
ACATISTUL
MARTIRIULUI SFINȚILOR BRÂNCOVENI
După obișnuitul început, se zic:
Condacele şi Icoasele
Condacul 1
Să ne adunăm cugetele minţii dintru împrăştiere şi umilindu-ne întru inima noastră să grăim cuvânt de închinare: O, minunaţilor Martiri Brâncoveni, sângele vostru scară duhovnicească vi s-a făcut şi dintru cuvintele mărturisirii şi ale bunelor făptuiri aţi intrat întru Împărăţia cea neclătită a Preasfintei şi de viaţă Făcătoarei Treimi. Pentru aceasta şi noi, veselindu-ne de dumnezeiasca lumină care se revarsă dintru chipurile voastre, luăm îndrăzneală şi nădejde a vă cânta unele ca acestea: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Martiri Brâncoveni, rugători şi ocrotitori de taină ai firii omeneşti!
Icosul 1
Domnul şi Dumnezeul nostru, Păstorul cel bun al firii omeneşti, văzând cugetul cel drept al inimii voastre, v-a ales pentru jertfa cea cuvântătoare a îndumnezeirii şi, povăţuindu-vă cu a Sa cârmuire, aţi călătorit prin această viaţă spre plinătatea dumnezeieştii îmbrăţişări. De aceea, lăcrimând de bucurie pentru biruinţa voastră, ridicăm către voi această suspinare:
Bucură-te, Voievoade Constantine, părtăşie la dumnezeiasca fire,
Bucură-te, Ianache, chip sfinţit al prieteniei nepieritoare,
Bucură-te, Constantine, înţelepciune izvodită întru tăcere,
Bucură-te, Ştefane, împărtăşire din cununa îmbelşugată a harului,
Bucură-te, Radule, că ai cuprins în inimă taina pătimirii lui Hristos,
Bucură-te, Matei, lacrimă fierbinte a limpezirii lăuntrice,
Bucură-te, Voievoade Constantine, voievod slăvit între cereştii voievozi,
Bucură-te, Ianache, sfetnic bun care vezi chipul lui Hristos,
Bucură-te, Constantine, luminată biruinţă a celor întâi născuţi,
Bucură-te, Ştefane, cela care asculţi rugăciunile românilor,
Bucură-te, Radule, căci prin sânge numele ţi l-ai sfinţit,
Bucură-te, Matei, că întru mucenicie ai cunoscut pogorârea desăvârşirii,
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Martiri Brâncoveni, rugători şi ocrotitori de taină ai firii omeneşti!
Condacul 2
Ai primit din botez numele Sfântului Împărat Constantin cel Mare şi crescând ai voit a te asemăna lui întru bunătate şi înţelepciune. De aceea, şi Mântuitorul ascultându-ţi rugăciunea, Voievoade Constantine, a tins spre tine mâna Sa şi, rânduindu-ţi cârma Ţării Româneşti, ai dobândit întinderea hotarelor milosteniei tale peste tot neamul creştinesc cel asuprit, care fiind mângâiat în suferinţe, cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Ai cunoscut puterea dragostei Evangheliei şi te-ai umplut de dorire să te faci martor nemincinos al Cuvântului lui Dumnezeu, Sfinte Voievoade Constantine. Iar Domnul, văzând curăţia şi blândeţea ta, ţi-a arătat taina lăuntrică prin care este cu putinţă a îmbrăţişa toată firea omenească. De aceea şi noi, prin ale tale rugăciuni, îţi aducem astfel de cuvinte:
Bucură-te, Voievoade Constantine, tăinuitor rodnic al seminţelor evangheliceşti,
Bucură-te, Voievoade Constantine, dragoste nefăţarnică rodită întru seninul soarelui blândeţii,
Bucură-te, Voievoade Constantine, că milostivirea ta i-a îmbrăţişat pe toţi cei cuprinşi în rele pătimiri,
Bucură-te, Voievoade Constantine, împărtăşire preabogată din dumnezeiescul sfat,
Bucură-te, Voievoade Constantine, că lacrimile curg pe faţa ta înaintea feţei lui Dumnezeu,
Bucură-te, Voievoade Constantine, căci prin ctitoriile tale ai vestit cerul şi pământul cel nou,
Bucură-te, Voievoade Constantine, căci dăruirile mâinilor tale au fost primite de mâna lui Hristos,
Bucură-te, Voievoade Constantine, iscusinţă lăuntrică în mânuirea sabiei duhovniceşti,
Bucură-te, Voievoade Constantine, pricepere şi cuminţenie, rodite în cuvinte cumpănite,
Bucură-te, Voievoade Constantine, destoinicie lucrătoare în glia strămoşească,
Bucură-te, Voievoade Constantine, cârmuitorule preaînţelept al Ţării Româneşti,
Bucură-te, Voievoade Constantine, slavă călăuzitoare a neamului creştinesc,
Bucură-te, Voievoade Constantine, rugător şi ocrotitor de taină al firii omeneşti!
