PARACLIS
AL CUVIOSULUI GHERONTIE
CEL NEBUN PENTRU HRISTOS
PENTRU DOBÂNDIREA
BUCURIEI ȘI A ÎNNOIRII LĂUNTRICE

 

După obișnuitul început, se zice

 

Canonul Cuviosului Gherontie

 

Cântarea I

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Ai aruncat spre noi rugăciunile tale precum niște bulgări de zăpadă, Cuvioase Gherontie, curățindu-ne de smolirea sufletelor și primenindu-ne cu nădejdea veacului viitor. Stâmpără zăduful aprinderilor noastre trupești cu răcoarea cea binecuvântată a mijlocirilor tale ca astfel să ni se liniștească alcătuirea firii și, domolindu-se întru blândețe, să se înfățișeze înaintea Domnului cu toate neputințele sale.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Din înrădăcinările cele adâncite în îndulciri ne-ai smuls, Cuvioase Gherontie, și, tăindu-ne toate fandoselile și hrănirea cea cu păcat, ne-ai strămutat în glia cea feciorelnică și mănoasă a inimii, întru care s-a înălțat precum un soare Sfânta Cruce, luminând temnițele cele întunecate ale faptelor noastre și înnoindu-ne cu slava cea biruitoare asupra morții, care neasemănat a strălucit întregii lumi prin Învierea Domnului Hristos.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Mulțimea suferințelor sufletești și trupești ne cuprind din toate părțile, Cuvioase Gherontie, și, ca niște încătușați în dureri, ridicăm spre tine glasul nostru, știindu-te pururea veghetor în dragostea lui Dumnezeu. Tămăduiește-ne inimile mult iubitoare de plăceri, dăruindu-ne răbdare și îndelungă răbdare întru împrejurările cele greu de îndurat și care ne șlefuiesc sufletul cu iscusința cea măiastră a proniei lui Dumnezeu.

Slavă…

Judecată a acestei lumi se face prin mila nesfârșită a rugăciunilor tale, Cuvioase Gherontie, iar cântul tăinuit în fiecare inimă învață a-și deschide aripile zborului către Domnul prin brațele cele atotcuprinzătoare ale Crucii. Tu însuți ne încredințezi că omul este cunună a întregii zidiri, dar deopotrivă ne înveți că nimeni nu ajunge la biruința nemincinoasă asupra lumii decât numai prin cununa cea de spini, dăruită nouă din urmarea Crucii lui Hristos.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Brațele tale de Maică și Fecioară, care L-au purtat pe Dumnezeu Cuvântul, să ne apere și pe noi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, căci gingășia ta dumnezeiască este atotputernică și nu uită pe niciunul din fiii firii omenești. Tămăduiește-ne bolirile răutății cele din moși strămoși, pe care le-am învistierit întru noi din pecetea purtărilor părinților noștri ca astfel să fie nimicit prin rugăciune tăvălugul cel ucigaș de suflete al îmbătrânitei răutăți.

 

Cântarea a III-a
Irmos:

Doamne, Cela Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Ai intrat ca un jucăuș zărghit în patimile noastre, care s-au învechit ca într-un muzeu, și, spulberând toate vitrinele slavei deșarte, Cuvioase Gherontie, ai prăpădit îmbătrânirile păcatului, temeluindu-ne viață nouă și binecuvântată cu nebunia ta cea lucrătoare pentru Domnul. Fă-ne din inimi palat al tinereții veșnice și mijlocește înaintea lui Hristos ca Însuși să ne cerceteze și, cu venirea Lui, să unească desăvârșit voia noastră cu voia Lui.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Ramură a Crucii lui Hristos te cunoaștem pe tine, Cuvioase Gherontie, rodind duhul dragostei de frați și înflorindu-ne viețile prin smerenia cea care nu lasă în urmă nici o urmă. Întărește voința noastră în a urma înțelepciunii celei fără de seamăn a Evangheliei ca, sfințindu-ni-se inimile dintru sălășluirea graiurilor Tatălui rostite de Fiul întru Duhul Sfânt, să ne strămutăm viețuirea în tărâmul pocăinței, dintru care se va înălța cerul și pământul cel nou.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Apa cea amară a păcatelor noastre ai preschimbat-o cu dulceața cea dătătoare de viață a venirii tale la noi, Cuvioase Gherontie, însuți făcându-te ispășire răbdătoare pentru necredința noastră. Unirea ta cu noi s-a săvârșit prin neîncetata rugăciune și pogorârea Duhului Sfânt întru tine, pentru ca și tu să te numeri între cei puțini în care s-a plinit adunarea cea întru una a întregii firii omenești, așa după cum Domnul Hristos a cerut împlinire Tatălui.

