PARACLISUL
SFÂNTULUI EFREM CEL NOU,
DĂRUITOR AL CREDINȚEI ȘI AL ÎNNOIRII LĂUNTRICE
După obișnuitul început, se zic
Troparul şi condacul Sfântului Efrem:
Ai strălucit ca soarele pe Colina Neprihăniţilor şi ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dându-ţi sufletul sub loviturile necredincioşilor, Sfinte Părinte Efrem, Mare Mucenice al lui Hristos. Pentru aceasta, ai făcut ca dumnezeiescul har să se reverse neîncetat spre cei ce cu evlavie îţi strigă ţie: slavă Celui Ce ţi-a dăruit putere, slavă Celui Ce ţi-a dăruit harul tămăduirilor, slavă Celui Care dă tuturor tămăduiri prin tine.
Pe Colina Neprihăniţilor te-ai întărit, vieţuind întru nevoinţă, Părinte de Dumnezeu înţelepţite, şi de acolo ai purces pe calea muceniciei. Pentru aceasta, Cel Care dăruieşte lumii viaţa, cu îndoită cunună te-a încununat, Mare Mucenice Efrem, şi te-a dăruit nouă, ca în tot locul să te avem ajutător şi să te rugăm cu stăruinţă: miluieşte-i pe cei ce te cinstesc pe tine.
Canonul Sfântului Efrem cel Nou
Cântarea I
Irmos:
Apa trecându-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Osteneala zilelor s-a adunat, iar obiceiurile ni s-au preschimbat în năravuri și, nemaigăsind chip de slobozire, alergăm la tine, Preacuvioase Părinte Efrem, rugându-te să nu ne lași să pierim în păcatele noastre, ci să ne deschizi calea cea adevărată către Dumnezeiasca Liturghie, prin care vom dobândi cele mult trebuincioase pentru sănătatea și înnoirea sufletului.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Înveșmântat fiind cu focul cel de Sus, ai cuprins în rugăciunile tale întreaga făptură, Mare Mucenice Efrem, și prin lacrimi de pocăință stând înaintea lui Dumnezeu, ai mijlocit izbăvirea multora din lanțurile patimilor și ale fărădelegilor de gând, săvârșind Sfânta Liturghie întru vederea slavei lui Dumnezeu și împărtășind oamenilor comoara Trupului și Sângelui Domnului.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Nimic din cele omenești nu-ți este necunoscut, preablândule Efrem, ci pe toate umplându-le cu străvederea ta dumnezeiască, le porți în taină, una făcând suspinul tău cu suspinul Duhului Sfânt. Ridică și mintea noastră dintru cele pământești și trecătoare, ca, gustând roua cea preacurată a Sfintelor Taine, să purcedem în viața cea adevărată, dăruită oamenilor de Preasfânta și de viață făcătoare Treime.
Slavă…
Inima ta blândă a cunoscut încă din vremea viețuirii pământești slava cea dumnezeiască a Împărăției, Preacuvioase Efrem și, adâncindu-te în cugetele minții lui Hristos, ai cunoscut străfundurile cele neasemănate ale poruncilor Evangheliei, întru a căror lucrare și putere ai săvârșit Jertfa cea fără de sânge, prin care Fiul lui Dumnezeu Se dăruiește oamenilor cu Trupul și Sângele Său.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Nimic nu este mai odihnitor și nu aduce mai multă bucurie decât privirea ta de Maică, Preacurată Fecioară, căci dragostea ta mistuie toate păcatele noastre, iar neîncetatele tale mijlociri izbăvesc nenumărați oameni din temnițele stricăciunii și ale morții. Învrednicește-ne și pe noi preacuratelor Taine ale Fiului Tău, ca, dobândind nădejdea cea bună, să ne învrednicim a-ți mulțumi și a te vedea în vecii vecilor.
