ACATIST

AL CUVIOSULUI GHERONTIE
CEL NEBUN PENTRU HRISTOS,
AL CELOR AFLAȚI ÎN SĂRĂCIE SUFLETEASCĂ
ORI TRUPEASCĂ

 

După obișnuitul început, se zic:

 

Condacul 1

 

În cele neputincioase și nebune ale lumii se preamărește gândul cel dintâi al lui Dumnezeu pentru om, Cuvioase Gherontie, căci Domnul nu Se lasă păcălit de minciunile și vicleniile noastre lăuntrice, ci îi face cunoscuți pe robii săi adevărați, preamărindu-i cu cinstea înfierii dumnezeiești. Iar noi, foarte veselindu-ne de avuția cea nemăsurată a nădejdii ce prin tine se dăruiește oamenilor, îți cântăm: Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nemărginită bunătate, revărsată în lume dintru nebunia pentru Hristos!

 

Icosul 1

 

Cu nebunia ta ai dat cu tifla stăpânitorului acestui veac, iar pe noi, care neîncetat ne spoim cu fățărnicia și bolirea slavei deșarte, ne-ai zgâlțâit cu meșteșugul năstrușniciilor săvârșite de tine spre a ne deschide ochii sufletești și a pricepe neprețuita putere a fiecărei clipe dăruite nouă de Dumnezeu. Iar noi, unele ca acestea văzându-le împlinite de tine cu măiestria rugăciunii și a faptei, ne veselim și cu mulțumire îți grăim:
Bucură-te, alăturare de cuvinte, care grăiește inimii noastre adânci, cunoscute doar de Domnul;
Bucură-te, nestăvilită bunătate care poartă în suflet toate rănile deznădejdilor noastre;
Bucură-te, zvâcnire de taină a inimii care se cutremură de tot ce se săvârșește în afara Evangheliei;
Bucură-te, strigăt arzător ce răcorește cu tăcere dumnezeiască toate îngenuncherile omenești;
Bucură-te, măslin duhovnicesc sub care s-a săvârșit prin lacrimi de sânge potopirea morții;
Bucură-te, ureche și inimă în care se adună toate luminile șoptite ale Împărăției Cerurilor;
Bucură-te, țâfnos îmbrăcat în lăuntrică blândețe, care ne toarnă în clipele vieții întreaga Veșnicie;
Bucură-te, poem ale cărui stihuri s-au închegat din ghidușii și trăsnăi deschizătoare spre Lumină;
Bucură-te, gâtuire prin zâmbet a semețiilor ce le-am ascuns în aluatul cel acru și fariseic al inimii;
Bucură-te, frunte ce poartă în ostenelile ei sudorile și greutatea cea lină a jugului lui Hristos;
Bucură-te, vulcan a cărui lavă ne arde spre a ne preface și pe noi în cer și pământ nou;
Bucură-te, iertare înlăcrimată, adâncită în Dumnezeu de șaptezeci de ori câte șapte;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nemărginită bunătate, revărsată în lume dintru nebunia pentru Hristos!

 

Condacul 2

 

Iubirea pentru semeni ți s-a făcut poartă către părtășia la dumnezeiasca fire, iar prin puterea Duhului Sfânt, te-ai arătat a fi în mai multe locuri odată, Cuvioase Gherontie, încredințându-ne pe toți de slava cea nemăsurată a Învierii Domnului Hristos. Pentru aceea, ca unul care cu iscusință cerească știai a privi în timp și mai presus de timp, te-ai făcut tuturor toate, tămăduind deopotrivă sufletele și trupurile noastre și învățându-ne a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 2

 