Slavă…

Zile pline de zâmbet ne-ai adus, Cuvioase Gherontie, izbăvindu-ne din certarea cea deznădăjduită a fărădelegilor săvârșite și, întărindu-ne cugetul lăuntric în strădania cea pentru Dumnezeu, ne-ai limpezit privirile, golindu-le de bârnele judecării semenilor. Curăță cu strălucirea rugăciunilor tale și veșmintele noastre sufletești, ca și noi să învățăm statornicia în trezvia minții și să ne dobândim înnoirea prin lacrimi.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Poartă a Soarelui Dreptății și răsărit veșnic te-ai făcut firii omenești, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, căci, cu razele blândeții și ale negrăitei tale curății, ai alinat miliarde de inimi și tuturor ai dăruit măcar și o fărâmă de înțelepciune spre a trăi în cuviința cea asemuitoare. Vindecă-mă și pe mine de cugetele cele proaste și de nebăgat în seamă ca astfel să înceapă a curge și viața mea în albia cea binecuvântată a Bisericii Fiului tău și Dumnezeului nostru.

 

Stihira:

Nețărmurita dragoste îți este podoabă dumnezeiască și pururea dăruitoare, Cuvioase Gherontie, căci mulțimea celor care aleargă către tine se înveșmântează cu puterea dată de Sus a credinței și astfel gustă din nădejdea cea nepieritoare a Împărăției Cerurilor. Aprinde și în noi focul cel de Sus ca astfel, din trosnirile și vâlvătaia nimicirii păcatului, să dobândim curățarea alcătuirii sufletești și să învățăm a ne înfățișa neîncetat înaintea privirii atotcunoscătoare a lui Dumnezeu.

 

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…, la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici vom zice: Cuvioase Gherontie, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia… şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm. Doamne miluieşte (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

 

Sedealna,
glasul al 4-lea:

Pecetluire în tăcerea cea grăitoare a nebuniei Crucii ți-ai făcut viața, Cuvioase Gherontie, și, toate defăimările răbdându-le pentru dragostea lui Hristos, ai furat dintru noi moartea, biruindu-ne întunericul cu Lumina cea nepieritoare a Celui Care a înviat din mormânt. Fă și din lacrimile noastre talazuri în limanul mântuirii ca, tămăduindu-ne cu licoarea lor, deplin să ni se înnoiască deopotrivă simțirile sufletești și trupești.

 

Cântarea a IV-a
Irmos:

Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

I-ai ars cu bunătatea rugăciunilor tale pe toți cei ce cutezau a-L huli pe Dumnezeu, căci, luând asupra ta mulțimea fărădelegilor lor, i-ai unit cu Cel pe Care ei Îl omorau prin cuvânt înainte de a-L cunoaște. Pentru aceea și Domnul S-a odihnit deplin întru tine, de vreme ce, urmându-I desăvârșit din iubire pentru semeni, te-ai făcut primitor al Duhului Sfânt și ai intrat cu covârșire în plinirea dragostei pentru vrăjmași.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Dulce vârf al suflării de vânt, care ne pogoară și nouă cunoștința cea de Sus, te-ai arătat a fi, Cuvioase Gherontie, căci, prin puterea dumnezeiască a mijlocirilor tale lucrate pentru noi prin trăsnăile nebuniei pentru Hristos, ne-ai pogorât nenumărate bunătăți ale dragostei Preasfintei Treimi. Retează din inimile noastre toate înălțările nelegiuite ca, astfel domolindu-ni-se sufletele, să ne putem adânci în înțelepciunea cea din luarea-aminte.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Ridurile morții sufletești ne-au zbârcit tot omul lăuntric, Cuvioase Gherontie, căci ne-am făcut lucrători temeinici ai uitării de Dumnezeu, și, depărtându-ne de Lumina Lui cea veșnică, întocmai ca niște tulburați cu mintea ne-am aruncat în prăpăstiile cele întunecate ale împătimirilor pământești. Sloboade-ne din cătușele și lanțurile cele dulci ale păcatului, desferecându-ne inimile cu cheia cea dumnezeiască a cuvintelor Evangheliei.

