi. Pogoară și în viețile noastre pline de sterpiciune darurile cele bogate ale Învierii lui Hristos, ca să ni se risipească tot întunericul lăuntric, iar vrăjmășia lumii să ne fie de folos în a dobândi dragoste pentru tot omul.

Slavă…

Dăinuind în rugăciune înaintea Sfintei Treimi, dumnezeiescule Antonie, suspini pentru unirea firii omenești, pentru care Însuși Fiul Și-a dat viața, dorind a-i aduce pe oameni la Tatăl prin lucrarea Sfântului Duh. Oglindește și întru noi strălucirea feței și a lacrimilor tale, Ierarhe al lui Hristos, ca, prin necurmata milostivire, să ne întremăm sufletele și să aducem roade vrednice de credința dreptmăritoare, pe care am primit-o cu totul netrebnici fiind.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Se va sfârși această lume pământească și toate cele ascunse de către smerenia dumnezeiască se vor arăta cu putere, iar tu, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, vei străluci mai mult decât soarele, căci, toate lacrimile și mijlocirile tale pentru noi, tuturor se vor face cunoscute ca raze ale Adevărului. Nu înceta a revărsa spre mine raza rugăciunilor tale, ca, în ceasul Judecății, să mă învrednicesc și eu a vedea fața cea senină a lui Hristos.

Apoi:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în Ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăţia, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi troparele, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…, la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici vom zice: Sfinte Părinte Antonie, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia… şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm. Doamne miluieşte (de 12 ori).

Şi se face otpustul:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Părinte Antonie de Suroj şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Rugăciune către Sfântul Antonie de Suroj pentru dobândirea bucuriei întâlnirii cu Hristos

Acatistul Sfântului Mitropolit Antonie de Suroj