Cântarea a III-a
Irmos:
Doamne, Cela Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Cunoscând din tinerețe apropierea de cele dumnezeiești, ai căutat cu osârdie semințele cuvintelor adevărate, Părinte Efrem, iar Domnul a încununat dorul tău, descoperindu-ți puterea cea nemuritoare care sălășluiește în Evanghelie. Pentru aceea, și tu, primindu-I graiurile în țarina cea mănoasă a inimii tale, le-ai făcut lucrătoare și minunat roditoare prin roua și adumbrirea Duhului Sfânt.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Nu poate fi cuprins cuvântul Crucii de inima cea trupească, fiindcă nebunie este el pentru cel care trăiește după poftele pământești, Preacuvioase Efrem. De aceea, și tu, luând asupra ta toate durerile și metehnele noastre, ne luminezi spre a pricepe adâncimea cea minunată a dragostei Evangheliei, care este deopotrivă adevăr, umilință, sfințenie și foc dumnezeiesc.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Trăind cu înțelepciune și îndurând cu îndelungă răbdare toate cele rânduite ție de Dumnezeu, ai ajuns la măsura bărbatului desăvârșit, mult-milostive Efrem, Domnul proslăvindu-te cu sudori și sângiuiri mucenicești. Înnoiește și inimile noastre cu suflul cel dumnezeiesc al rugăciunilor tale, ca, dobândind putere lăuntrică, să se aprindă și întru noi lumina cea făcătoare de viață a Evangheliei.
Slavă…
Pașii tăi merg pururea alături de noi, Mare Mucenice Efrem, căci având dragostea lui Dumnezeu, nu te desparți niciodată de om, ci neîncetat priveghezi asupra tuturor, întâmpinându-ne pe toți cu îmbrățișarea ta cea tainică. Trezește și ochii noștri din visarea cea deșartă a lucrurilor pământești, ca, văzând veșnicia care ne stă înainte, să dobândim osârdie binecuvântată pentru lucrul cel dumnezeiesc.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Dragostea, curăția, milostivirea și negrăita răbdare te împodobesc ca pe o mireasă a lui Dumnezeu, Preacurată Fecioară, iar acoperământul bunătății tale acoperă întreaga lume și zăgăzuiește puterea păcatului și a morții. Nu lăsa să piară sufletele noastre în aburul cel ademenitor al poftelor lumii, ci ridică, sprijinește și îndreptă pe tot cel care s-a abătut de la căile vieții și ale credinței dreptmăritoare.
Stihiri:
Putred şi găunos s-a făcut omul prin gustarea din pomul cunoştinţei binelui şi răului, iar tu, Sfinte Părinte Efrem, întru sângiuirile muceniciei te-ai făcut următor al Stăpânului Hristos, dăruind tainică îmbrăţişare firii omeneşti. Prin dumnezeiască iconomie, trupul tău a fost ascuns în scorbura copacului, ca nouă, celor orbiţi de moarte, să ne fie sămânţă şi sevă a Pomului Vieţii Veşnice, cel pururea înfloritor şi roditor.
Biruind focul patimilor trupeşti şi izbândind întru pârjolul muceniciei, ne dăruieşti roua rugăciunilor tale, Preacuvioase Părinte Efrem, şi ne scoţi din aprinderea poftelor şi a multor primejdii.
Este cu neputinţă să moară cel care Îi urmează întru adevăr Stăpânului Hristos, şi întru această putere venind tu în mijlocul nostru, Părinte Efrem, cu îndrăzneală mărturisim tuturor, grăind: Sfântul este întru totul viu!
Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…, la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici vom zice: Sfinte Părinte şi Mare Mucenice Efrem, Mare Tămăduitor şi Făcător de minuni, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia… şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm. Doamne miluieşte (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sedealna,
glasul al 4-lea:
Prin puterea dragostei lui Hristos, păcatele, beteşugurile, neputinţele şi sfâşierile noastre lăuntrice le iei asupra ta, preablândule Părinte Efrem, şi întru acest chip stai înaintea Tronului Dumnezeirii, înveşmântat cu preaslăvita haină a smereniei. Pentru aceea, te rugăm să ne tămăduieşti pe noi, îndulcindu-ne cu o picătură din dumnezeiescul tău har, ca să nu fim biruiţi de mâhnirea cea amară, care ne întâmpină în multe feluri.
