Efremia,
m-am gândit să-ți scriu câteva rânduri despre săpun. Am început să acord atenție săpunului natural atunci când am aflat că unele substanțe care sunt incluse în produsele cosmetice sunt derivați și uneori chiar reziduuri ale industriei petroliere și chimice. Și nu cred că este deloc de mirare că multe din aceste substanțe sunt cancerigene, iar în anumite zone sau țări ale lumii este interzisă întrebuințarea lor ca ingrediente în produsele cosmetice. Când am aflat că unele dintre aceste substanțe sunt folosite și la curățarea marilor transportatoare navale, am priceput că a venit timpul să-mi fac propriul săpun pentru a ști originea compușilor care intră în contact cu pielea. De aceea m-am îndreptat către cunoștințele pe care le avea omul în producerea săpunului înainte să ia amploare industria chimică și, astfel, m-am întâlnit cu o tradiție veche de mii de ani.
Ingredientele principale din care se face un săpun natural sunt acestea: uleiurile sau grăsimile (vegetale ori animale) care sunt acizi grași, și leșia, care este alcătuită dintr-o bază (hidroxid de sodiu sau de potasiu) dizolvată în apă într-un anumit procentaj. Prin reacția celor două părți (acid și alcalin) se obține o sare, așa încât, practic, săpunul este o sare a acizilor grași. Principiul de utilizare al săpunului este foarte simplu: în combinație cu apa, el solubilizează mizeria și diversele particule și astfel acestea sunt înlăturate prin spălare.
La săpunul natural, realizat după rețetele din vechime, cele trei ingrediente de căpătâi sunt: untdelemnul, cenușa și apa. La o privire atentă, aceste elemente provin de pe cele două axe vizuale ale percepției vieții: cea verticală (sus-jos) și cea orizontală (stânga-dreapta).
Untdelemnul, așa cum arată și denumirea, este unt de lemn, adică o grăsime, un ulei obținut din fructele unor pomi, cum ar fi măslinul, cocosul, palmierul, nucul, arborii de shea sau cacao, precum și ai altora. Dar, pentru că fructul este încununarea unui pom viu și roditor, untdelemnul închipuie Pomul Vieții și axa verticală a vieții, în care e tăinuit cuvântul lui Dumnezeu „creșteți și vă înmulțiți” (Facere 1, 28). Însă, în ce privește untdelemnul, acesta mai are o însemnătate și o verticalitate aparte, pentru că „Hristos” înseamnă „Cel uns” și „Mesia” (Luca 4, 18; Ioan 1, 41). Iar untdelemnul întotdeauna plutește deasupra apei, având densitate mai mică decât aceasta.
Când pomul nu mai aduce roadă, este tăiat și folosit pentru încălzire, sau pentru a face din el un adăpost ori alte obiecte folositoare. Însă omul a avut nevoie de toate aceste lucruri doar după ce a gustat din pomul cunoștinței binelui și al răului. Tot de atunci a început stricăciunea, mizeria și moartea. Dar, ca să poți întrebuința lemnul, ai nevoie să dobori la pământ un copac, adică să îl treci din axa verticală în cea orizontală. Iar acest lucru nu e posibil decât omorându-l. După ce a fost pus la pământ, el e tăiat în bucăți mai mici și apoi folosit. Când lemnul e întrebuințat pentru încălzire, cenușa este încununarea unui pom mort, a unui lemn care a ajuns în faza premergătoare dezagregării integrale. Cenușa este alcalină, adică bazică, iar cuvântul „alcalin” provine din „alqali”, care înseamnă cenușă în arabă.
Când cele două axe – cea orizontală (cenușa) și cea verticală (untdelemnul) – se întâlnesc prin mijlocirea apei și a căldurii, se obține săpunul. Intersecția celor două axe ale vieții în săpun tăinuiesc în el pecetea Crucii. Însă, mai mult decât atât, săpunul este o icoană tainică a Maicii Domnului, pentru că, prin ea, s-a dăruit lumii Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul. Ea a dăruit, din firea cea căzută a omului, trup Celui Uns, lui Hristos, Cel Care, prin Dumnezeirea Sa, plutește pe deasupra apelor păcatelor lumii. Iar aceste ape ale păcatului sunt închipuite de leșie – apa în care s-a înecat cenușa, ca un fel de ultimă rămășiță a pomului cunoștinței binelui și răului.
Așadar, săpunul este o icoană tainică a Crucii, dar mai cu prisosință a Întrupării Domnului din Fecioara Maria. Însă totodată, el ne vorbește și despre chipul slujirii Maicii Preacurate pentru întreaga fire omenească. Să ne aducem aminte că săpunul este o sare a acizilor grași, iar Domnul ne spune: „Voi sunteți sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra?” (Matei 5, 13). Iar Maica Domnului, mai presus decât toți Sfinții, este „sare a pământului”, pentru că ia asupra ei toată mizeria și stricăciunea noastră și se pocăiește pentru fiecare dintre noi, înfățișându-se deplin și cu toate lacrimile dinaintea privirii Celui Care o cunoaște desăvârșit și Și-a dobândit trup dintru ea.
Săpunul natural are puterea să oglindească strălucirea tainei Întrupării Cuvântului.
Așadar, dacă dorești, îți poți spăla mâinile știind cum se mijlocește curățarea și luminarea noastră.
†
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, prin milostivirea ta de Maică, ne speli cu lacrimile tale spre a ne înfățișa curați dinaintea feței Fiului Tău și Dumnezeului nostru, iar noi, ca unii care știm că ne-am încuibat toate doririle și strădaniile în nălucirile pământești, îți cerem iertare și luminare, nădăjduind în ocrotirea, mângâierea și ajutorul pe care îl dai neîncetat tuturor copiilor lui Dumnezeu.