Cu dumnezeiasca ta cunoștință și vedere, te-ai sălășluit mai presus de mărginirile curgerii vremii și, înveșmântându-te în focul cel pururea răcoritor al strălucirii nematerialnice, Cuvioase Gherontie, ai poposit tainic spre a umbri multe suflete pârjolite de aprinderile cele necruțătoare ale mistuirilor pătimașe. Pentru aceea, mulțimea celor care au gustat din tainicele tale adumbriri se îndeamnă a-ți cânta unele ca acestea:
Bucură-te, candelă ce strălucește blând în ochii celor care Îl așteaptă pe Mirele Bisericii;
Bucură-te, sfântă nebunie a suspinului care îmbrățișează pururea toată firea omenească;
Bucură-te, zguduire țâșnitoare de Lumină ce scânteiază în revărsările tainicului foc ceresc;
Bucură-te, viitură care mătură cu raze toate hoiturile și putreziciunile noastre sufletești;
Bucură-te, blândețe cutremurătoare care scapără ca un fulger, vădind temnița mândriilor ascunse;
Bucură-te, miez de aur, strălucind nestingherit în veacul acesta înnămolit de puterea stricăciunii;
Bucură-te, rugăciune cățărată pe muntele cel nesfârșit de înalt al milosârdiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, grabnica noastră dezgolire de spoielile fățărniciei, pe care le purtăm ca pe niște giulgiuri ale morții;
Bucură-te, înțelepciune lucrătoare în Duhul, care prăpădește în rugăciune multa noastră neghiobie;
Bucură-te, stoarcere a vinului înnoirii din boabele de lacrimi ale celor doborâți de necazuri și dureri;
Bucură-te, literă din care se alcătuiește Cuvântul spre a-Și face sălaș întru noi prin grăire cu El;
Bucură-te, frânghie de care, ținându-ne, suntem smulși din lanul de neghine al vieților noastre;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nemărginită bunătate, revărsată în lume dintru nebunia pentru Hristos!

 

Condacul 3

 

Cu a ta bunăvoire și osârdie, ți-ai dat lui Dumnezeu mințile, Cuvioase Gherontie, iar El, ascunzându-le în mintea Sa, ți-a deslușit adâncurile cele de necuprins ale dragostei Sale pentru om. Pentru aceea, ca unii care suntem și orbi și șchiopi cu sufletele, te rugăm, ridică-ne din tăvălirea în materie ca, scuturându-ne de colbul cel ucigaș al păcatului, să ne înnoim cu sănătatea cea curățitoare ce izvorăște din lacrimile de pocăință, întru care învățăm a cânta Domnului: Aliluia!

 

Icosul 3

 

Ca o rază fierbinte a Soarelui Dreptății, ai nimicit mucegaiurile lâncezelii noastre sufletești, Cuvioase Gherontie, și, înnoindu-ne cu lacrimile rugăciunilor tale, ne-ai deșteptat din adormirea întru stricăciune, așternându-ne cărări ale mântuirii în fiecare clipă a luării noastre aminte. Pentru aceea, toți cei care s-au înștiințat că sunt cuprinși în dragostea ta curată și nețărmurită, îți cântă cu voioșie:
Bucură-te, pricepere neînțeleasă de cugetul pământesc, care înflorește minunat în cerul cunoștinței;
Bucură-te, privire tăioasă pentru păcat, spre a ne mijloci strălucirea surâsului lui Dumnezeu;
Bucură-te, purtare deșucheată care e deslușită prin sclipirile conștiinței luminate de har;
Bucură-te, cleștar al simțirilor înnoite, din care bem și noi apa cea vie a suspinului rugăciunii;
Bucură-te, scălâmbăială a cărei smucituri întruchipează mulțimea vătămărilor noastre sufletești;
Bucură-te, rugător și doritor pentru slobozirea noastră din temnițele împătimirii de materie;
Bucură-te, străjer al multor suflete, pe toți întărindu-ne cu rugăciunile și povețele tale străvăzătoare;
Bucură-te, ageamiu tulburat pentru ochii lumii, dar limpezime de cristal pentru privirea dumnezeiască;
Bucură-te, șipot viu și unduitor ce ne umple cu lacrimile pocăinței și bucuria cea senină a Învierii;
Bucură-te, destoinică sfărâmare a idolilor lăuntrici, prin care ni se frânge împătimirea de pământ și trup;
Bucură-te, neputernic după înfățișare, dar de nebiruit întru tăria duhovnicească dată ție de Sus;
Bucură-te, om hazliu și plin de voioșie, care dezleagă cu dojana unui zâmbet multe nedumeriri și căderi;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nemărginită bunătate, revărsată în lume dintru nebunia pentru Hristos!

 

Condacul 4

 

Pâlnie a sorbirilor din neasemănata bunătate și strălucire dumnezeiască te avem pe tine, Cuvioase Gherontie, căci, prin mijlocirile tale, se pogoară și peste noi tainicele revărsări ale cunoștinței nepieritoare, luminându-ne și sfințindu-ne viețile. Iar noi, veselindu-ne de minunatele daruri primite, te vestim în cele patru zări ale creștinătății ca pe unul în care Dumnezeu S-a preamărit și care, întru adâncul smereniei, știe a cânta: Aliluia!