Cântarea a IV-a
Irmos:
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Ți-ai tăinuit deplin viața în rugăciune, Preacuvioase Părinte Efrem, iar la vremea cea rânduită te-ai ascuns în peșteră sihăstrească, spre a te aduce neîncetat lui Dumnezeu și a cuprinde după putere taina cea mare a Întrupării Sale. Fie-ți milă și luminează și sufletele noastre pătimașe, tu, cel care de nenumărate ori te-ai sălășluit în slava cea nematerialnică a luminii veșnice a Împărăției.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Adeseori lacrimile de pocăință ți le împleteai cu suspinare pentru întreaga fire omenească, Mare Mucenice Efrem, socotind ca făcut de tine tot răul ce s-a săvârșit și se va săvârși în lume. Pentru aceasta, și Domnul Hristos, făcându-ți cunoscută dragostea Lui întru tine, te-a cuprins întru lumina nezidită, ducând suspinul tău la măsură dumnezeiască și arătându-ți nemijlocit cele ce s-au petrecut în vremea rugăciunii Sale din Ghetsimani.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Cuvântul omenesc nu poate cuprinde taina celor săvârșite întru tine, Preacuvioase Efrem, căci cel ce nu lucrează deplin nu poate grăi despre cel ce săvârșește întru adevăr. Pentru aceea, te rugăm, fii nouă milostiv și însuți tămăduiește multa noastră orbire și neputință, iar cu podoaba cea străluminată a feței tale pune hotar păcatelor noastre și ne ajută să intrăm în pajiștea cea dumnezeiască a Sfintelor Taine.
Slavă…
Focul cel ceresc adus de Domnul Hristos pe pământ l-ai cuprins în viața ta, Părinte Efrem, făcându-l lucrător și arzând neîncetat cu el spinii păcatului din inimile nenumărator oameni. Fă lucrătoare și în viețile noastre văpaia cea nematerialnică a Duhului Sfânt, ca, umplându-ne de putere, să sporim în gânduri bune și fapte curățite de fățărnicie și slavă deșartă.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Cine poate grăi cu adevărat despre nemăsurata slavă întru care sălășluiești acum, Preacurată Fecioară, căci mai presus de Heruvimi și de Serafimi te afli în dragostea și cunoștința lui Dumnezeu. Pentru aceea, și noi, cunoscând bunătatea și milostivirea ta cea grabnic lucrătoare, îți cerem cu umilință să aduci pacea și iertarea lui Dumnezeu și în sufletele noastre mult apăsate de puterea păcatului.
Cântarea a V-a
Irmos:
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel preaînalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
La scurtă vreme după intrarea în mănăstire, ai priceput că prin unirea minții cu numele Fiului lui Dumnezeu se plinea dorul tău cel lăuntric de a fi una cu Domnul, Preacuvioase Efrem, și astfel, purcezând pe calea rugăciunii neîncetate, ai biruit toate înfățișările răutății, harul Duhului Sfânt întărindu-te în împlinirea evangheliceștilor porunci.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Pricepând din lucrare puterea cea dumnezeiască a pomenirii numelui Domnului Hristos, nu ai voit să-ți mai dezlipești mintea de sfântul nume, Preacuvioase Părinte, ci toate gândurile și simțirile tale trecându-le prin focul rugăciunii, ai ajuns până la temelia sufletului, acolo unde e pusă de Dumnezeu limpezimea izvorului dragostei pentru toată firea omenească.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Minunare neîncetată le pricinuiești pământenilor prin lucrarea ta, preablândule Efrem, căci, văzând toate gândurile și faptele noastre, nu te scârbești de noi, ci mai cu osârdie ne vii întru întâmpinare, adeverindu-ne că, atâta vreme cât ne aflăm în viața pământească, avem deplină putere să alegem lumina, adevărul și curăția faptelor prin care Domnul să ne fie și nouă alături.
Slavă…
Trudă fără seamăn ai plinit întru săvârșirea rugăciunii, Preacuvioase Efrem, căci, neîncetat rostind numele Fiului lui Dumnezeu, te-ai sfințit, topind întru lumina Învierii toate tainițele morții dintru tine. Curăță și sufletele noastre cele găunoase și pline de viclenie și fățărnicie, ca, măcar puțin întrezărind dintru lumina cea tainică a Împărăției, să râvnim a pune început bun, spre strămutarea vieții de la răutate la adevăr și bunătate.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Întâmpinând cu dragostea ta pe tot omul care vine în lume, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, deschizi căi de mântuire și dăruiești înțelepciune tuturor celor care Îl caută cu osârdie pe Domnul. Pentru aceasta, și noi alergăm cu grăbire sub acoperământul tău dumnezeiesc, rugându-te să ne dăruiești trezvie a minții și dragoste pentru toți semenii noștri.
