ACATIST

AL CUVIOSULUI GHERONTIE
CEL NEBUN PENTRU HRISTOS,
AL CELOR ÎMPOVĂRAȚI DE FRĂMÂNTĂRI
SAU TULBURĂRI SUFLETEȘTI

 

După obișnuitul început, se zic:

 

Condacul 1

 

Fost-ai socotit de nimic și nebun, Cuvioase Gherontie, dar prin tine Domnul Hristos a vădit nimicurile pe care le iubim ca niște nebuni și a dăruit lumii mijlocitor, pe care l-a purtat în străfundurile cele străluminate ale iubirii Sale de oameni. Din adâncurile cele de slavă ale dragostei dumnezeiești, cuprinde-ne cu brațele rugăciunii tale și învață-ne a păși pe calea cea tainică a Evangheliei, spre a-ți grăi cu șoaptele inimii: Bucură-te, Cuvioase Gherontie, strămutare blajină ce ne aduni pe toți în brațele dragostei lui Dumnezeu!

 

Icosul 1

 

Deși simțirile îmi sunt cu totul mânjite și risipite în hârbul poftelor și în troaca îndulcirilor, Cuvioase Gherontie, știu că sălașul părintesc nu-mi este pe acest pământ, ci doar pribeag mă aflu prin vremile și locurile acestui veac. Înalță și în tainița sufletului meu turlele cele izvodite de tine din rugăciunea văzătoare a cereștii Lumini, ca astfel să-mi aduc cu îndrăzneală suspinul și lacrimile înaintea Fiului lui Dumnezeu, iar ție să-ți grăiesc:
Bucură-te, strană a inimii, întru care răsună cântările cele pline de limpezimile și susurul smereniei;
Bucură-te, moș, părinte și prieten pentru toți cei care ne-am înstrăinat de dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, viteaz al rugăciunii, care spulberă cu sfânt îndemn toată moleșeala adormirii noastre sufletești;
Bucură-te, clăbuc ce ne curăță de pângăririle cele multe și întunecate, lucrate de pofta ochiului;
Bucură-te, vedere plină de iscusință, care știi să păcălești toate fățărniciile noastre lăuntrice;
Bucură-te, gând ceresc ce ni se face șindrilă a minții, peste care cad ploile frumuseții lui Hristos;
Bucură-te, bețivănie mincinoasă, care a astupat gura lumii cea însetată de deznădejde și păcat;
Bucură-te, veselie ce înaintează tiptil, lucrând cu gingășie dumnezeiască în nenumărate inimi;
Bucură-te, măscărie șugubeață ce-i strămută spre bună așezare pe toți cei vătămați sufletește;
Bucură-te, voioșie dăruită în ropote de mărinimie pentru toate sufletele îndurerate și înlăcrimate;
Bucură-te, opinteală năstrușnică și sâcâitoare prin care ai tămăduit trupurile multor suferinzi;
Bucură-te, piper iute care dai gust vieților noastre ce s-au pipernicit prin despărțirea de Domnul;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, strămutare blajină ce ne aduni pe toți în brațele dragostei lui Dumnezeu!

 

Condacul 2

 

Căpetenie a multor năstrușnicii te-a arătat Sfântul Duh, Cuvioase Gherontie, spre a ne povățui pe toți spre lucrul cel de căpetenie al primirii Trupului și Sângelui Domnului. Tămăduiește-mă și pe mine, cel care neîncetat mă hrănesc din piftia cea tulbure și puturoasă a poftelor mele, ca, limpezindu-mi-se așezarea lăuntrică, să mă statornicesc în duh de rugăciune și mulțumire pentru toate darurile lui Dumnezeu, singurul Căruia I se cuvine veșnicul: Aliluia!

 

Icosul 2

 