 

Icosul 4

 

Precum o locomotivă, a cărei putere izbucnește din focul cel ceresc, ai tras vagoanele pustiite ale vieților și faptelor noastre, care cu totul au înțepenit pe șinele cele oarbe și înfundate ale cugetării și poftei lumești, și ne-ai purtat către zările cele sfinte ale Răsăritului Celui de Sus, unde toți pașii și toate căile omenești sfârșesc în strălucirea lui Dumnezeu. Pentru aceea și noi, Cuvioase Gherontie, voim a-ți mulțumi, grăind unele ca acestea:
Bucură-te, hărnicie în surâs, care se face tihnă pentru toți cei ce au obosit de sălășluirea în mohorâre;
Bucură-te, bucurie împletită cu ghidușia, care se țese în sufletele noastre, nimicind petele relelor învoiri;
Bucură-te, avuție de șotii, împrăștiată în lume spre tămăduirea celor aflați în necazuri și întristări;
Bucură-te, nor al râsului și ropotire a bucuriei care spală fețele noastre întunecate de deznădejde;
Bucură-te, vajnic truditor al Evangheliei, strălucind în dragostea pentru Dumnezeu și semeni;
Bucură-te, fior al ploilor răcoritoare care umplu de rodnicie țarina cea lăuntrică a inimii;
Bucură-te, curaj stăruitor care nicidecum nu se abate dintru strâmtorarea căii lui Hristos;
Bucură-te, temei al smereniei, pe care se înalță nădejdile de mântuire ale multor oameni;
Bucură-te, intrare în lupta și izbânda duhovnicească pentru toți cei care se socotesc de nimic;
Bucură-te, voinicească răcnire care îi tulbură pe cei ce nu vor să-și biruiască fățărnicia lăuntrică;
Bucură-te, scrântire agățată de ochii lumii, plină de tihna sfintei nebunii a cuvintelor Evangheliei;
Bucură-te, chip copilăros și poznaș ce tăinuiește în sine tăria dumnezeiască a vitejiei lui Hristos;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nemărginită bunătate, revărsată în lume dintru nebunia pentru Hristos!

 

Condacul 5

 

Haiducie a bunătății și iscusit lucrător al milostivirii te cunoaștem pe tine, Cuvioase Gherontie, căci vederea ta cea de Dumnezeu dăruită a scrutat inimile omenești și a revărsat untdelemnul milei Duhului Sfânt în străfundurile cele mult dureroase ale rănilor și sfâșierilor noastre sufletești. Iar noi, ca unii care ne știm cu totul netrebnici și nevrednici înaintea Domnului și a Sfinților Săi, am învățat de la tine a suspina cu umilință și a mulțumi, cântând: Aliluia!

 

Icosul 5

 

Jertfă dătătoare de pace lăuntrică îți sunt rugăciunile pentru întreaga lume, Cuvioase Gherontie, căci, înălțându-se ele din privegherile tale de noapte, au cuprins în îmbrățișarea Duhului Sfânt toată vătămarea, rana și căderea fiilor lui Adam și, mistuindu-le Mângâietorul pe toate întru lacrimile tale de foc, a dăruit lumii seva cea tainică a înnoirii lăuntrice revărsată cu îmbelșugare tocmai acolo unde a prisosit păcatul și fărădelegea. Iar noi, uimindu-ne de dumnezeiasca iconomie și dragoste, îți cântăm:
Bucură-te, mângâietoare hrană ce ne vindecă prin sfinte povățuiri de orice rană sufletească;
Bucură-te, hatâr făcut lumii prin lucrarea multor trăsnăi, dar strălucind înaintea lui Dumnezeu cu neîncetată mărturisire;
Bucură-te, țăcănit cu capul pentru ochii cei vicleni, dar bărbat dumnezeiesc pentru cei cu inima curată;
Bucură-te, necumințenie în rânduielile lumii spre a ne face cu luare aminte la cele ale lumii de Sus;
Bucură-te, dus cu pluta, care ne salți în corabia Bisericii din valurile cele multe și nămoloase ale veacului;
Bucură-te, meritată dojană, ce ne aduci tuturor nemeritata mângâiere a Milostivului Dumnezeu;
Bucură-te, zănatic plin de iscusință, care poartă în mâini secera ce știe să despartă neghina de grâu;
Bucură-te, ostășie dornică de biruință, întru care strălucește cu putere izbânda Învierii lui Hristos;
Bucură-te, scatoalcă zdravănă pentru toți cei pe care îi bate gândul cu bâta nesimțirii și a poftelor;
Bucură-te, nesfârșire a milostivirii care cu lacrimi îi îmbrățișează pe toți cei născuți din Adam;
Bucură-te, rușinare deplină a cumințeniei celei rele, care ne țintuiește în robia păcatului și a morții;
Bucură-te, senin care spulberă cu raze toată înnegurarea agonisită în moștenirea multor năravuri;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nemărginită bunătate, revărsată în lume dintru nebunia pentru Hristos!