Condacul 3
Cei care te-au cunoscut în vremea în care ai trăit pe acest pământ, au văzut bogăţia de lumină a chipului tău şi ţi-au priceput aşezarea lăuntrică, Sfinte Constantine Voievoade. De aceea, văzând lumina faptelor tale bune, Îl lăudau pe Părintele cel Ceresc, în taină şi la auzire grăind: Aliluia!
Icosul 3
Adeverind curăţia revărsării dragostei tale, ţi-a dăruit-o Dumnezeu pe doamna Maria şi v-a învrednicit de unsprezece vlăstare domneşti, care s-au făcut roditoare întru veşnicie. Din această pricină şi noi, apropiindu-ne în chip cugetător de cinul vostru, îţi grăim ţie Sfinte Constantine, ca unui întâistătător:
Bucură-te, Voievoade Constantine, inimă care în doisprezece s-a împărţit fără să se despartă,
Bucură-te, Voievoade Constantine, dragoste pătimitoare, albită în cuptorul suferinţei,
Bucură-te, Voievoade Constantine, veşmânt împurpurat al înţelepciunii evangheliceşti,
Bucură-te, Voievoade Constantine, privire luminoasă, care ne revarsă lumina mângâierii,
Bucură-te, Voievoade Constantine, zâmbetul şi înflorirea bunătăţii dumnezeieşti,
Bucură-te, Voievoade Constantine, faţă împodobită cu cereştile dăruiri,
Bucură-te, Voievoade Constantine, lăcrimare sfinţitoare pentru cei împovăraţi,
Bucură-te, Voievoade Constantine, căci blândeţea ţi-a ctitorit pământul cel nou,
Bucură-te, Voievoade Constantine, aplecare milosârdă către cei întemniţaţi şi suferinzi,
Bucură-te, Voievoade Constantine, căci în pătimirile noastre suspini împreună cu noi,
Bucură-te, Voievoade Constantine, căci prin lăcrimările tale vedem seninul feţei lui Dumnezeu,
Bucură-te, Voievoade Constantine, străluminare lăuntrică a cugetelor îndumnezeite,
Bucură-te, Voievoade Constantine, rugător şi ocrotitor de taină al firii omeneşti!
Condacul 4
Când a sosit vremea nevoinţei muceniceşti, s-a făcut nelucrătoare toată slava şi puterea ta pământească, Voievoade Constantine, iar toiagul Păstorului Hristos v-a călăuzit la muntele cel adânc al pătimirilor de multe feluri. Noi, cu sfială şi umilinţă apropiindu-ne de această prăpastie înaltă a durerilor voastre, şi pricepând că suferinţa nu este numai mântuitoare, ci şi dătătoare de slavă, întru bună nădejde strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Purcezând întru suişul mucenicesc, ai început să pricepi prin lucrare că acela este mai mare între oameni, care cuprinde în inimă mai multă durere pentru firea omenească; şi, asemănându-te blândului Hristos, lacrimile şi sudorile inimii tale s-au prefăcut în sânge. De aceea şi noi, căzând la pământ dinaintea străluminatei slavei tale, îndrăznim a-ţi grăi:
Bucură-te, Voievoade Constantine, că prin tine temniţa celor Şapte Turnuri a auzit suspinul Duhului Sfânt,
Bucură-te, Voievoade Constantine, iertare fierbinte dăruită celor ce te-au nedreptăţit şi prigonit,
Bucură-te, Voievoade Constantine, căci prin nădejdea cea sfântă ai biruit mincinoasele nădejdi,
Bucură-te, Voievoade Constantine, lacrimă limpede şi lină ce a lepădat toată agonisita lumească,
Bucură-te, Voievoade Constantine, dragoste înveşmântată cu suferinţele multelor căzniri,
Bucură-te, Voievoade Constantine, că broboanele de sudoare ale inimii tale ţi-au rodit porfiră cerească,
Bucură-te, Voievoade Constantine, că vreme de 60 ani ai vieţuit pe pământ sub privirea cea blândă a Maicii lui Dumnezeu,
Bucură-te, Voievoade Constantine, că în aceeaşi zi de praznic, te-ai născut pe pământ şi te-ai înnoit întru Împărăţie,
Bucură-te, Voievoade Constantine, căci prin potopirea sângelui tău ai înecat orice prihănire,
Bucură-te, Voievoade Constantine, că lacrimile tale i-au păzit şi i-au înveşmântat în lumină pe cei dragi ai tăi,
Bucură-te, Voievoade Constantine, că prin jertfa ta te-ai pogorât la temelia neamului românesc,
Bucură-te, Voievoade Constantine, înnoire a surâsului Învierii din morţi a lui Hristos,
Bucură-te, Voievoade Constantine, rugător şi ocrotitor de taină al firii omeneşti!