Știrbul rânjet al păcatului mi s-a făcut precum un clește ce-mi stoarce și năucește puterile sufletești, Cuvioase Gherontie, iar durerile mi se împletesc cu lacrimi, căci nu știu cum mă voi slobozi pentru totdeauna de această rea asuprire. Pogoară și în inima mea cu acea amănunțime care se preamărește cu taină și, vindecând toată alcătuirea mea lăuntrică, fă și întru mine lucrătoare cuvintele Evangheliei, ca să-ți pot cânta așa:
Bucură-te, haină plină de mireasma tămăduirii, dăruită semenilor întru mângâierea Sfântului Duh;
Bucură-te, purtare plină de ciudățenii, care ne izbăvește din tâmpirea minții cu cugete lumești;
Bucură-te, cântare de miez de noapte, întru care se încheagă miezul suspinului Duhului Sfânt;
Bucură-te, sughiț buclucaș, prin care ne scoți la arătare mișcările sufletești nevindecate;
Bucură-te, bolboroseală înspumată, care fierbe tainic deasupra focului dumnezeieștilor noime;
Bucură-te, lovitură blândă și bine țintită în inimă, care dă în vileag golul nostru sufletesc;
Bucură-te, cheie care ne deschide poarta cea strâmtă și plină de trudă a cuvintelor Evangheliei;
Bucură-te, aiureală închipuită, care ne trage în hotarele mântuirii din zburătăcirile cele aiurea ale minții;
Bucură-te, îmbrățișare săvârșită întru Duhul Sfânt, prin care pe toți ne dăruiești lui Dumnezeu;
Bucură-te, zăpăceală prefăcută, care înfățișează la vedere gargara pătimașă a cugetelor noastre;
Bucură-te, priveghere frământată în multe zeci de ani, dintru ale cărei roade pe mulți i-ai săturat;
Bucură-te, statornicie de neclintit în rugăciune și în îndurarea multor necazuri și prigoane;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, strămutare blajină ce ne aduni pe toți în brațele dragostei lui Dumnezeu!

 

Condacul 3

 

Aducând strălucirea Împărăției peste cugetele noastre nemernice, scoți la lumină cele pe care ne străduim din răsputeri să le tăinuim, Cuvioase Gherontie, îngenunchindu-ne frica și făcând țipătoare muțenia nemărturisirii multelor îmbrățișări idolatre pe care le-am dat celor pământești. Slobozește-ne prin rugăciunile tale din caznele celui ce iubește a avea, deschizându-ne calea către fericirea de a fi, pe care și noi mergând, Îl vom cunoaște pe Cel Ce Este și Care pe toți voiește a-i primi în cântarea: Aliluia!

 

Icosul 3

 

Ghem de bucurii toarse din fuiorul trezviei și depănate în întinderea nesfârșită a rugăciunii este întâlnirea cu tine, Cuvioase Gherontie, căci scânteile de diamante ale dragostei tale s-au prefăcut în multe minuni dăruite tuturor celor pe care Duhul Sfânt i-a încredințat lucrării tale străvăzătoare. Pentru aceea și noi suspinăm cu nădejde, îndreptându-ne rugăciunile către tine ca, fiind cuprinși în privirea dragostei tale, să îți putem cânta:
Bucură-te, brațe deschise în rugăciune, întru care se sălășluiește neasemănata putere a Împărăției;
Bucură-te, prietenie luminoasă, purtată cu dragoste spre strălucirea chipului lui Dumnezeu din om;
Bucură-te, postire îndelungată, încununată de sfințenia și sațiul cuvintelor și noimelor dumnezeiești;
Bucură-te, lovitură cap în cap ce ne tămăduiește de toată căpoșenia în răutate și nesimțire;
Bucură-te, binecuvântare care face să sporească în Dumnezeu și plăpândele noastre strădanii;
Bucură-te, avânt către Domnul, care nu poate fi împiedicat de nimic din cele văzute sau nevăzute;
Bucură-te, furie sfântă care a dat iama în cugetele noastre viclene, stârpindu-le ca pe niște mătrăgune;
Bucură-te, seminție a înrudirii cu Dumnezeu, dintru care ni se dăruiește și nouă nădejdea și bucuria înfierii;
Bucură-te, înfrânare surâzătoare care ne slobozește din ghiftuirea cea rea și din destrăbălarea în risipă;
Bucură-te, bunătate cotropitoare care îi desfată cu milă pe toți cei care s-au frânt sub poverile lumii;
Bucură-te, dibăcie care ne scoate din primejdia robiei veșnice și ne poartă unde moartea-i în pragul morții;
Bucură-te, capcană a sfințeniei, în care se îngroapă viclenia căpcăunului celui dintru început ucigător de oameni;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, strămutare blajină ce ne aduni pe toți în brațele dragostei lui Dumnezeu!