 

Condacul 6

 

Din îndulcirile păcatului și ale năpustirii spre cele pământești, ne adeverim a fi ca niște capre nebune ce se lasă mulse și stoarse de toată tăria și vlaga lăuntrică, aducând puterile noastre sufletești jertfă dracilor. Dar tu, Cuvioase Gherontie, ca un dumnezeiesc ocrotitor și mijlocitor, strămută-ne din năravul cel rău și dăruiește-ne blândețea cea binecuvântată a celor care primesc dumnezeieștile cugete ale Mielului lui Dumnezeu și astfel învață a cânta: Aliluia!

 

Icosul 6

 

Preacurata și înțeleapta ta șiretenie l-a păcălit pe stăpânitorul acestui veac, căci, sfințindu-te prin bogăție de suferințe și batjocuri, ai dobândit ceresc meșteșug și ai săltat multe vieți înnămolite în arca Bisericii, curățându-ne cu izvoarele cele îmbelșugate ale lacrimilor tale. Pentru aceea și noi, cutremurându-ne de negrăita bunătate ce Dumnezeu ne-a arătat-o prin tine, foarte ne veselim că ne-a învrednicit Părintele Ceresc a te cunoaște și voim a-ți cânta așa:
Bucură-te, paratrăsnet care trage la sine Lumina spre a arde tot întunericul fărădelegilor noastre;
Bucură-te, strășnicie însetată de lucrare, prin care nimeni nu rămâne netrebuincios și lepădat;
Bucură-te, măscărie gălăgioasă ce asudă în ostenelile cele istovitoare ale nebuniei pentru Hristos;
Bucură-te, zglobiu al bucuriei Duhului Sfânt, care, prin fiecare pas, ai fost mai aproape de Domnul;
Bucură-te, locșor de taină deschis inimilor noastre întru tine, cel care te-ai făcut sălaș al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, gâdilire a bunătății, care ai adus belșug de primenire multor suflete ostenite în plăceri;
Bucură-te, mărinimie care descoperi întru cunoștință împătimirea de mărunțișurile și fleacurile vieții;
Bucură-te, iscusit în hărnicie, care ne curăță de scaieții cei vătămători ai răutății cu darul nepizmuirii;
Bucură-te, pornire neîncetată și neîmpiedicată pe calea cea aspră a pocăinței și a înnoirii minții;
Bucură-te, foc dumnezeiesc care se pogoară și la noi, cei prinși și sfâșiați în hățișurile mâhnirilor;
Bucură-te, închinare cu bericică, spre a purta în Hristos jugul tuturor metehnelor și amărăciunilor noastre;
Bucură-te, nețintuire prin judecare a cusururilor omenești, spre slava cea tainică a chipului lui Dumnezeu din om;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nemărginită bunătate, revărsată în lume dintru nebunia pentru Hristos!

 

Condacul 7

 

Nicidecum nu te-ai temut a intra în hruba cea otrăvită a vestiților tâlhari de suflete, Cuvioase Gherontie, ci despicând în patru firul rugăciunii, i-ai legat pe draci cu puterea cea blândă și de nebiruit a Crucii lui Hristos, iar nouă ne-ai umplut cuibul inimii cu cugete prin care sufletul învață a se înălța în tăriile cele adânci ale smereniei. Pentru aceea și noi, cei care eram precum niște blestemați prin cugetele noastre, îndrăznim acum a cânta Domnului: Aliluia!