Slavă…

Stând înaintea stihiei morții, știu că nu pot să iau cu mine nimic din această lume, Cuvioase Gherontie, ci numai așezarea sufletească, fie în dragoste, fie în beznă, va fi ceea ce voi duce în veacul viitor. Curăță-mă cu totul de slava omenească cea împuțită, care neîncetat măsluiește izvorul dragostei din inima fiilor lui Adam, ca și eu, cunoscându-mi adâncul neputințelor, să mă încredințez deplin și neîncetat Preablândului Dumnezeu.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Mâinile tale cele neîncetat deschise în rugăciune să ne primească și pe noi, cei preapângăriți, Pururea Fecioară Marie, căci întru Duhul Sfânt cunoști cuvântul prin care fiecare în parte am fost aduși la ființă și viață și, ca o Maică Preabună, cureți, sprijini și ridici pe toți cei care-ți cer ajutorul. Milostivește-te spre noi, cei pustiiți sufletește, care cu îndârjire ne uităm obârșia cerească și ne năpustim în deznădejdea ce ne îngroapă în îndulcirile cele ucigașe ale materiei.

 

Cântarea a V-a
Irmos:

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel preaînalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Osteniți și împovărați călătorim prin clipele acestui veac trecător, Cuvioase Gherontie, căci, purtători de trup fiind, ne împiedicăm în neiubirea noastră de osteneală și de nenumărate ori am fost răniți de săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Pentru aceea, ca unii care suntem pârjoliți lăuntric, ne ostoim setea în privirea ta ce s-a făcut fântână a lacrimilor, dintru care curge prăznuirea cea cu veselie a învierii noastre.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Biciul încercărilor și al necazurilor ne pleznește părerea de sine și ne sfârtecă slava deșartă, Cuvioase Gherontie, zdrențuind toate cele pe care le-am înălțat între noi și Dumnezeu și vădindu-ne goliciunea lăuntrică. Țese-ne tu acoperământ din firul cel neîntrerupt al rugăciunii, pe care îl împletește cu lacrimile de durere ce ne brăzdează fețele, ca astfel și noi să fim cuprinși în giulgiurile cele aducătoare de viață veșnică, dintru care Hristos a înviat.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Cu nenumărate șotii și nebunii i-ai smintit pe cei ce judecă totul după trup, Cuvioase Gherontie, însă cei care pricepeau după a lor putere adâncurile rugăciunii tale, primeau folos și deslușire a cărărilor viitoare spre Dumnezeu. Tăinuiește și în inimile noastre urcușul către Împărăția Cerurilor ca, trudind cu stăruință în cugetele trezviei, să ne învrednicim a ne face sălaș al poposirii harului Duhului Sfânt.

Slavă…

Nu ți-ai trăit viața cu jumătate de măsură și nici nu ai lăsat să-ți curgă clipele printre degete, Cuvioase Gherontie, ci, dăruindu-te cu totul lui Hristos, El Însuși S-a sălășluit întru tine și te-a dus până la măsura bărbatului desăvârșit. Pentru aceea și noi, cei care ne cheltuim viețile preschimbându-ne inimile în bârlog al lucrurilor materialnice, îți cerem cu umilință slobozire din întemnițarea cea cumplită în plăcerile cele moarte ale lumii.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Șirag de lacrimi care împresoară inimile omenești te avem pe tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, căci durerea ta de mamă pentru sufletele noastre pierdute ne înveșmântează și pe noi cu dor de înnoire lăuntrică și pocăință. Curăță-ne de moleșeală și umple-ne și pe noi de putere ca, ridicând cugetele noastre din pământ, să ne înfățișăm dinaintea Fiului tău, avându-te pe tine ca mijlocitoare și neîncetat rugătoare înaintea Preasfintei și de viață Făcătoarei Treimi.

