Rugăciune de mulțumire către Preasfânta Treime,

pentru biruința săvârșită în firea omenească

prin răstignirea, moartea și Învierea Domnului Hristos

Părinte Sfinte, Fiule Unule-Născut al Tatălui și Duhule Mângâietor, iată că îndrăznesc a veni înaintea nesfârșitei Voastre slave și dumnezeiești ființări și, ca un nebun, mă îndemn a grăi cuvânt de mulțumire, măcar că, după faptele și fărădelegile mele, nici nu s-ar cuveni să fiu numit om, ci râmă care neîncetat se târăște în cele pământești. Dar, în înțelepciunea Ta cea mai presus de orbirea și întunericul meu, m-ai făcut și pe mine persoană, alăturându-mă tuturor semenilor cu care dimpreună alcătuim firea omenească cea mult iubită de Tine.

Iisuse, Fiule al Părintelui și Domn și Dumnezeu al meu, Îți mulțumesc că ai primit fire omenească și, ascultându-L pe Tatăl, până în sfârșit ne-ai arătat nețărmurita Voastră iubire pentru Om. Tu ești Cel dintâi Care a împlinit cuvântul: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). Mărturie stau rugăciunea cu sudori de sânge din Ghetsimani, toate batjocurile pe care Le-ai răbdat, biciuirea, încununarea cu spini, răstignirea și moartea pe Cruce între doi tâlhari. Precum un miel Te-ai lăsat ucis cu sabia morții, însă prin Tine trecând această sabie, s-a înfipt în inima iadului, sfărâmându-i temeliile cele de beznă ale despărțirii de Dumnezeu și pustiindu-l de toți cei care au crezut întru Tine.

Ai tăcut cu tăcere în sânul cel feciorelnic la Maicii Tale nenuntite, alcătuindu-Ți trup omenesc și, tot cu tăcere, ai tăcut și în mormânt, unde în moarte Ți-ai ascuns trupul spre a-l lumina cu razele cele pașnice și atotbiruitoare ale Învierii, arătându-Te din gropniță precum un Mire al întregii zidiri și Întâi Născut din morți. Pe giulgiul și mahrama îngropării Tale, cu smirnă și aloe au rămas înscrise cereștile stihuri ale îndumnezeirii noastre întru Tine, Cuvântul Cel Preaînțelept al Tatălui, în a Cărui inimă s-au scris și s-au grăit toate cuvintele prin care întreaga făptură și fiecare om în parte au fost aduse la ființă și viață, întru strălucirea cea veșnică a dragostei Tatălui și a Duhului.

Întru Tine, Iisuse Hristoase, sunt tăinuite cerul cel nou și pământul cel nou al Împărăției Cerurilor, precum întru Tine sunt și eu viu, dăruindu-mi a vedea lumea cu ochii Tăi ca Tu Însuți să o vezi cu ai mei, întru pogorârea cea negrăită a smereniei Tale.

Preasfântă Treime, Îți mulțumesc pentru toate cele pentru care știu să fiu recunoscător dar, deopotrivă, și pentru tot ce încă nu pricep, însă mai presus de toate, Îți aduc grai mulțumitor pentru că Tu m-ai făcut persoană spre a putea împreună-grăi și a Te iubi pe Tine, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.