 

Icosul 7

 

Te-ai lăsat judecat cu dreptarul cel strâmb al lumii, Cuvioase Gherontie, ca, primind lovituri văzute și nevăzute, să te rogi pentru cei care te vătămau prin cugetele lor omorâte și, precum pe niște nevrăjmași îmbrățișându-i cu dragul lui Dumnezeu, ne-ai ridicat pe toți din moarte, încredințându-ne deplin Preasfintei Treimi. Iar noi, năuciți de mărinimia dragostei dăruite de Duhul Sfânt prin tine, îți grăim unele ca acestea:
Bucură-te, răcorire îmbelșugată, revărsată de Sus în paharul cel îngust al micimii noastre sufletești;
Bucură-te, sănătate hrănitoare, dăruită ochiului nostru strâmtorat de bârnele minciunii lăuntrice;
Bucură-te, nevinovăție ce înrourează cu vindecare semețiile cele uscate și sterpe ale gândurilor noastre;
Bucură-te, tărie osârduitoare care se avântă cu raze întru prăvălirile noastre în bezna uitării de Dumnezeu;
Bucură-te, statornicie în hotărâre, care ne încredințezi de veșnica ta prietenie cu Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-te, gând ungând cu mirul lacrimilor picioarele Stăpânului spre a ne încredința zâmbetului Său;
Bucură-te, fluierat ghiduș ce ne cheamă din asprimea cea plină de osteneală a înstrăinării de Domnul;
Bucură-te, bogăție de giumbușlucuri rodite din curăția minții și focul cel arzător al rugăciunii;
Bucură-te, sabie a cuvântului, prin care ne tai din prieteșugurile rătăcitoare prin negurile deznădejdii;
Bucură-te, chip și asemănare a lui Dumnezeu, care face să răsară bunăvoința în toți semenii tăi;
Bucură-te, zgâire străvăzătoare care ne smulge din holbarea pătimașă la împiedicările altora;
Bucură-te, belșug de năzdrăvănii împărțite cu drag tuturor celor care au trebuință de vindecare și zâmbet;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nemărginită bunătate, revărsată în lume dintru nebunia pentru Hristos!

 

Condacul 8

 

Nenumăratele sudori ale privegherii ți s-au prelins pe sprânceana ce adumbrește înseninările tale în Dumnezeu, Cuvioase Gherontie, iar strălucirea Împărăției te-a cuprins în norii cei preacurați ai slavei, umplând ochii tăi de roua cea veșnică și prearoditoare, în care Însuși Domnul binevoiește a se odihni întru om. Învață-ne și pe noi a umbla pe căile cele strâmte care lărgesc inima în Dumnezeu, ca astfel să putem cânta cu recunoștință și în vecii vecilor: Aliluia!

 

Icosul 8

 

Ca un unchiaș șugubăț, care cunoaște vatra cea adâncă a sufletului, ai făcut mai întâi să pâlpâie și întru noi flăcăruia credinței, Cuvioase Gherontie, ca, mai apoi, să pogori focul cel ceresc asupra faptelor noastre, ce sunt ca niște vreascuri putrede și roase de viermii cei veșnici ai slavei deșarte. Pentru aceea și noi, cei care ne-am răcorit cu văpaia cea binecuvântată a prețuirii tale, aducem neîncetate mulțumiri lui Dumnezeu, iar ție îți cântăm:
Bucură-te, dragoste și slobozenie care merg pe cale, umblând dimpreună cu Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, neprecupețire în ajutorarea celor păgubiți prin vicleniile obiceiurilor vătămătoare;
Bucură-te, nebuneală în cuvinte și purtări, prin care ne vădești cruzimea și rânjetul de necazul altora;
Bucură-te, întrupare și descoperire a cugetelor noastre lăuntrice spre a le face prilej de mărturisire;
Bucură-te, vorbuliță caldă ce ne cheamă și ne îmbie pe toți să intrăm în ucenicia urmării lui Hristos;
Bucură-te, ispășire de taină pentru toate căderile noastre ascunse, prin care ne-ai îmbrățișat în Domnul;
Bucură-te, glumeț nebun de bun pentru Hristos, întru Care ai ascuns toată dragostea ta pentru noi;
Bucură-te, genunchi împodobiți cu rănile cele sfinte ale îndelungatei stăruințe în rugăciune;
Bucură-te, sughiț stârnit pieziș spre a ne strămuta mintea din înghițirea gândurilor rele;
Bucură-te, horă a unirii, care adună în sânurile dragostei sale întreaga fire omenească;
Bucură-te, șugubăț obicei de a spune tainic cele care se află în adâncurile conștiințelor;
Bucură-te, plugar destoinic al Duhului, care a sădit în faptă și cuvânt semințe roditoare de credință;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nemărginită bunătate, revărsată în lume dintru nebunia pentru Hristos!