Condacul 5
Sfinte Constantine, ai venit în lume ca întâi-născut de parte bărbătească al tatălui tău, Vodă Brâncoveanu, şi tot întâi-născut te-ai arătat a fi şi când ai trecut întru viaţa cea fără de moarte. Şi stând cel dintâi înaintea Judecătorului a toate, cuvintele tale mijloceau ca, dimpreună cu fraţii tăi, să cântaţi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Văzând vrăjmaşii că ai împlinit 31 de ani şi ai ajuns la vârsta bărbătească, au socotit să vă dea pierzării şi să stingă de pe pământ neamul vostru, ca să nu mai ajungeţi la cârma ţării. Însă, aceştia, fiind orbiţi de pizmă şi de poftele lumeşti, nu au putut deloc pricepe că vă vor pricinui un aşa de mare bine. Iar noi, văzând că înşelătorii au fost înşelaţi, ne veselim de tainica iconomie a lucrării lui Dumnezeu şi îţi grăim aşa:
Bucură-te, Constantine, slavă înnoită şi prin tată şi prin fiu a numelui Constantin,
Bucură-te, Constantine, revărsare de tăcere rodită în prisos de chibzuinţă,
Bucură-te, Constantine, că greutatea lanţurilor şi a cătuşelor nu ţi-au biruit nădejdea credinţei,
Bucură-te, Constantine, că lovirile şi chinuirile ţi-au arătat chipul bărbăţiei lui Hristos,
Bucură-te, Constantine, că sabia gâdelui ţi-a scris numele în Cartea Vieţii,
Bucură-te, Constantine, că unduirile cele line ale sângelui tău au zgâlţâit iadul,
Bucură-te, Constantine, chip îngeresc ce ai zburat către meleagurile Împărăţiei,
Bucură-te, Constantine, că cinstea cerească pe care o ai, în veci nu va pieri,
Bucură-te, Constantine, linişte blândă ce cuprinde adâncuri de negrăit,
Bucură-te, Constantine, că vieţuirea fiului tău, Constantin, ai privegheat-o din Cer,
Bucură-te, Constantine, că pe soţia ta, Aniţa, ai cuprins-o întru îmbrăţişarea rugăciunilor muceniceşti,
Bucură-te, Constantine, subţirime tainică ce ne ajuţi cu suspinul rugăciunii,
Bucură-te, Constantine, rugător şi ocrotitor de taină al firii omeneşti!
