Efremia,
la începuturi, cuvintele de pe acest site aș fi vrut să ți le scriu pe toate pe hârtie și anume cu stiloul. Apoi, m-am gândit la creion, deoarece cuvintele scrise pot dispărea mai ușor, fiind mult mai apropiate de condiția omului pe acest pământ. În cele din urmă, au fost scrise la tastatura computerului și poate astfel se apropie de plinătatea lucrului efemer.
Folosirea cărbunelui pentru scriere datează de multe veacuri, dar până azi graficienii îl utilizează în unele tehnici artistice. Trecerea de la folosirea directă a cărbunelui a avut loc prin întrebuințarea unei fâșii de cărbune prinsă între două fâșii subțiri de lemn. Astfel s-a făcut pasul spre realizarea creionului, în care o mină cilindrică, alcătuită din grafit – un cărbune cu procentaj foarte mare de carbon – a fost încorporată între două bucăți de lemn, fiecare dintre ele având săpat în ea jumătate din făgașul necesar pentru mina de grafit. Prin îmbinarea și lipirea celor trei elemente, s-a alcătuit creionul. Tot astfel se procedează până azi pentru producerea creioanelor din lemn. Duritatea diferită a minelor din creioane se obține prin adăugarea în grafit a unor cantități variate de clei în timpul procesul de fabricație.
Scara Mohs a durității mineralelor se desfășoară de la 1 la 10. În acest sistem de raportare, grafitul are duritatea între 1 și 2 – adică poate fi zgâriat cu unghia –, iar diamantul are coeficientul 10, fiind cel mai dur material natural cunoscut. Dacă grafitul are o structura de cristalizare hexagonală, dispusă în straturi, diamantul are una cubică, însă cu toate acestea, ambele materiale sunt alcătuite doar din atomi de carbon. Diamantul poate fi obținut din grafit pe cale artificială, dacă acesta este supus la o presiune de 100.000 de ori mai mare decât presiunea atmosferică normală.
Când dorim să folosim creionul pentru a scrie sau a desena, îl punem între degete: el e așezat pe degetul mijlociu și este ținut de deasupra de degetul arătător și de degetul mare, toate trei unindu-se strâns în jurul creionului și coordonând direcția și presiunea cu care este folosit. Aici trebuie spus că denumirea grafitului vine tocmai de la cuvântul grecesc „graphein”, care înseamnă „a scrie”.
Când luăm în mână un creion, această bucată de lemn ce are în interior un miez de cărbune, putem scrie cuvinte, dar întotdeauna ele vor fi îngrădite de experiența umană pe care am trăit-o până în acel moment. Oricât de mult am apăsa creionul pe hârtie, cuvântul nostru nu va fi mai cu greutate, ci, cel mult, se va rupe hârtia sau se va frânge creionul.
Cuvântul cu greutate este Însuși Cuvântul Dumnezeu, Singurul care poate purta cele 100.000 de atmosfere ale greutății depărtării noastre de Tatăl Său și Tatăl nostru. Și astfel, prin faptul că Hristos S-a făcut Om asemenea nouă și a luat asupra Sa iadul fiecăruia dintre noi, firea noastră întunecată se preschimbă, dăruindu-ni-se, prin lucrarea harului, lumina și transparența de diamant a Dumnezeirii Sale.
Cărbunele cel întunecat se preschimbă în Lumină.
Așadar, dacă dorești, poți preface oricând cărbunele lăuntric în diamant, scriindu-Se în inimă Cuvântul.
†
În întunericul înțelesurilor celor slabe ale lumii ne naștem, trăim și pierim, dacă nu căutăm cu tot sufletul Lumina cea veșnică a Dumnezeirii, prin care toate ni se deslușesc întru gândurile cele dintru început ale Preasfintei Treimi. Fă-Te, Hristoase, strălucire și lumină lăuntrică pentru toți cei care își știu măsura neputinței și au priceput că e curată nebunie a mai alerga după slava închipuirilor deșarte ale poftelor lumii.