 

Condacul 9

 

În vremea rugăciunii te înălța Domnul de la pământ, Cuvioase Gherontie, căci nici un cuget pământesc nu se mai afla întru tine, iar prin cârmuirea Sfântului Duh, mintea ta străluminată cuprindea în îmbrățișarea inimii toate spicele bucuriei celei veșnice. Iar noi, minunându-ne de muntele cel înalt pe care l-ai urcat pe căile Evangheliei, ne veselim de puterea și dragostea lui Dumnezeu, Care și prin tine a ridicat din neamul nostru cântarea: Aliluia!

 

Icosul 9

 

Deși cunoșteai cu adeverire că suntem pitici în viața duhovnicească, ni te-ai arătat întru Lumina dumnezeiască, Cuvioase Gherontie, spre a ne încredința de cutremurătoarea putere și slavă a Împărăției Cerurilor. Iar noi, nepricepând adâncul tainei săvârșite cu tine de către Hristos Domnul, nu putem decât să ne minunăm de măreția cea necuprinsă a dragostei Sale pentru om, iar ție să-ți grăim unele ca acestea:
Bucură-te, pelerin în lungul și în latul lumii spre a-L îmbrățișa pe Dumnezeu de peste tot;
Bucură-te, străjer al stării lăuntrice a oamenilor, preamărit în veșnica înrudire cu Fiul Tatălui;
Bucură-te, zbârnâială a minții, care îi săgetează cu rugăciune pe potrivnicii mântuirii noastre;
Bucură-te, presărare cu glume și șotii a căii celei strâmte și ostenitoare a Crucii lui Hristos;
Bucură-te, desenare cu lumină aurie, în care sunt topite culorile cele tainice ale Împărăției Cerurilor;
Bucură-te, pernă plină de mireasma rugăciunii, la căpătâiul celor care își dau cea din urmă suflare;
Bucură-te, neastâmpăr dătător de liniște, care ne soarbe freamătul și neașezarea lăuntrică;
Bucură-te, izbitură cap în cap spre a ne curăța mințile ticsite de gânduri târâtoare în pământ;
Bucură-te, ridicare a mâinilor în rugăciune la semafoare și intersecții spre a afla Calea;
Bucură-te, nesinchisire de rânduielile purtării omenești spre batjocorirea stăpânitorului lumii;
Bucură-te, diamant ascuns în neputințele și zdrențele trecătoare ale acestei vieți pământești;
Bucură-te, copleșitoare mantie de lumină, care ne scoate din hăul fără fund al morții sufletești;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nemărginită bunătate, revărsată în lume dintru nebunia pentru Hristos!

 

Condacul 10

 

Având mintea neîncetat unită cu gândurile lui Dumnezeu, te faci înfiripare a rugăciunii și în inimile secătuite de cugetele cele slabe ale lumii, Cuvioase Gherontie, prin nebunia ta ghidușă pescuindu-ne în mrejele cele preadulci ale dragostei dumnezeiești. Sloboade și inimile noastre la limanul cel veșnic al Împărăției, iar în vremea sfârșitului nostru pământesc, învrednicește-ne pe toți de acoperământul rugăciunilor tale, ca dimpreună și de-a pururi să cântăm Domnului: Aliluia!

 

Icosul 10

 