 

Cântarea a VI-a
Irmos:

Doamne, Cela Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Lucrarea cea adâncă a rugăciunilor tale este mistuire a tainițelor morții cu lacrimi de foc, Cuvioase Gherontie; pentru aceea nenumărați sunt cei care au dobândit ajutorul tău, preschimbându-le mulțimea durerilor în rouă a recunoștinței. Întinde-ne și nouă mâna rugăciunii ca, prinzându-ne de ea, să ieșim din miasmele morții și să pricepem robia cea cumplită a împrăștierii minții, care a prins în mrejele sale întreaga omenire.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Foarte se clatină inima noastră la izbiturile valurilor răutății, Cuvioase Gherontie, iar potopul cel nămolos al lepădării de Dumnezeu ne îngroapă în vitregia veacului pieritor. Vino în întâmpinarea noastră și, nescârbindu-te de multele noastre întinăciuni și păcate, curăță-ne cu sfintele tale suspinări și călăuzește-ne a ne adăposti în sânurile Bisericii celei Una, unde să ne și învrednicim a primi Trupul și Sângele Domnului ca iertare a fărădelegilor și merinde a nemuririi.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Noi înșine mărturisim înaintea ta că suntem sclavi ai iubirii de deșertăciuni și ai pântecelui, Cuvioase Gherontie, și iată că, împotmolirea vieților noastre în nestatornicia pătimașă, o plângem cu năpădirea lacrimilor îndulcirii de sine. Tămăduiește-ne temeliile sufletului și stârpește toate cugetele Babilonului dintru noi ca astfel să învățăm a ne ridica privirea în Sus și a pricepe Cine este Cel Care a făcut toate făpturile cele văzute și nevăzute.

Slavă…

Tulburările sufletești din înstrăinarea de Dumnezeu ne înnebunesc deopotrivă pe noi și pe stăpânitorii lumii, Cuvioase Gherontie, pentru aceea și avem trebuință de lucrarea cea zguduitoare a nebuniei tale pentru Hristos, prin care îți cerem să ne bagi și nouă mințile în cap spre a le vedea pe toate cu dreaptă măsură, dar și pentru a ne înfățișa înaintea Domnului cu toate gândurile, cuvintele, simțirile și faptele noastre.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Strigătele noastre lăuntrice de durere le cunoști pe toate, Maică Pururea Fecioară, iar sfâșierile sufletești care ne sfârtecă viețuirea le porți dimpreună cu noi, întărindu-ne a păși pe calea cea anevoioasă a Crucii Fiului tău. Nu ne părăsi pe noi în ceasul cel cumplit al covârșirii neputințelor ca, trăindu-le pe toate cu Dumnezeu, să prindă El chip în noi și să ni Se deslușească inimii în adâncul durerii și așa să ne învrednicească a păși prin moarte spre a gusta Învierea și Viața, Care este Însuși El.

 

Stihiri:

Ridicând brațele în rugăciune, te-ai unit în închinare și suspinare cu răstignirea lui Hristos, Cuvioase Gherontie, și, îmbrățișându-ne și dăruindu-ne pe toți Împăratului păcii, ne-ai umplut ochii de roua umilinței, iar inimile de cunoștința cea făcătoare de viață a Evangheliei.

Înfricoșătoare și rușinoasă ne este viețuirea lăuntrică, de o așezăm în fața oglinzii conștiinței, Cuvioase Gherontie, dar tu, degrab poposind la noi, înjunghii și jupuiești pielea multelor noastre fățărnicii, arătându-ne adevărata înfățișare și pecete a omului lăuntric.

De nenumărate ori ne-am prăbușit în moartea păcatului, dar tu, Cuvioase Gherontie, cu inimă bună și iubitoare, te-ai pogorât în mizeria patimilor noastre și, ridicându-ne către Lumina cea de Sus, ne-ai nimicit întunericul cel veșnic cu dragostea strălucindă a lui Hristos.

 

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…, la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici vom zice: Cuvioase Gherontie, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia… şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm. Doamne miluieşte (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

 

Condac,
glasul al 3-lea:

Spicele suspinurilor tale sunt seceriș pârguit în strălucirea Soarelui Dreptății, Cuvioase Gherontie, preschimbându-se pentru fiii oamenilor în ploi de rugăciuni mănoase ce usucă închipuirea de sine, cea care neîncetat odrăslește blestematele măști ale fățărniciei. Curăță puroaiele cele urât mirositoare ale păcatelor noastre ca, slobozindu-ne din robia cea cumplită a morții sufletești, să învățăm a mulțumi neîncetat lui Dumnezeu.

 

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă?

 

APOSTOLUL

Preotul: Înţelepciune.

Din întâia Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citire (1 Corinteni 1, 18-31):

Dacă la săvârşirea paraclisului nu se află nici un preot ori diacon, Apostolul şi Evanghelia pot fi citite de către un simplu credincios, cu luare-aminte, cu smerenie şi dragoste.