Condacul 6
Sfinte Ştefane Brâncovene, cu multă fierbinţeală ai râvnit celui dintâi dintre mucenici, Sfântului Arhidiacon Ştefan şi de aceea te socoteai cu totul nevrednic de numele pe care îl porţi. Însă, iată, că prin rugăciunile lui te-ai învrednicit a intra în Cer pe aceeaşi cale pe care şi el a călătorit, iar acum cântaţi dimpreună lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Ai voit să dăinuieşti prin faptă şi prin cuvânt dragostea pe care o aveai către Sfântul Mucenic Ştefan şi ai ridicat la Hurezi schit „întru a lui Dumnezeu cinste, Mucenicului slavă, părinţilor linişte, iertarea păcatelor şi cerescului locaş câştigare”. Pentru aceasta şi noi ne veselim, cunoscând ţelul şi lucrul mâinilor tale şi îţi grăim aşa:
Bucură-te, Ştefane, cuvânt de slavă şi mărturisire, înălţat în ctitorie,
Bucură-te, Ştefane, iubitorule de Sfinţi şi împreună cu ei în sălăşluire,
Bucură-te, Ştefane, pătimire sfinţită întru cuvânt şi faptă,
Bucură-te, Ştefane, că ai biruit mâhnirea, când soţia ta, Bălaşa a murit,
Bucură-te, Ştefane, rugăciune ce cuprinde durerea firii omeneşti,
Bucură-te, Ştefane, căci ai acoperit necinstirile şi caznele cu giulgiurile neprihănite ale milei tale,
Bucură-te, Ştefane, că şiroaiele sângiuirilor tale ne-au urzit minunat acoperământ,
Bucură-te, Ştefane, căci dragostea ta ni se face ctitorie în veşnicie,
Bucură-te, Ştefane, leagăn împletit din rugăciune pentru fiica ta, Maria,
Bucură-te, Ştefane, că cei 29 de ani trăiţi pe pământ i-ai plinit cu veşnicia,
Bucură-te, Ştefane, că ne eşti bunătate paşnică întru negura păcatului,
Bucură-te, Ştefane, licăr de lumină întru deznădejdea noastră,
Bucură-te, Ştefane, rugător şi ocrotitor de taină al firii omeneşti!
Condacul 7
Iubitor de înţelepciune şi măiestrit în cuvânt te-ai arătat, Sfinte Radule, şi nu ţi-ai hotărnicit iscusinţa întru cele ale lumii, ci ai râvnit celor adevărate şi care sunt de-a pururi stătătoare. Însă, râvnind a scruta tainele cele mari ale credinţei, te-a învrednicit Domnul ca prin lucrare să te împărtăşeşti de îmbrăţişarea cea pironită a dragostei. De aceea, şi noi luăm îndrăzneală să cântăm lui Dumnezeu, dimpreună cu tine: Aliluia!
Icosul 7
Cu lină adiere intri în tainiţa inimilor şi prin harul rugăciunilor tale ni le desluşeşti pe cele care se cuvine să le urmăm. De aceea ca unii care pricepem bunătatea ta şi îţi suntem recunoscători pentru dragostea frăţească pe care ne-o porţi, cu mulţămire îţi grăim unele ca acestea:
Bucură-te, Radule, căci izvodirile tale de cuvânt izvorăsc din rugăciune,
Bucură-te, Radule, privire cuprinzătoare a adevărurilor făcătoare de viaţă,
Bucură-te, Radule, iscusinţă care rodeşte nevăzut smerenia Domnului,
Bucură-te, Radule, cel care ca un feciorelnic ai pornit spre a urma în pătimire Domnului Iisus,
Bucură-te, Radule, căci caznele au zugrăvit pe mahrama inimii tale chipul blândului Hristos,
Bucură-te, Radule, căci temniţa n-a putut întemniţa puterea dragostei tale,
Bucură-te, Radule, că la Edicule ai cunoscut adâncul rugăciunii,
Bucură-te, Radule, că bezna închisorii ai biruit-o cu făclia nădejdii,
Bucură-te, Radule, că în schingiuiri ai izbândit prin dragostea lui Dumnezeu,
Bucură-te, Radule, că gratiile şi zăvoarele nu ţi-au curmat râvna duhului,
Bucură-te, Radule, tânăr preafrumos, care numai 24 de ani ai vieţuit pe acest pământ,
Bucură-te, Radule, dor arzător după strălucirea feţei Domnului,
Bucură-te, Radule, rugător şi ocrotitor de taină al firii omeneşti!