Cântarea a VI-a
Irmos:
Doamne, Cela Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Ostenind neîncetat pentru împlinirea poruncilor Evangheliei, ai biruit toate cugetele pământești, Preacuvioase Părinte, încununându-te cu blândețea cea pașnică a Fiului lui Dumnezeu. Pentru aceea, și dracii, fiind biruiți de tine, au găsit ceasul răzbunării în vremea muceniciei tale, azvârlind în inimile prigonitorilor tăi semințele cele diavolești ale urii și uciderii, însă nici așa n-au biruit, căci i-ai ars cu focul dragostei pentru vrăjmași.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Pașii tăi cei lini sunt mai iuți decât fulgerul, Mare Mucenice Efrem, căci ajungi numaidecât alături de cei care te cheamă în rugăciune, nescârbindu-te de mulțimea păcatelor, răutăților și beteșugurilor noastre. Fă-te nouă ocrotitor până în ceasul cel din urmă al vieții, ca, trăind sub acoperământul bunătății tale, să vestim tuturor cât bine ne-a făcut Dumnezeu prin tine.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Nimic din cele ale noastre nu-ți este neștiut, dumnezeiescule Efrem, ci, pe toate întâmpinându-le cu bărbăția duhului, ne întinzi brațul tău cel puternic spre a ne ridica din prăpastia moleșelii și a neputinței. Dăruiește putere și inimilor noastre, ca, lepădând toată moliciunea și desfătarea lumească, să dobândească trezvie și tărie în a urma nemincinos cuvintelor Fiului lui Dumnezeu.
Slavă…
Mult ai răbdat și ai acoperit neputințele și greșelile aproapelui, Preacuvioase Efrem, prin aceasta urmând după putere pildei și dragostei desăvârșite a Fiului lui Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi, cei netrebnici, întru robia cea cumplită a pomenirii răului, ci, luminându-ne mințile și întărindu-ne voința, dă-ne să gustăm doar un strop din mierea cea dumnezeiască a dragostei pentru vrăjmași.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Bunătatea ta fără seamăn nu este hotărnicită de întunecările și netrebnicia noastră, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ci cu dragostea ta de Maică și Fecioară, neîncetat ne izvodești căi de mântuire, care se fac roditoare prin neîncetatele tale mijlociri. Pentru aceea, cădem cu lacrimi înaintea ta și te rugăm, iartă-ne toată greșeala știută și neștiută și fă să răsară și întru noi zorii cei minunați ai mântuirii.
Stihiri:
Pildă de smerenie te-ai făcut nouă tuturor, Preacuvioase Efrem, căci pentru întărirea noastră în credinţă, ai iconomisit multe feluri de minuni şi până astăzi nu te-ai scârbit de noi, cei ce suntem atât de zăbavnici întru fapta cea bună.
Ajută-ne, Sfinte Părinte Efrem, ca prin credinţă şi nădejde bună să dobândim ajutorul cel de Sus şi întru acest chip să biruim mulţimea asupririlor şi a cumplitelor învolburări ale acestei lumi.
Învăţându-ne să fim cu luare-aminte şi recunoscători, ne izbăveşti de nesimţirea sufletească şi de împietrirea cea învârtoşată a mândriei, Preacuvioase Mucenice Efrem. Pentru aceasta, te rugăm să veghezi în toată vremea asupra noastră şi, luminându-ne cugetele cu raza smereniei, să ne ridici întru lucrarea evangheliceştilor porunci.
Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…, la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici vom zice: Sfinte Părinte şi Mare Mucenice Efrem, Mare Tămăduitor şi Făcător de minuni, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia… şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm. Doamne miluieşte (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Condac,
glasul al 3-lea:
Mulţimea nevoinţelor călugăreşti şi a pătimirilor muceniceşti le-ai purtat pe umerii tăi, precum o cruce, Sfinte Părinte Efrem, şi ai urmat Stăpânului Hristos, Cel Care a luat asupra Sa toată neputinţa, pătimirea şi osânda păcatelor noastre.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă?