Cuvintele și faptele tale nebunești dar înaintevăzătoare ni s-au făcut torță cerească, pogorâtă în pâcla cea diavolească a zvârcolirii în materie, Cuvioase Gherontie, căci, toți cei care au cunoscut o fărâmă din adâncimile duhului tău, au priceput după putere că Hristos Însuși îți trăiește viața, tu trăindu-o pe a Sa, prin lucrarea cea mai presus de minte și cuvânt a împărtășirii Sfântului Duh. De aceea și suspinurile noastre se îndreaptă toate spre tine, grăindu-ți cu nădejdea lacrimilor:
Bucură-te, mângâiere și sfat bun, țesute cu delicatețe din cuvânt și dumnezeiască străvedere;
Bucură-te, poposire sfântă, aducătoare de multe daruri și bunătăți în inimile și casele oamenilor;
Bucură-te, simplitate plină de Duhul Sfânt, care strălucește cu lumina vieții celei veșnice;
Bucură-te, freamăt al bucuriei lucrătoare pentru semeni, din care s-au plăsmuit roadele mântuirii;
Bucură-te, tată și bunic iubitor pentru cei însingurați, întristați ori cu inimile înfrânte și zdrobite;
Bucură-te, om vesel, glumeț și șugubăț, plin de tinerețea cea fără de bătrânețe a Duhului Sfânt;
Bucură-te, pleznitură cap în cap, prin care ne trezim din încăpățânarea noastră iubitoare de plăceri;
Bucură-te, ochi care nu se lasă păcălit de spoielile purtărilor omenești, pătrunzând până la temeliile sufletului;
Bucură-te, pupătură pe frunte, prin care ai sorbit, cu puterea Duhului Sfânt, întunericul minților noastre;
Bucură-te, gingășie și zumzet care face să ne răsară în priviri ghioceii primăverii celei pururea fiitoare;
Bucură-te, gâdilitură care ne scoți sufletele din bosumflarea și nazurile cele multe ale părerii de sine;
Bucură-te, horă a înfrățirii veșnice dintre semeni, întru care se preamărește gândul lui Dumnezeu pentru om;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nemărginită bunătate, revărsată în lume dintru nebunia pentru Hristos!

 

Condacul 11

 

Nevoința sărăciei, a pribegiei și a nebuniei tale pentru Hristos, Cuvioase Gherontie, au topit aurul sfințeniei în cuptorul răbdării, care necurmat a fost încins de focul dragostei dumnezeiești. Pentru aceea ai și dăruit semenilor tăi mulțime mare de tămăduiri încă din timpul viețuirii pământești, încât toți cei care și-au redobândit sănătatea, au cunoscut mila lui Dumnezeu către ei și I-au cântat cu recunoștință: Aliluia!

 

Icosul 11

 

Orbi, gângavi și ciungi la suflet pribegim prin această lume de sub Cer, Cuvioase Gherontie, căci foarte cu anevoie sunt de aflat căile mântuirii în încețoșata țesătură de patimi și pofte ale veacului pieritor. Pogoară cu bunătatea ta și în viețile noastre, ca pleoapele cele tainice ale inimii să ni se deschidă spre a-L vedea pe Dumnezeu și astfel a-ți putea cânta cu bucurie și întru cunoștință unele ca acestea:
Bucură-te, cel fără casă, fără masă și fără două rânduri de haine, dar miliardar în dragostea lui Hristos;
Bucură-te, grămădire de purtări ciudate, desăvârșit ascunse după masca nebuniei pentru Hristos;
Bucură-te, râvnă neostoită în călătorii spre a ctitori peste tot cu cărămizile metaniilor și mortarul rugăciunii;
Bucură-te, șir nesfârșit de tainice suspine, doritoare de frumusețe și dragoste în viețile noastre;
Bucură-te, băutură făcută neamețitoare prin închinarea ei înaintea privirii lui Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, izvodire de noime în neînțelesurile ce ne strâng ca o menghină viețuirea lăuntrică;
Bucură-te, statornică pribegie prin lume spre a ne slobozi pe toți din hoinăreala cugetelor;
Bucură-te, nepoticnire întru cele pieritoare prin neîncetata vedere a celor dumnezeiești;
Bucură-te, neasemănată bunătate care umple buzunarele sărmanilor cu bogățiile celor avuți;
Bucură-te, merinde a milostivirii și a dragostei, care îi satură pe flămânzii și săracii acestei lumi;
Bucură-te, centură care strâmtorează cu înfrânarea toată lăbărțarea noastră în poftele lumești;
Bucură-te, salbă de cruci, atârnată la pieptul marii și binecuvântatei mulțimi de fii duhovnicești;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nemărginită bunătate, revărsată în lume dintru nebunia pentru Hristos!

 

Condacul 12

 

Ca niște țânci zănatici ne avântăm cu năpustire în lume, ținând cu tărie de ghidoanele patimilor, Cuvioase Gherontie, uitând în fiecare zi și în fiecare clipă de cărăruia cea strâmtă, descoperită nouă prin mărturia Evangheliei. Cârmuiește-ne traiul spre dezrobirea de materie, ca astfel și viețile noastre să se limpezească de tulburările mocirloase ale lucrurilor pământești și să poată primi zările cele neînserate ale strălucirii cerești, spre a îndrăzni să cântăm și noi cu luare aminte și întru Adevăr: Aliluia!