 

Condacul 4

 

Bețivan închipuit prin nebunia pentru Hristos te-ai arătat lumii, Cuvioase Gherontie, spre a ne învăța să bem cu mii și mii de guri dragostea dumnezeiască sălășluită de El în fiece clipă și în fiecare loc; însă fețele noastre supte și brăzdate de ridurile morții mărturisesc că am uitat de obârșia noastră cerească, iar mâinile murdare de fărădelegi ne vădesc lucrarea cea rea și dezbinarea față de semeni. Ridică tu întru noi ziduri de pace și turnuri de frăție, dintru care să răsune veșnicul: Aliluia!

 

Icosul 4

 

Răutățile noastre stau vâlvoi în adâncul inimii, scoțând la lumină cugetele cele stricate ale poftelor lumești și îndobitocitoare, Cuvioase Gherontie, dar tu ne vii cu grăbire în ajutor și te faci cutremur și zdruncinare macaralelor cu care ne înălțăm cocoțările în nădăjduirea în sine și în materie. Spală-ne cu totul în lacrimile milostivirilor tale și ajută-ne deopotrivă a pricepe darul care ni se face prin tine, spre a-ți putea grăi întru cunoștință:
Bucură-te, momeală aruncată în adâncurile multor inimi spre a le pescui, ridicându-le în nădejdea credinței;
Bucură-te, grabnic ajutător care ascultă îndeobște toate cererile noastre, oricât ar fi ele de mari sau de mărunte;
Bucură-te, guler întors pe dos spre a ne adeveri că, cea mai de preț podoabă de la gâtul omului, este Crucea;
Bucură-te, înfofolire cuvioasă, purtată spre a dărui și altora acoperământul milei dumnezeiești sălășluite întru tine;
Bucură-te, curăție luminoasă a cărui glas iubitor îi cheamă pe toți cei căzuți în destrăbălările materialnice;
Bucură-te, foc dumnezeiesc ce mistuie fumurile deznădejdii, făcând fără noimă arderile de tot ale țigărilor;
Bucură-te, umblet al dragostei, care stăruitor ai călcat și ai strivit chiștoacele aprinderilor noastre pătimașe;
Bucură-te, ochi atotcuprinzător, umplut de strălucirea întru razele cele veșnice ale Preasfintei Treimi;
Bucură-te, coșarcă plină de multe bunătăți, aflate numai de cei care nu se smintesc de purtările tale văzute;
Bucură-te, priință a unirii depline cu Hristos, întinsă în lume prin bogăție de roade dumnezeiești;
Bucură-te, desenare și cuprindere în care sunt topite culorile cele tainice ale Învierii din morți;
Bucură-te, înfățișare a bisericilor lăuntrice spre a adeveri împreuna sălășluire a fiilor Tatălui;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, strămutare blajină ce ne aduni pe toți în brațele dragostei lui Dumnezeu!

 

Condacul 5

 

Neștiut de noi ai venit cu nuielușa bunătății și ai atins cu tămăduire toate puroaiele noastre sufletești, Cuvioase Gherontie, căci mintea cu totul ne-a fost dezbinată și schilodită de pofta ochiului. Izbăvește-ne cu strălucirea ta vindecătoare de schingiuirea cea plină de cazne a aprinderilor sufletești, iar cu surâsul tău binevoitor, umple-ne de nădejdea cea binecuvântată a fiilor Bisericii lui Hristos, cei care cu întemeiere știu să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 5

 

Croială a sfințeniei, izvodită în neamul nostru din slovele vechilor cazanii, ne este viețuirea ta, Cuvioase Gherontie, căci, dăruindu-ți toate cugetele și simțirile lui Hristos, ne-ai îmbrățișat moartea și ai biruit dimpreună cu El, strălucind întru lumina Învierii. Pentru aceea și noi, cei care până acum nu am încetat a ne tolăni în zoaiele poftelor pământești, ridicăm către tine brațele rugăciunii, cerându-ți tămăduire și cunoștință spre a-ți putea cânta așa:
Bucură-te, trandafir nebăgat în seamă de înțelepciunea lumii, dar plin de mireasma veșnicei;
Bucură-te, pieire a ucigașului care ne-a întemnițat în tavernele minții îmbătate cu rele învoiri;
Bucură-te, alinarea crâncenei însetări a celor care s-au îngropat în îmbrățișarea celor pământești;
Bucură-te, lingură și blid care ne satură cu mâncărurile cele alese ale poruncilor Evangheliei;
Bucură-te, răzleață însemnare ori cuvânt, dăruite anume pentru urechile nemincinoase ale conștiinței;
Bucură-te, forfotă în gesturi și mișcări, dar care cunoaște în taină soiurile tuturor cugetelor omenești;
Bucură-te, scăpărare în neastâmpăr, dintru care se topesc stâlcitele năravuri ale inimii noastre;
Bucură-te, roșu, galben și albastru cu care ți-ai colorat îmbrățișarea dăruită în duh neamului românesc;
Bucură-te, neam al veacului viitor, care îi întâmpină cu milă pe toți pribegii veacului pământesc;
Bucură-te, nărăvaș în obiceiuri, care ne înveți cumințenia ce-L odihnește cu adevărat pe Dumnezeu;
Bucură-te, nepotrivire cu rânduielile lumii, spre a batjocori înfumurarea stăpânitorului acestui veac;
Bucură-te, tăcere adâncită în așteptarea vestirilor dumnezeiești, care amorțește limba noastră clevetitoare;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, strămutare blajină ce ne aduni pe toți în brațele dragostei lui Dumnezeu!