APOSTOLUL
Preotul: Înţelepciune.
Din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire (8, 28-39):
(Dacă la săvârşirea paraclisului nu se află nici un preot ori diacon,
Apostolul şi Evanghelia pot fi citite de către un simplu credincios,
cu luare-aminte, cu smerenie şi dragoste.)
Ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui; căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi. Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit. Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră? El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii pentru noi toţi, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El? Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care îndreptează; Cine este Cel Care osândeşte? Hristos, Cel Care a murit şi mai ales Cel Care a înviat, Care şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceşte pentru noi! Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: „Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere”. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.
Preotul: Pace ţie, cititorule. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia…
EVANGHELIA
(Ioan 19, 25-42)
Preotul: Cu înţelepciune drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor. Credincioşii: Şi duhului tău. Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, citire. Credincioşii: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Preotul: Să luăm aminte.
În vremea aceea, stăteau lângă crucea lui Iisus mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela, ucenicul a luat-o la sine. După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete. Şi era acolo un vas plin cu oţet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oţet, l-au dus la gura Lui. Deci, după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul din ostaşi, cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi. Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: „Nu I se va zdrobi nici un os”. Şi iarăşi, altă Scriptură zice: „Vor privi la Acela pe care L-au împuns”. După acestea, Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat, ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei. Iar în locul unde a fost răstignit, era o grădină şi în grădină, un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pentru rugăciunile Preacuviosului Tău Efrem, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
Stihiră:
Călăuză fă-te nouă, Părinte Efrem, ca, prin rugăciunile şi ajutorul tău, să biruim toate învolburările lumeşti şi ispitirile vrăjmaşului şi să dobândim încredinţarea cea smerită a necuprinsei milostiviri a lui Dumnezeu.
Preotul:
Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări. Înalţă fruntea dreptmăritorilor creştini şi trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosinţele cinstitelor Puteri Cereşti celor fără de trup; pentru rugăciunile cinstitului, măritului Proroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale celor între Sfinţi Părinţilor noştri, mari dascăli şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, Atanasie cel Mare, Chiril, Nicolae al Mirelor Lichiei şi Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni; ale Sfinţilor, măriţilor, bunilor biruitori Mucenici; ale Sfântului Preacuviosului Mare Mucenic şi Tămăduitor Efrem cel Nou; ale Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri: Grigorie Decapolitul, Nicodim cel sfinţit şi Dimitrie cel Nou; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana; ale Sfântului (numele), a cărui pomenire o săvârşim astăzi şi pentru ale Tuturor Sfinţilor, rugămu-ne, Multmilostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoşii, şi ne miluieşte pe noi.
Doamne miluieşte (de 12 ori).
Apoi ecfonisul:
Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni…
Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, credinciosul zice această rugăciune:
Seninul feței tale strălucește acum și în inimile noastre, dumnezeiescule Efrem, făcându-ne să pricepem cât de mare este măsura dragostei ce ne-o porți. De fiecare dată când te-am chemat, ai venit în chip tainic și ne-ai ajutat, uneori, pricepând și noi cele plinite spre folosul nostru, alteori, săvârșind tu lucruri mai presus de puterea noastră de înțelegere. Curățește-ne deplin inimile și ochii sufletești, ca, dobândind privegherea cea lăuntrică, să putem pricepe folosul celor care se săvârșesc pentru mântuirea noastră. Sporește-ne credința și statornicia în rugăciune, ca astfel să ne putem mărturisi lui Dumnezeu și să aducem înaintea Sa toate nedumeririle și suspinurile noastre. Fii nouă purtător de grijă și mijlocitor în toată vremea viețuirii pământești, ocrotindu-ne pe toți deopotrivă și povățuindu-ne la tot lucrul cel bun. Fă-ne iubitori de osteneală și râvnitori ai împlinirii poruncilor Mântuitorului, ca și noi, cufundându-ne în adâncimile cele limpezi ale Evangheliei, să ieșim înnoiți prin lucrarea Sfântului Duh, Cel prin Care Hristos vine să Se sălășluiască în om. Învrednicește-ne și de apropiere statornică de Sfintele Taine ale lui Hristos, ca, luminându-ne și sfințindu-ne prin puterea cea nemăsurată a Trupului și a Sângelui Domnului, să ne facem fără de frică, biruind toate înfățișările păcatului, ale înșelăciunii și ale morții. Și fie ca truda ta monahicească și mucenicească să ne fie sprijin, îndemn, întărire și întâmpinare în toate căile vieții, ca să săvârșim întru pace și blândețe drumul nostru pământesc și să ne învrednicim a vedea și lumina cea neapusă a Împărăției celei fără de sfârșit a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.