 

Icosul 12

 

Ai venit în mijlocul nostru, dându-i șuturi și brânci dezbinării dintre frați, Cuvioase Gherontie, și, din pietrele inimilor noastre, ai făcut pâini ale bunătății dăruite către toți semenii spre a urma toți dragostei Tatălui și a se plini și prin rugăciunile tale adunarea cea întru Duhul a Bisericii lui Hristos. Iar noi, foarte veselindu-ne de sălășluirea ta în mijlocul nostru, vestim pretutindeni lucrările tale și îți cântăm așa:
Bucură-te, înțelepciune strălucitoare a străvederii, izvorâtă din sălășluirea Duhului Sfânt întru tine;
Bucură-te, copil bătrân în nevinovăție, care foarte te veselești de prietenia cea curată dintre oameni;
Bucură-te, iuțime a cunoștinței lucrătoare, care nu poate fi păcălită de împopoțonările noastre văzute;
Bucură-te, așternut pe care se odihnesc întru trezvie toți cei cu sufletul suferind și măcinat de gânduri;
Bucură-te, plapumă a milei, care acoperă toate bolirile noastre spre a le mistui în fierbințeala rugăciunii;
Bucură-te, foc al vederii dumnezeiești, întru care sunt pârjolite toate fleacurile noastre amăgitoare;
Bucură-te, hohot de bucurie, care saltă precum un miel pe pajiștea cea cerească a Împărăției Cerurilor;
Bucură-te, șofer priceput care știi să ocolești moartea și toate mărginirile curgerii timpului;
Bucură-te, zâmbet precum un soare care luminează în întregime tărâmul cel tainic al inimilor;
Bucură-te, acoperământ sfânt, alcătuit din țiglele pline de lacrimi de pocăință și milă pentru semeni;
Bucură-te, zguduire și cutremur adus pe pământ de venirea cu putere a Slavei celei dumnezeiești;
Bucură-te, ploaie de bunătăți amestecate cu lacrimi tainice, prin care viețile ni se umplu de voioșie;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nemărginită bunătate, revărsată în lume dintru nebunia pentru Hristos!

 

Condacul 13

 

O, Cuvioase Gherontie, moartea ta s-a arătat bineînmiresmată biruință a Vieții, căci mormântul nu a putut îngrădi revărsarea cea minunată a dragostei tale, ci tuturor li te faci întâmpinare și preacurat dar de mântuire. De aceea, te rog, cuprinde în îmbrățișarea ta sufletul meu muribund și zăvorât în groapa deznădejdii, ca ridicându-se înnoit, să se alăture tuturor celor care nu mai pier de foamea și de setea după Dumnezeu și au învățat a-I cânta Lui: Aliluia! (de trei ori)

 

Apoi iarăși se zic icosul și condacul întâi,
iar apoi această
Rugăciune către Cuviosului Gherontie

 

O, Cuvioase Gherontie, din dărâmăturile sufletului, inima mea urlă înnebunită de durere, chemându-te cu lacrimi, pentru că iată, viața mea s-a irosit cu totul în deșertăciune și nimicnicie. Vino tu, ca un opaiț blajin și strălucitor, arătându-mi calea și lucrarea prin care sicriul morții mele sufletești poate fi afundat în unduirile Vieții, spre a fi înghițit de strălucirea cea nematerialnică a Învierii lui Hristos. Dăruiește-mi răgaz de pocăință întru această viețuire pământească, de vreme ce nu mai voiesc să trăiesc în zadar clipele ce mi le va mai îngădui Dumnezeu în acest veac potopit de destrăbălare. Fă-te tu tărie și reazem sfânt pentru toate neputințele și împiedicările mele ca, neîncetat lucrând înnoirea minții și a inimii, să mă strămut din stihia cea dobitocească a vechii mele viețuiri. Iar în ceasul sfârșitului pământesc, dăruiește-mi apărare de urâciunea gloatei diavolești, ca și sufletul meu să fie slobozit în binecuvântatele pajiști cerești și să se bucure veșnic de strălucirea cea dumnezeiască a dragostei Tatălui și a Fiului, și a Sfântului Duh. Amin.

 

Și se face otpustul:

 

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Cuviosului Gherontie și ale tuturor Sfinților, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.