 

Condacul 6

 

Fiind cu totul slobod în Dumnezeu, nu îți păsa nicidecum de obiceiurile și îndătinările omenești, Cuvioase Gherontie, și, lucindu-ți rugăciunea în lumina cerească, ai tăiat beregata mândriilor noastre ascunse, vărsând dintru noi toată fierea îmbătrânitelor răutăți. Cu zâmbetul tău cel blând și îngăduitor, întâmpină-ne viețile și ne izbăvește din îmbulzeala cea neîncetată a gândurilor ca, dobândind un dram de pace, să putem cânta Domnului: Aliluia!

 

Icosul 6

 

Strachină care se umple pentru noi spre a ne hrăni cu belșugul harului dumnezeiesc te-ai făcut, Cuvioase Gherontie, și, îndestulându-ne cu mila lui Dumnezeu, ai alungat cugetele cele amare și bicisnice, încuibate în multe inimi. Fii neîncetat oaspete al sufletelor noastre și, ocrotindu-ne cu rugăciunile tale, dăruiește-ne tărie și statornicie în lepădarea poftelor lumii, ca astfel, cu minte primenită, să ne veselim de tine și să-ți cântăm:
Bucură-te, uimire ce a îmbrățișat în lăuntrul său toată făptura spre a o afunda în lacrimi de pocăință;
Bucură-te, dar al vieții înflorit în rugăciune, în recunoștință și în creșterea cea pentru Domnul;
Bucură-te, căpăstru care poartă cugetele noastre dobitocești spre a le dărui prefacere duhovnicească;
Bucură-te, hotărâre neclintită pentru tot lucrul bun și folositor, rodită din sudorile rugăciunii;
Bucură-te, inimă de mamă, care cuprinde în alinarea dragostei dumnezeiești toată firea omenească;
Bucură-te, putință ce poartă pe umeri durerile întregii lumi, pogorând în noi șoptirile lui Dumnezeu;
Bucură-te, zi a Luminii veșnice, care se revarsă în lume cu pașii cei smeriți și tăcuți ai rugăciunii;
Bucură-te, dezbrăcare de cugetul trupesc prin trup, care întru Duhul ți-a fost înmiresmat cu sfințenie;
Bucură-te, curăție fără seamăn, care fărâmițează și cea mai mică urmă de ținere de minte a răului;
Bucură-te, pâine plină de căldura Duhului Sfânt, care hrănește, tămăduind pe toți cei ce gustă din ea;
Bucură-te, deslușire străvăzătoare pentru cei prinși în amara rătăcire a deșteptăciunilor lumești;
Bucură-te, îmbrăcare întru slava cea de Sus prin necurmată și deplină înfățișare înaintea Domnului;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, strămutare blajină ce ne aduni pe toți în brațele dragostei lui Dumnezeu!

 

Condacul 7

 

Curgerea cea îmbelșugată a rugăciunii tale e alcătuită din cugetele dragostei dumnezeiești ferecate în Cartea Vieții, Cuvioase Gherontie; pentru aceea, ca un viteaz, te-ai luat la trântă cu inimile noastre de birjari, alungând gândurile cele pline de urâciuni și de veninoase spume. Fă-te nouă jgheab prin care ni se prelinge de Sus izvorul cunoștinței ca, astfel curățindu-ni-se întreaga făptură, să ne deslușim suspinurile cele adânci și dintru ele să cântăm Domnului: Aliluia!