Fraților, cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: „Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o”. Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor. Căci, priviţi chemarea voastră, fraţilor, că nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de bun neam; ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Din El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cel ce se laudă în Domnul să se laude”.

Preotul: Pace ţie, cititorule. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia…

 

EVANGHELIA
(Ioan 17, 1-26)

Preotul: Cu înţelepciune drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor. Credincioşii: Şi duhului tău. Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, citire. Credincioşii: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Preotul: Să luăm aminte.

În vremea aceea, Iisus, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Gherontie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

 

Stihiră:

Orbirea mea sufletească e scrijelită de răutatea cea învechită a judecării semenilor, Cuvioase Gherontie, dar tu, cu puterea tămăduitoare dată ție, vindecă-mi ochii lăuntrici prin jelirea cea binecuvântată cu umilință și cunoștință, făcând să izvorască și din inima mea lacrimi de pocăință. Poartă-mă și pe mine spre adâncurile dragostei adevărate ca, gustând măcar o picătură din noianul bunătății dumnezeiești, să-mi deschid și eu brațele inimii către semeni, îmbrățișându-i cu toate ale lor.

 

Preotul:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări. Înalţă fruntea dreptmăritorilor creştini şi trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosinţele cinstitelor Puteri Cereşti celor fără de trup; pentru rugăciunile cinstitului, măritului Proroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale celor între Sfinţi Părinţilor noştri, mari dascăli şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, Atanasie cel Mare, Chiril, Nicolae al Mirelor Lichiei şi Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni; ale Sfinţilor, măriţilor, bunilor biruitori Mucenici; ale Cuviosului Gherontie cel Nebun pentru Tine; ale Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri: Grigorie Decapolitul, Nicodim cel Sfinţit şi Dimitrie cel Nou; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana; ale Sfântului (numele), a cărui pomenire o săvârşim astăzi şi pentru ale tuturor Sfinţilor, rugămu-ne, Multmilostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoşii, şi ne miluieşte.

Doamne miluieşte (de 12 ori).

Apoi ecfonisul:

Cu mila şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni…

 

Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, credinciosul zice această rugăciune:

Cuvioase Gherontie, inimile noastre amărâte mult suspină după mângâierea cea adevărată și veșnică, însă, în viața aceasta pământească, vedem că nu ne este cu putință a ne statornici în acest dar al lui Dumnezeu, căci, ca niște oameni slabi și neputincioși, neîncetat ne strămutăm doririle și ajungem a alunga harul Duhului Sfânt prin șubrezenia voinței și a faptelor noastre neghioabe. Pentru aceea te rugăm, vino în viețile noastre cu rugăciunile tale străvăzătoare și, deslușindu-ne toate căderile de gând, alipește-ne mintea în lucrarea trezviei și a rugăciunii stăruitoare ca, nemailăsând gândurile răutății să pătrundă și să ne robească inimile, să învățăm a ne trăi toate durerile și necazurile înfățișându-le deplin lui Dumnezeu. Luminează-ne adâncurile inimii și ale conștiinței ca, împărtășindu-ne din taina cuvântului prin care Domnul ne-a adus la ființă și viață, să începem a dobândi și cale deplină, pe care să înaintăm în Duh și în Adevăr către dobândirea Mângâietorului și îmbrățișarea prin rugăciune a întregii firi omenești. Și fie ca, prin mijlocirile tale și întru dragostea Crucii și a Învierii lui Hristos, să ajungem și noi a vedea Lumina bucuriei și a înnoirii lăuntrice, prin care binevoiește a-Și face popas și sălaș întru oameni Preasfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin.

Doamne miluieşte (de 12 ori).

 

Cântarea a VII-a
Irmos:

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Lacrimă ce ștergi, sorbind, lacrimile ce ne copleșesc viețile, te avem pe tine, Cuvioase Gherontie, căci, osteniți și frânți fiind dintru poverile veacului, am ajuns ca niște leșuri mișcătoare, umplând lumea cu hoiturile cugetelor și ale faptelor ce le săvârșim. Cu mila ta cea bogată, pogoară în adâncul sufletelor noastre și ne tămăduiește pe noi, cei care fără de curmare colcăim în pofte lumești și ne închinăm cu ardoare dumnezeului confortului, care s-a făcut cumplit stăpânitor al acestei lumi.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Înnebunirea noastră în mângâierile materialnice, o tămăduiești cu năstrușniciile nebuniei tale pentru Hristos, Cuvioase Gherontie, căci iubirea de îndulcire pământească ni s-a înălțat precum un turn ce poartă în vârful lui urâciunile noastre lăuntrice. Surpă semeția nădejdilor noastre trupești ca, văzându-le prăbușite de tot, să pricepem că din pământ sunt și în pământ se vor întoarce, iar noi le vom urma în beznă, de nu ne vom aduce aminte de obârșia noastră de Sus.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Nu avem nimic să-ți dăm, Cuvioase Gherontie, decât moneda cea calpă a morții noastre sufletești; dar tu o primești cu bucurie, bine știind calea cea tainică și întru totul lucrătoare a Crucii lui Hristos și cunoscând mai bine decât noi străfundurile nesimțirii în care, cu a noastră voire și lucrare, ne-am înțepenit. Arde și nimicește toate învârtoșările noastre sufletești ca, tămăduindu-ni-se privirea lăuntrică, să pricepem și noi neîncetata dragoste a lui Dumnezeu pentru om.

Slavă…

Cu obicei zălud și cu graiuri deșucheate, ne-ai deșteptat din nepurtarea de grijă și din înțelesurile pătimașe ale lumii, Cuvioase Gherontie, căci, sălășluindu-te prin rugăciune în Lumina cea nezidită a Treimii, ai mijlocit pentru întreaga fire omenească, luând asupra ta toată nebunia fărădelegilor fiilor lui Adam și, îngropându-te în moarte cu fiecare dintre noi, ai înviat dimpreună cu Hristos, Cel Care a făcut de nimic toată puterea morții.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Zăgazurile morții sunt de neoprit și neîncetat ne izbesc viața cu bezna despărțirii de Dumnezeu, Maică și Fecioară, dar tu, cu lacrimile tale, potopește năpustirea păcatului din cugetele și simțirile noastre ca, astfel curmându-se cu lumina umilinței întunericul semeției, să învățăm a gusta din neîncetata purtare de grijă a lui Dumnezeu. Dăruiește-ne ocrotirea ta cea binecuvântată ca, în acest chip izbăvindu-ne de amărăciunea cea deznădăjduită, să învățăm a ne adăpa sufletele cu răcoarea lacrimilor de pocăință.

 

Cântarea a VIII-a
Irmos:

Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Căpătâi și noimă adâncă a viețuirii tale pământești a fost împărtășirea dumnezeieștii ființări, Cuvioase Gherontie, căci, urmând neabătut calea Evangheliei, ai dobândit mintea lui Hristos și întru El ai primit și îmbrățișarea Duhului Sfânt, pe care întregii lumi dăruindu-o, ai slobozit nenumărate suflete din temnițele păcatului și ale morții. Pune și în noi semințele pline de lumină ale rugăciunilor tale ca astfel să fim pescuiți pentru Împărăție din valurile acestui veac mocirlos și plin de năluciri materialnice.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Mărturisitor al Crucii și al Învierii lui Hristos ai fost înaintea mai-marilor acestei lumi, Cuvioase Gherontie, iar slugile lor cele îndrăcite te-au snopit în bătăi, năzuind că te vor înfrânge prin neputințele și durerile trupului. Dar tu ai biruit cu dragostea cea mai presus de lume, îmbrățișând toate loviturile lor ca pe niște daruri primite de Sus, și astfel i-ai dăruit deplin Părintelui Ceresc, Însuși Domnul Hristos sălășluind întru tine și proslăvindu-Se dimpreună cu tine întru Duhul Sfânt.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Încăierare șugubeață și întretăiere înțeleaptă ești în viețile noastre, Cuvioase Gherontie, căci bine știi că mustrarea conștiinței ne macină ca o moară toate puterile sufletești, dezbinându-ne lăuntric și despărțindu-ne de mulțumirea și slava cea tainică a dragostei lui Dumnezeu. Curăță și apără sufletele noastre de avântul cel îndobitocitor, care atât de mult ne-a otrăvit viețile cu râvna sângelui, cu poftele cele necugetate și cu grabnica alergare către lăfăirea întru cele pământești.