Condacul 8
În ceata sfinţită a familiei tale eşti mai tânăr decât toţi, Sfinte Matei, însă neîmpuţinat în dumnezeiasca slavă, căci sângele fraţilor tăi ţi-a fost deo-potrivă piatră de poticnire şi baie a botezului mucenicesc. De aceea, arătându-vă biruitori prin fierbinţeala rugăciunilor frăţeşti, acum cântaţi într-un cuget lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
A asudat Mântuitorul Hristos cu broboane de sânge ca să biruie toată frica omenească şi să ne deschidă calea spre bărbăţia cea duhovnicească. Şi tu, Sfinte Matei, fiind cuprins în această revărsare de sudori a Celui Care S-a făcut Fiul Omului, te-ai ridicat întru izbândă, sporind biruinţa Fiului lui Dumnezeu. De aceea, veselindu-ne de slava ta, îţi grăim aşa:
Bucură-te, Matei, care ai fost păzit întru credinţă prin sudorile de sânge din Ghetsimani,
Bucură-te, Matei, clătinare îngăduită spre deplina dobândire a bărbăţiei,
Bucură-te, Matei, vlăstar fraged, cu rădăcini de gorun bătrân,
Bucură-te, Matei, bucuria înlăcrimată a mamei tale, Maria,
Bucură-te, Matei, că îmbărbătarea tatălui tău a fost şi cuvântul Tatălui Ceresc,
Bucură-te, Matei, cela care ai cunoscut taina îmbrăţişării Părinteşti,
Bucură-te, Matei, inimă, strălucind ca şi curăţia mărgăritarului,
Bucură-te, Matei, fierbinte rugător pentru cei din vârsta tinereţii,
Bucură-te, Matei, cuget înţelept, sălăşluit întru inimă feciorelnică,
Bucură-te, Matei, căci flamura biruinţei tale este împurpurată cu sângele tău,
Bucură-te, Matei, cel care dintru al şaisprezecelea an al vieţii ai trecut în veşnicie,
Bucură-te, Matei, pildă pentru noi cei care ne aflăm înaintea pătimirilor vremurilor din urmă,
Bucură-te, Matei, rugător şi ocrotitor de taină al firii omeneşti!
Condacul 9
Părtaş ai fost sfătuirilor Voievodului Constantin şi, deopotrivă, purtător al cugetului său de taină, Sfinte Ianache. De aceea, întru dragostea lui Hristos păzind prietenia şi credincioşia ta, ai trecut dimpreună cu Vodă şi prin cea din urmă încercare a vieţii şi, cu moartea pe moarte călcând, aţi păşit întru Împărăţia Preasfintei Treimi, cântând: Aliluia!
Icosul 9
Sfinte Ianache, nu a avut loc în inima ta vicleanul cuget al vânzării şi, întru acest chip, prietenia ţi s-a arătat a fi strălucitoare şi vrednică de a dăinui de-a pururi înaintea feţei lui Dumnezeu. De aceea, şi noi, veselindu-ne de măiestria prieteniei tale, îţi grăim unele ca acestea:
Bucură-te, Ianache, chip curat şi strălucit al prieteniei nefăţarnice,
Bucură-te, Ianache, cela care prin slujire ai cunoscut taina smereniei lui Hristos,
Bucură-te, Ianache, credincioşie rodită prin dragostea lui Dumnezeu,
Bucură-te, Ianache, că sabia gâdelui ţi s-a arătat mai frumoasă decât un crin,
Bucură-te, Ianache, căci azurul zâmbetului tău s-a văzut în Ceruri,
Bucură-te, Ianache, umblet lin în cărarea rugăciunii,
Bucură-te, Ianache, înflorire a mugurilor preacuratei slave,
Bucură-te, Ianache, căci ţi-ai sfinţit neamul prin şuvoaiele sângiuirii tale,
Bucură-te, Ianache, că cei patru feciori ai tăi au priceput puterea Crucii,
Bucură-te, Ianache, că cele patru fete ale tale au îmbrăţişat darul mironosiţelor,
Bucură-te, Ianache, că soţia ta, Stanca, a biruit întru nădejdea Învierii,
Bucură-te, Ianache, ocrotire caldă şi întărire întru credincioşie,
Bucură-te, Ianache, rugător şi ocrotitor de taină al firii omeneşti!
Condacul 10
A tăiat gâdele capetele voastre şi le-au înălţat turcii în prăjini, nepricepând sărmanii că tocmai prin lemn s-a înălţat la Cer şi omul care este chipul lui Dumnezeu. Cei care vă vedeau şi nu cunoşteau biruinţa asupra morţii, se înfricoşau privind capetele înălţate în prăjini, însă voi stăteaţi cu sufletele înaintea feţei lui Dumnezeu şi dimpreună Îi cântaţi: Aliluia!