 

Icosul 7

 

Cuvioase Gherontie, viețuirea ta cea plină de bărbăție a fost o peregrinare pe căile lumii lui Dumnezeu spre a săvârși altoire aducătoare de roade ale bucuriei pentru toți cei care sfârșesc învârtirea lor prin lume și prin poftele ei. Pentru aceea și noi, cei care suntem mânjiți de funinginea mândriei, iar viața ne este însemnată cu cicatricile păcatelor, cerem bunătatea ta ocrotitoare și tămăduitoare, ca astfel, cu recunoștință, să-ți grăim:
Bucură-te, semănătură crescută și rodită în seceriș ce îmbogățește vistieriile cele de Sus;
Bucură-te, izbitură cap în cap prin care ni se destupă izvoarele sănătății sufletești și trupești;
Bucură-te, purtare trăsnită, care întărâți urgia prostiei spre a ne smulge din oboseala fățărniciei;
Bucură-te, cep prin care se revarsă cunoștința cea îmbătătoare și dulce a noimelor dumnezeiești;
Bucură-te, covârșire a îndurărilor, care ne liberează din învinovățirile nedrepte și păgubirea răutății;
Bucură-te, împuternicit cu harul Duhului Sfânt, care prin faptă și cuvânt ne dezleagă nedumeririle vieții;
Bucură-te, dumnezeiască suflare ce spulberă rușinea cea groasă care acoperă multele noastre greșeli;
Bucură-te, alergare către Dumnezeu, care ne-ai învățat că azi mai suntem aici și mâine înaintea Domnului;
Bucură-te, înzestrător cu bunătate, care ne scapi de sărăcia cea cumplită a vicleșugurilor minții;
Bucură-te, toiag al dorurilor inimii, de care cu putere ținându-ne, ajungem înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, untdelemn și vin care toarnă în viețile noastre domolirea durerilor sufletești și trupești;
Bucură-te, umblare șchiopătată care ne tămăduiește cu blândețe mulțimea ciungă a doririlor inimii;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, strămutare blajină ce ne aduni pe toți în brațele dragostei lui Dumnezeu!

 

Condacul 8

 

Chiciură de nestemate a rămuroasei bunătăți care se scutură peste noi, astâmpărându-ne zăduful necazurilor pământești, te cunoaștem a fi, Cuvioase Gherontie, arătându-te tuturor harnic săditor al semințelor milei și ale păcii lăuntrice. Nepriceperea, prostia și neluarea aminte ne batjocoresc lăuntric, înghesuindu-ne către poftele lumii, dar, prin mijlocirile tale, dă-ne puterea de a urma Crucii lui Hristos și, strâmtorându-ne moartea cu Învierea Lui, să cântăm în Duh și în Adevăr: Aliluia!

 

Icosul 8

 

Ca un staroste și vestitor al veșnicei bucurii, nu te-ai lăsat ciobit de răutatea cea știrbă și mohorâtă a întunericului mâhnirii, Cuvioase Gherontie, ci luând asupra ta nebunia din bâlciul de pofte și patimi al lumii, ai tămăduit, mistuind, nenumărate fărădelegi ale omenirii. Pentru aceea și noi, foarte veselindu-ne de izbânda ta duhovnicească, Îl slăvim pe Cel Care S-a sălășluit întru tine și ni te-a dăruit ca prieten ghiduș și veselos, iar ție îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, făgăduință înfășurată dimpreună cu giulgiurile ce L-au cuprins pe Cel Ce a înviat a treia zi;
Bucură-te, binecuvântat bărbat ce nimicește răul care ne-a otrăvit viețile și pe care l-am săvârșit în ascuns;
Bucură-te, tărăgănare care tace în răbdare spre a vedea deplin toate milele lui Dumnezeu pentru oameni;
Bucură-te, sminteală nesmintită care ne strunește inimile, slobozindu-ne din strânsorile de fariseu;
Bucură-te, frâu de aur care poartă cu bunătate toate căderile noastre, vindecându-ne de neînfrânare;
Bucură-te, răgaz de bucurie în care răsună surâsul voioșiei și binecuvântările dumnezeiești;
Bucură-te, inimă descoperită cu totul înaintea Domnului, care ni te-ai făcut prescură a Veșniciei;
Bucură-te, nebunie neascunsă după deget, care cu arătătorul ne-ai arătat Calea, Adevărul și Viața;
Bucură-te, oștean neînfricat al Dragostei, purtând mari izbânzi în uriașa bătălie pentru sufletele omenești;
Bucură-te, șmecher preaînțelept ce, prin rugăciune, ai furat toată bucuria dracilor, tăinuită în căderile noastre;
Bucură-te, zenit neumblat și nemăsurat de frumos, în care învățăm să facem cei dintâi pași înspre Domnul;
Bucură-te, scoică ce își destăinuiește lumii perla cea curată a cunoștinței văzătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, strămutare blajină ce ne aduni pe toți în brațele dragostei lui Dumnezeu!