Doamne miluieşte (de 12 ori).
Cântarea a VII-a
Irmos:
Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Slava cea dumnezeiască a Crucii cunoscând-o prin îndelungă tăcere și rugăciune, nu ai mai voit nimic din cele pământești, Preacuvioase Efrem, ci inima ta s-a strămutat cu totul întru Dumnezeu, Preasfânta Treime sălășluindu-Se în tine și săvârșind cina cea tainică a unirii cu Mirele Hristos. Fă-ne și pe noi părtași strălucirii tale cerești, ca, poposind întru noi raza neprihănirii tale, să ne curețe de toată spurcăciunea și întunecarea sufletească.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Brațele tale rămân pururea deschise pentru tot omul, mult-milostive Efrem, mărturisind tuturor că îmbrățișarea ta e izvorâtă din darul Celui Care Și-a deschis brațele pe Cruce pentru noi, iar noianul revărsării darurilor tale a țâșnit din mormântul cel întru care moartea a fost îngropată prin Învierea Domnului Hristos. De aceea, te rugăm, limpezește inimile noastre, ca să putem pricepe măcar în parte dragostea dumnezeiască ce ne-o porți.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Cei ce ostenesc întru rugăciune află în tine ajutor grabnic și puternic, dumnezeiescule Efrem, căci cu străluminarea venirii tale tainice luminezi cugetele inimii și limpezești vederea minții. Binecuvântează-ne și împodobește-ne și pe noi cu pecetea Sfintei Cruci, ca, întru puterea ei săvârșindu-ne toată osteneala, să călătorim până în sfârșit pe cărarea cea strâmtă a poruncilor Evangheliei.
Slavă…
Dar necuprins în bunătate pogori peste oameni, Mare Mucenice Efrem, sporind credința în multe inimi și călăuzind pe cărări drepte viețile nenumărator oameni. Pentru aceea, și sfintele tale moaște s-au făcut ceresc liman pentru toți cei împovărați și osteniți de greutățile lumii, căci îmbrățișarea ta nevăzută și dumnezeiască îi cuprinde pe toți întru puterea și slava cea fără de sfârșit a Sfintei Cruci.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Când te-am chemat și nu ai venit și când ne-am îndreptat gândul spre tine și tu nu ni te-ai făcut înainte-întâmpinare, Maică Pururea Fecioară? De aceea, și noi, cei apăsați de dureri și osteneli trupești și sufletești, venim înaintea ta cu totul și ne mărturisim lucrurile cele mai tainice ale inimii, știind că dragostea ta nu numai că nu ne osândește, ci degrab ni se face mijlocire și luminare spre dobândirea iertării.
Cântarea a VIII-a
Irmos:
Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Mulțime de ocări și de bătăi ai răbdat de la prigonitorii tăi, Preacuvioase Mucenice Efrem, dar nicidecum nu ți-ai dezlipit inima de rugăciune, ci, neîncetat pomenind numele Fiului lui Dumnezeu, ai trecut prin Marea cea Roșie a sângelui martiric, Însuți Domnul deschizându-ți cale și trecându-te prin adâncul durerilor, întru care S-a preamărit cu slava Învierii Sale din morți.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Nici unul din cuvintele omenești nu poate cuprinde deplin adâncurile cele tainice ale smereniei întru care te-ai cufundat, preablândule Efrem, căci oamenii vorbesc ca oamenii, iar cei ce s-au unit cu Dumnezeu grăiesc ca Dumnezeu. Pentru aceea, te rugăm să ne faci și pe noi vrednici a pricepe măcar o fărâmă din focul cel dulce al dragostei dumnezeiești, ca în adevăr și nu după închipuire să înțelegem puterea cu care ai biruit în caznele martirice.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Pitici suntem la suflet și la fapte, Preacuvioase Efrem, căci nimic din cele ale noastre nu este săvârșit cu plinătatea smereniei și a dragostei, ci toate ne sunt amestecate cu slava deșartă și părerea de sine. Dezleagă-ne pe noi de legătura cea fărădelege a mândriei, prin puterea sângelui tău mucenicesc, ca astfel să cunoaștem taina cea minunată a dragostei dumnezeiești, care este neîncetat dăruitoare și luminătoare.
