Rugăciunea unui om amărât

către Hristos Dumnezeu Cel de oameni omorât

Hristoase Dumnezeule, nu te scârbi de mine şi nu mă trece cu vederea şi-mi dă răbdare şi putere în această amarnică beznă sufletească! Doamne, mă văd că, după adevăr, sunt adânc al fărădelegii. Ochiul Tău sfânt cum mă vede? Cum sunt eu în faţa Ta? De Tine nu pot ascunde nimic, căci Tu ţii totul în fiinţă şi viaţă. Pentru mulţimea şi spurcăciunea păcatelor mele ar trebui să mă stârpeşti din această viaţă chiar în această clipă. După faptele mele, locul meu este în străfundul iadului, în locul cel mai îndepărtat de Tine. Pământul ar trebui să se deschidă sub mine – şi să mă înghită cu năprasnă întunericul. Şi Tu încă mă rabzi. Oare, Preacurata Maică mijloceşte pentru mine? Oare nu-i poţi trece cu vederea pe Sfinţi? Oare Sfântul Înger nu s-a îngreţoşat cu totul de mine? O, Hristoase, ştiu că Tu eşti singurul Care mă iubeşte deplin şi aşa cum nu poate iubi nici o inimă omenească. Atât e de adevărată dragostea Ta, încât Ţi-ai dat viaţa şi pentru mine, amărâtul, un împuţit şi un nimic.

Ştiu că Tu mă iubeşti atât de mult, încât m-ai scos din nefiinţă la fiinţă şi mi-ai dat chipul Tău pe care atât de mult l-am batjocorit în mine însumi şi în ceilalţi. Ştiu că Tu aştepţi un lucru, ceva, chiar şi puţin, şi de la mine. Caut acel ceva, dar sunt prea orb ca să pricep şi să văd în ce fel trebuie să-l săvârşesc. Dacă acest lucru e dragostea cea pentru Tine, Tu ştii că sunt un amărât şi un sfâşiat pe dinlăuntru, şi de nu mă vei înnoi Tu, nu ştiu ce prinos îţi voi putea aduce. Dragostea Ta e veşnică şi lucrul care mă doare cel mai tare este că nu pot să răspund dragostei Tale fierbinţi, inima mea nu poate cuprinde focul cel preaarzător şi preaminunat al iubirii Tale. E prea mult păcat şi neputinţă în mine şi bâjbâi în tot ce fac. Durerea asta izvorâtă din păcat şi din lipsă de dragoste, e ca o băutură foarte amară. Eu o beau cu dreptate ca unul care am păcătuit şi păcătuiesc, pe când Tu ai băut-o deplin în Ghetsimani, însă cu nedreptate, pentru că Tu, Preabunule Hristoase, nu ai păcătuit niciodată. Dar dragostea şi Dumnezeirea Ta Ţi s-au făcut dreptate şi întru aceasta ne-ai îmbrăţişat pe toţi, cu toate păcatele, cu toate metehnele şi neputinţele noastre. Amară băutură şi îmbrăţişare a fost aceasta, căci L-ai rugat pe Părintele Ceresc, să ia de la Tine acest pahar.

Doamne, eu vorbesc cu Tine ca şi cu un om, deşi înaintea slavei Dumnezeirii Tale ar trebui să mă topesc şi să mă fac ţăndări. Dar Tu, spre bucuria mea şi a tuturor amărâţilor care au trecut prin ce trec şi eu acum, Tu eşti şi Om, om asemenea mie, şi Frate al meu. Doamne, cu toată îndrăzneala şi neruşinarea ce acum o arăt, aduc înaintea Ta nevrednic cuvânt. Îţi mulţumesc că Te-ai făcut Om asemenea nouă, căci, altfel, nu ştiu ce s-ar fi ales de noi şi cum am fi scos-o la capăt. Fii bun şi primeşte acest gând neputincios, ca pe cel mai pustiit şi amărât prinos pe care Tu l-ai primit vreodată. Dacă aş fi gunoiul acestei lumi, dacă aş fi scuipat şi călcat în picioare de toţi, dacă m-aş ascunde în cel mai adânc străfund de iad, tot nu ar fi de ajuns pentru păcatele mele. Chiar dacă m-aş azvârli cu păcatele mele în întunericul cel mai din afară, tot nu m-aş odihni, pentru că Tu ai pus şi în inima mea sâmburele dragostei Tale. Cu cât îmi treci cu vederea şi îmi ierţi păcatele, cu atât vreau un iad tot mai adânc, pentru că nu sunt vrednic de dragostea şi lumina Ta, eu însumi fiind spurcăciune, urâciune, pustiire şi întuneric.

O, Doamne, cât îmi vei mai răbda fărădelegile ce le fac? Mai bine scoate-mă din această viaţă omorându-mă în chip groaznic, decât să mai rabzi vreodată împuţiciunile şi nelegiuirile mele. Doamne, fie-ţi milă de mine, pentru că nimeni n-a fost şi nici nu va fi vreodată mai milos ca Tine! Dăruieşte-mi răbdare şi urechi să aud cuvântul şi voia Ta pentru mine, şi, atunci când vei socoti de folos, arată-mi calea ce se cuvine să o urmez. Fii bun şi iartă-mi încă o dată fărădelegile şi dăruieşte-mi vreme şi chip de pocăinţă. Adu-ţi aminte de toţi Sfinţii care au fost înainte mari păcătoşi şi nu mă trece nici pe mine cu vederea. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Maicii Tale, ale tuturor Sfinţilor şi ale Cetelor Îngereşti, pleacă mila Ta şi spre mine, că sunt un om păcătos şi fără de iertarea şi milostivirea Ta nu pot nici să mai trăiesc, dar nici să mor. Amin.