 

Condacul 9

 

Ca un vestitor al voioșiei celei veșnice ai făcut haz de scripca cea ademenitoare a deznădejdii și a morții, Cuvioase Gherontie, iar haina cea ruptă și jegoasă a sufletelor noastre ai preschimbat-o, prin lacrimile tale, în fâlfâire curată a tăcerilor dumnezeiești. Pentru aceea și inimile noastre nu încetează să se uimească de puterea cea de nebiruit a blândeții Duhului Sfânt, Cel Care S-a făcut lucrător întru tine și Care pe toți ne învață a cânta Sfintei Treimi: Aliluia!

 

Icosul 9

 

Ai viețuit în lume fără a fi încolțit și sfâșiat de haitele păcatului, Cuvioase Gherontie; pentru aceea acum porți în spate traista cea plină de bucurii cerești, cu ale cărei daruri ai alungat nenumărate lighioane sufletești din viețile celor ce ți-au cerut ajutorul. Curăță-ne de amintirile noastre stricate și afumate de păcate și descleștează-ne fălcile spre a primi Trupul și Sângele Domnului, ca astfel să ne înnoim duhovnicește și să-ți mulțumim prin aceste cuvinte:
Bucură-te, blând pescar care, întru Duhul Sfânt, a revărsat în marea lumii sfintele momeli ale nădejdii;
Bucură-te, năvod al veseliei, care îi adună în corabia Bisericii pe toți cei ce au iubit Lumina mai mult decât întunericul;
Bucură-te, neasemuită ascuțire a simțurilor, care îi dibuiește cu leac pe cei roși de pizmă și urâciune;
Bucură-te, înseninare mătăsoasă care se pogoară lin și înrourat în suspinurile și jelaniile omenești;
Bucură-te, smerenie adâncă și pecete de mireasmă cerească, tăinuită în sfintele tale oseminte;
Bucură-te, spaimă a dracilor și nesfârșită bucurie a oamenilor, dăruită în rotunjire dalbă de minuni;
Bucură-te, cojire și curățare a feluritelor frici, moștenite prin rele purtări lucrate din moși strămoși;
Bucură-te, privire ridicată către Cer cu ciuturile umplute în adâncul fântânilor de lacrimi;
Bucură-te, năstrușnică iscusință ce a legat fedeleș înălțările năravurilor noastre vătămătoare;
Bucură-te, năruire a poftelor iubitoare de materie, strămutate în lucrarea cea sfântă a milosteniilor;
Bucură-te, alifie ce a uns cu lumină și binecuvântări rănile cele ascunse ale multor suflete;
Bucură-te, cuceritor năvalnic al tărâmului inimii, întru care ai înălțat Crucea ca steag al biruinței;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, strămutare blajină ce ne aduni pe toți în brațele dragostei lui Dumnezeu!

 

Condacul 10

 

Cu toate că am atins adâncurile cristelniței, pașii viețuirii noastre grabnic aleargă în bălăriile deșertăciunilor, Cuvioase Gherontie, dar tu fă-te nouă călăuză și ne arată calea suișului pe muntele cel sfânt al Domnului, care nu se poate urca cu cârjele împiedicate ale nădăjduirii în sine. Curățește-ne viețile de stricăciunea slavei deșarte a poftelor și, slobozindu-ne din înjugarea cu moartea, ajută-ne să putem cânta Dumnezeului Celui Viu: Aliluia!