Slavă…
Prietenia cea fățarnică a lumii neîncetat ne-a otrăvit sufletul, umplându-ne inimile de semințele cele amarnice ale poftei ochiului și ale trufiei vieții, Mare Mucenice Efrem. Izbăvește-ne pe noi din robia stricăciunii, ca nu cumva să se cheltuiască răstimpul vieții noastre în împătimirea de cele materialnice, iar cu puterea cea dumnezeiască a brațului tău ridică-ne din întunericul cel veșnic al morții sufletești.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Lacrimile de recunoștință ale celor ajutați de tine au vestit în întreaga lume negrăita ta bunătate și dragoste pentru om, Preacurată Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea, și noi alergăm la tine cu îndrăzneală și te rugăm: nu ne lăsa pe noi până în sfârșit a rămâne înglodați în răutate, ci ridică-ne și curățește-ne cu focul mijlocirilor tale, ca limpezindu-ni-se mintea și inima, să le alegem pe cele care ne vor aduce nestricăcioasă bucurie.
Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaslăvindu-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a IX-a
Irmos:
Spăimântatu-s-au cerurile şi marginile pământului s-au cutremurat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Strălucirea cea dumnezeiască a Învierii Domnului îți este înaintemergătoare întru toate faptele tale, Preacuvioase Părinte Efrem, făcând să rodească și întru noi bunăvoire și liniște sufletească. Fă-ne și pe noi iubitori de rugăciune și osteneală, ca, prin răbdare, să se temeluiască și înlăuntrul nostru bucuria cea lină a nădejdii în neîncetata purtare de grijă a lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Nu este vreme în care tu să nu ne priveghezi cu dragostea ta, dumnezeiescule Efrem, ci cu blândețe părintească îl cârmuiești pe fiecare către cele care îi aduc adevărată împlinire. Pogoară lumina cea binecuvântată a credinței și în inimile noastre, ca să ne pricepem greșelile și obiceiurile cele rele și, dobândind iertare și dezlegare, să punem început bun.
Stih: Sfinte Efrem, luminează-ne cu negrăita ta dragoste.
Ploile cele multe ale lacrimilor tale pustnicești au spălat fața întregii lumi și au pogorât tainică nădejde în inimile celor credincioși, Mare Mucenice Efrem. Fă lucrătoare și puțina noastră osârdie, ca, prisosind în toate ajutorul tău, să ne învrednicim a gusta măcar o fărâmitură din ospătarea cea tainică a dragostei pe care Sfânta Treime a dăruit-o lumii.
Slavă…
Pribeag sunt în această lume și foarte degrabă se va sfârși drumul meu pământesc, însă fiind cu totul înglodat în mocirla îndulcirilor pământești, alerg către bunătatea ta, Preacuvioase Efrem, rugându-te să mă cureți de toată întinarea gândurilor și să-mi întărești voința spre bune deprinderi, ca să ajung să văd pârga ostenelilor celor binecuvântate de Dumnezeu.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Puține și cu totul neputincioase sunt cuvintele mele, Preacurată Fecioară, căci a grăi despre slava ta dumnezeiască este cu neputință celui care este străin de lacrimile de pocăință. Picură și în inima mea ajutorul tău cel minunat, ca astfel, ridicând fața către cele de Sus, să mă învrednicesc de înnoirea vieții prin neîncetatele tale mijlociri înaintea Fiului tău și Dumnezeului nostru.
Apoi:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în Ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăţia, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi troparele, glasul al 6-lea:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…, la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici vom zice: Sfinte Părinte şi Mare Mucenice Efrem, Mare Tămăduitor şi Făcător de minuni, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia… şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm. Doamne miluieşte (de 12 ori).
Şi se face otpustul:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Efrem cel Nou şi ale Tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.