Slavă…

Locurile în care am păcătuit mi s-au făcut pietre de hotar ale morții lăuntrice, Cuvioase Gherontie, dar tu te-ai pogorât și la mine cu negrăită milă și m-ai ridicat din bezna fărădelegii, deschizându-mi, prin rugăciunile tale, ușa cea binecuvântată a Bisericii celei Una a Fiului lui Dumnezeu. Fii alături de mine până în cel din urmă ceas al viețuirii pământești, ca strălucirea chipului tău să-mi fie candelă călăuzitoare pe cărările cele întortocheate ale acestui veac stricăcios.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Pașii tăi de Maică Preabună a întregii firi omenești urmează îndeaproape toate umbletele noastre bezmetice, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, și, cu privirea ta cea mai presus de curgerea vremii, ne deschizi neștiute căi spre pocăință, întărindu-ne în dorul cel tainic după Domnul. Cu arcușul rugăciunilor tale, fă să răsune cântecul cel lăuntric al supinurilor mele, Preacurată, ca, fiind cuprins cu totul în auzul cel atotștiutor al Sfântului Duh, să se preschimbe în tăcere văzătoare de Dumnezeu.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaslăvindu-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a IX-a

Irmos:

Spăimântatu-s-au cerurile şi marginile pământului s-au cutremurat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Străvechiul scut al răbdării l-ai moștenit, urmând lucrării Sfinților Părinți, Cuvioase Gherontie, iar sabia rugăciunii ai învățat a o învârti în umilința trezviei, ținând cu putere în inimă Numele Fiului lui Dumnezeu. Spintecă mulțimea fricilor noastre cu tăișul cel de lumină al Învierii lui Hristos și, astfel cutremurându-ni-se inimile nesimțitoare, să pricepem că toate temerile noastre au odrăslit din frica de moarte și nădăjduirea în înveșnicirea viețuirii trupești.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Răsfrângerea necuprinsei bunătăți dumnezeiești strălucește pe chipul tău, Cuvioase Gherontie, căci dorul tău de a ne vedea încredințați deplin Domnului a săvârșit nenumărate minuni, temeluind în noi cuvinte și sfaturi de lumină, care ne-au risipit întunericul necunoștinței. Fii nouă toiag și sprijinire în răstimpurile de cumpănă ca, urmând înțelepciunii tale lucrătoare, să pășim pe calea cea curată și strâmtă a Evangheliei, pe care au călătorit toți cei care s-au izbăvit din stricăciune.

Stih: Cuvioase Gherontie, dăruiește-ne lacrimi de pocăință.

Povara gândurilor ne strivește, oborându-ne în pământ, și astfel ne arată că în pământ ne vom întoarce, Cuvioase Gherontie, căci noi înșine ne-am făcut mintea precum o colcăială de râme care se hrănesc numai cu țărână. Vindecă cu grăbire rănile puroinde ale sufletelor noastre, ca să nu rămânem în moarte și nelucrare lăuntrică, iar în ceasul sfârșitului nostru, acoperă-ne cu rugăciunile tale și mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru iertarea multelor noastre greșeli.

Slavă…

Altar al jertfei curate ți s-a făcut inima și întreaga viețuire, Cuvioase Gherontie, căci, purtând lupta cea necruțătoare cu bezna cugetelor despărțirii de Dumnezeu, ai înfrânt cu Numele Domnului Hristos toate uneltirile și vicleniile vrăjmașului. Și, biruind dimpreună cu Dânsul temelia cea blestemată a părerii de sine, te-ai învrednicit de vederea Luminii Preasfintei Treimi, întru care nu-și poate face loc nici o fărâmitură din putreda și urâcioasa slavă deșartă a oamenilor.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Lanțurile cele înfricoșătoare ale păcatelor noastre, le desfaci pe toate cu privirea ta străvăzătoare, Maică a lui Dumnezeu, căci în mâna ta se află cheia dragostei dumnezeiești, cu care deschizi pentru noi vistieria cea bogată a minunilor și a negrăitelor tale daruri. Curăță inimile noastre cu șoaptele cele cerești ale lacrimilor tale, Preacurată, ca astfel vindecându-ne de orbirea sufletească, să începem și noi a vedea bogăția cea neasemuită, pe care Fiul tău ne-a dăruit-o în cuvintele Evangheliei Sale.

 

Apoi:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în Ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăţia, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi troparele, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…, la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici vom zice: Cuvioase Gherontie, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia… şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm. Doamne miluieşte (de 12 ori).

Şi se face otpustul:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Cuviosului Gherontie cel Nebun pentru Tine şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.