 

Icosul 10

 

Umblând pe bătătoritele și învechitele drumuri, ne îngropăm conștiința cu lopețile îndulcirilor, Cuvioase Gherontie, însă tu smulge-ne din relele obiceiuri, strămutându-ne sub pavăza Bisericii. Dăruiește-ne mărturisire lăuntrică și înțelepciune, ca, primind o picătură din bunătatea tâlharului celui de-a dreapta, să ne punem nădejdea în Cel Care a murit pe Cruce și, privind către veacul viitor, să-ți cântăm:
Bucură-te, livadă a Pomului Vieții, străjuită de crinii cei feciorelnici ai privegherii necurmate;
Bucură-te, suliță neînfrântă care țintuiește și frânge săgetările vrăjmașului asupra noastră;
Bucură-te, hărțuială cu multe bunătăți și trăsnăi, prin care, cu inimă bună, voim a ne încredința lui Dumnezeu;
Bucură-te, cronicar al poposirii harului, care ne învață cum să purtăm cuvintele faptelor noastre amare;
Bucură-te, răzimare pe umerii noștri spre a ne șopti în pragul inimii vestea cea senină a Învierii lui Hristos;
Bucură-te, tricolor purtat în minte și în inimă spre înnoirea cea de taină a neamului românesc;
Bucură-te, fierbințeală a rugăciunii ce topește zgribulirea noastră dintru răcirea inimii și a dragostei;
Bucură-te, amurg al vieții pământești, întru ale cărui raze ai îngropat în coșciug toată puterea morții;
Bucură-te, toacă ce răsună în ascunsurile inimilor spre a pironi cu lumină toată vătămarea tăinuită;
Bucură-te, răsturnare în Cer a zădărniciilor pământești, spre a ne temelui credință deplină în Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-te, granit ce înzestrează temeliile noastre sfărâmicioase spre lucrarea cuvintelor Evangheliei;
Bucură-te, îmbulzire de hohote care strivesc cu bucurii întristările noastre purtate vreme de mulți ani;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, strămutare blajină ce ne aduni pe toți în brațele dragostei lui Dumnezeu!

 

Condacul 11

 

Cugetele vătămătoare zvârlite asupra semenilor ca dintr-o praștie a minții, se întorc asupra noastră, Cuvioase Gherontie, și nu avem unde să fugim de privirea atotcunoscătoare a lui Dumnezeu. Sloboade-ne din chingile cele usturătoare ale mândriei care ne sfârtecă mințile, ca, învățând a cere iertare pentru relele săvârșite, să intrăm întru lumina cea blândă și binecuvântată a milei și a păcii lui Dumnezeu, tăinuită în cântarea: Aliluia!

 

Icosul 11

 

Asasin necruțător al morții te-ai arătat, Cuvioase Gherontie, căci, intrând în sălașul beznei noastre lăuntrice cu strălucirea luminii Învierii lui Hristos, ne-ai adus la viață cugetele și simțirile ucise de tropotele cele îndobitocitoare ale patimilor și ai vădit toate împiedicările voinței noastre. Limpezește-ne și nouă privirea cu biruința asupra morții, ca întru cuget curat și cu mulțumire să-ți grăim:
Bucură-te, încremenire în tăcerile ascunse în Dumnezeu, ce ne dăruiește și nouă neclintirea în credință;
Bucură-te, dumbravă dezmierdată de pogorârea Luminii celei neapuse, întru care se adună cei ce ți se roagă;
Bucură-te, stup al hărniciei în care se clădesc, cu zumzetul rugăciunii, fagurii cei dulci ai nemuririi;
Bucură-te, scărmănare a cugetelor ascunse și retezare a celor nevrednice cu foarfeca dreptei judecăți;
Bucură-te, apă și foc ce curăță deopotrivă mânjirile și funinginea cea mohorâtă a necredinței;
Bucură-te, munți de necunoștință aruncați în mare din putere tăinuită cât într-un grăunte de muștar,
Bucură-te, sorb ce înghite, în străfunduri știute doar de Dumnezeu, toate suferințele și păcatele lumii;
Bucură-te, piaptăn de raze, ce ne orânduiești cugetele cele de-a dreapta, osebindu-le de cele de-a stânga;
Bucură-te, neînfricat oștean care nu se spăimântează să intre în bârlogul cugetului nostru tâlhăresc;
Bucură-te, călugăr desăvârșit în nebunia pentru Hristos, dăruind roua păcii din unduirile tăcerii rugătoare;
Bucură-te, stâncă tăiată-n două care ni se face adăpostire nesfărâmată în multele clătinări ale veacului;
Bucură-te, nufăr orbitor, plutind biruitor deasupra noroaielor lumii, deslușindu-ne mireasma curăției;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, strămutare blajină ce ne aduni pe toți în brațele dragostei lui Dumnezeu!

 

Condacul 12

 

Viețuirea noastră cea mizeră în întunericul și umbra morții nu te-a speriat nicidecum, Cuvioase Gherontie, ci, deslușind adâncurile chipului lui Dumnezeu dintru noi, ne-ai curățat cu răbdarea rugăciunii și, ridicându-ne din gropnița lumii, ne-ai călăuzit pașii în căile Bisericii, ca astfel și noi să ne învrednicim a gusta întru cunoștință din Trupul și Sângele Domnului și a cânta Dumnezeului tău și Dumnezeului nostru: Aliluia!

 

Icosul 12

 

Poposind la noi, ai aruncat cât colo mătasea cea catifelată a iubirii noastre de sine, bineștiind că ni se va face ștreang al omorârii sufletești, Cuvioase Gherontie, iar cu focul rugăciunii, ai presărat întru noi semințele cugetului smerit, ca să ne rodească și nouă prospețimea cea veșnică a Duhului Sfânt. Fă să odrăslească și întru noi statornicia rugăciunii ca, umblând pe calea stăruinței în trezvie, să-ți cântăm întru cunoștință:
Bucură-te, răsfrânt cuvânt în potir sfânt, în vinul lacrimilor și pâinea suspinelor făcându-te tuturor toate;
Bucură-te, bolovan de care se împiedică greutatea fărădelegilor noastre ascunse prin nemărturisire;
Bucură-te, ocrotire și întărire a celor care trec prin durerile nașterii celei pentru viața dumnezeiască;
Bucură-te, făurar al rugăciunii neîncetate din stirpea celor care niciodată nu mai mor în Dumnezeu;
Bucură-te, scuturare plină de veselie, ce tulbură toate drojdiile mâhnirii și ale mohorârii lumești;
Bucură-te, mână a bunătății întinsă spre noi, care negreșit dibuiește azurul din inimile tuturor;
Bucură-te, mărgăritar din ale cărui străluciri răsar miresmele cele pline de lacrimi de pocăință;
Bucură-te, ușurință cu care străluminezi lutul inimii noastre cu necuprinsul dar al Evangheliei;
Bucură-te, veșmânt al mântuirii, țesut din voioșie și dojană, prin care ai dobândit mulțime de ucenici;
Bucură-te, buzdugan ce zdrobești zvonirile morții de îndată ce se ivesc în străfundul cugetului;
Bucură-te, holdă străvezie, crescută mai presus de fire pe prundurile vârtoase ale împietririlor noastre;
Bucură-te, răsuflare a sfințeniei, pâlpâind în lumina cea nețărmurită a rugăciunii lui Iisus;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, strămutare blajină ce ne aduni pe toți în brațele dragostei lui Dumnezeu!

 

Condacul 13

 

Holdă a belșugului inimii, secerată pentru grânarul cel hrănitor al dragostei pentru semeni, te avem pe tine, Cuvioase Gherontie, căci milostivirea ta se face cuminecătură a Patriei celei de Sus pentru toți cei care cer mijlocirile tale. Cuprinde-ne în dragostea ta până la cea din urmă suflare a noastră ca, astfel avându-te părinte și ocrotitor, să trecem cu bine prin toate greutățile și necazurile vieții pământești și cu recunoștință să mulțumim Domnului pentru toate, cântându-I: Aliluia! (de trei ori)

 

Apoi iarăși se zic icosul și condacul întâi,
iar apoi această
Rugăciune către Cuviosului Gherontie

 

O, Cuvioase Gherontie, ca niște bezmetici alergăm să apucăm cât mai multe bunătăți pământești, uitând că în urma noastră vine goana viermilor în veșnicul lor nesaț; însă tu, cu milostivirea și sărăcia ta de bunăvoie, slobozește-ne din asuprirea cea rea a poftelor noastre deznădăjduite, care ne vatămă atât sufletul cât și trupul, împovărându-le cu boliri și necazuri neîncetate. Luminează-ne adâncurile inimilor cu razele Învierii lui Hristos ca, fiind alungate mulțimea întunecimilor dintru noi, să fie stârpită toată bezna morții prin neîncetata noastră înfățișare înaintea lui Dumnezeu. Fă ca lacrimile să curețe și ochii noștri lăuntrici, pentru ca, tămăduindu-ni-se toată viața prin pocăință și înnoire a minții, să începem a gusta din adâncurile cele fără de seamăn ale dragostei Evangheliei. Dăruiește-ne sfârșit cu pace și împăcare cu toți și toate, ca astfel să purcedem spre dobândirea binecuvântării veșnice a lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin.

 

Și se face otpustul:

 

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Cuviosului Gherontie și ale tuturor Sfinților, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.