Icosul 10
În vremea în care vă aduceaţi jertfă lui Dumnezeu, în toată creştinătatea se săvârşea jertfa nesângeroasă din ziua Praznicului Adormirii Preacuratei Fecioare Maria. Şi, precum Mângâietorul le săvârşea în Liturghie pe cele spre înnoirea firii omeneşti, asemenea şi voi primeaţi întru mucenicie tainica înnoire şi îmbrăţişare întru Duhul Sfânt. De aceea şi noi, ca unii ce suntem părtaşi ai firii omeneşti şi fraţi mai mici ai voştri, vă grăim astfel:
Bucuraţi-vă, revărsări ale dragostei ce rămâne de-a pururi,
Bucuraţi-vă, sângiuiri făcătoare şi izvorâtoare de viaţă,
Bucuraţi-vă, lacrimi împletite cu suspinuri pentru firea omenească,
Bucuraţi-vă, că aţi biruit amarul mâhnirii prin lemnul cel dulce al Crucii,
Bucuraţi-vă, că aţi înfrânt zăvoarele şi zăbrelele prin piroanele pătimirii,
Bucuraţi-vă, că sabia v-a ctitorit locaş nepământean,
Bucuraţi-vă, că prin lemn v-aţi înălţat şi aţi intrat în Cer,
Bucuraţi-vă, că firea apei v-a fost cel dintâi mormânt,
Bucuraţi-vă, pricină sfinţită pentru pescuire minunată,
Bucuraţi-vă, că sânurile insulei Halki au tăinuit moaştele voastre,
Bucuraţi-vă, odihnire ce îmbrăţişează neputinţa noastră,
Bucuraţi-vă, dimpreună cu toţi Sfinţii în locaşurile cele cereşti,
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Martiri Brâncoveni, rugători şi ocrotitori de taină ai firii omeneşti!
Condacul 11
Încinsă cu lacrimi precum o maică şi mironosiţă, s-a sârguit doamna Maria de a adus în ţară sfintele voastre moaşte. Şi, tăinuindu-le în gropniţa ctitoriei de la Sfântul Gheorghe Nou, le-a pecetluit cu flăcăruia unei candele, ca şi noi, văzându-o, întru priveghere să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
În sânurile pământului s-au cufundat trupurile voastre şi, ca nişte seminţe sfinte, au rodit întru ţarina inimilor noastre nădejdea cea nemincinoasă a Învierii. De aceea, ca unii care suntem cuprinşi şi noi în îmbrăţişarea cea sfântă a dragostei voastre, vă cântăm unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, seminţe şi arvune ale Învierii lui Hristos,
Bucuraţi-vă, raze strălucitoare ale Luminii Care S-a pogorât la iad,
Bucuraţi-vă, adâncuri înalte, nepricepute de mintea cea trupească,
Bucuraţi-vă, înălţimi adânci, temeluite pe smerenia lui Hristos,
Bucuraţi-vă, solitori ai necuprinsei bunătăţi a lui Dumnezeu,
Bucuraţi-vă, ramuri preaînalte din copacul credinţei,
Bucuraţi-vă, spice coapte în seninul îndumnezeirii,
Bucuraţi-vă, prescuri plămădite în frământătura rugăciunii,
Bucuraţi-vă, struguri zdrobiţi în teascul pătimirii,
Bucuraţi-vă, clondire pline cu vinul cel minunat al trezviei,
Bucuraţi-vă, că mirul moaştelor voastre udă rădăcina neamului românesc,
Bucuraţi-vă, că pământul din mormântul vostru s-a umplut de mireasma Ierusalimului ceresc,
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Martiri Brâncoveni, rugători şi ocrotitori de taină ai firii omeneşti!
Condacul 12
Aţi cunoscut în această viaţă ce este desfătarea pământească, însă atunci când v-au cuprins împrejurările muceniciei nu aţi pregetat să mărturisiţi întru Acela Care ne-a spus: „Fără de Mine nu puteţi face nimic”. De aceea, vă rugăm să ne miluiţi şi pe noi, cei molatici, ca să ne facem iubitori de osteneală şi să îndrăznim să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Întru pruncia duhovnicească şi întru multe neputinţe ne zbatem noi cei care trăim acum pe pământ şi, înneguraţi fiind de păcat, nu mai putem pricepe cum să nu ne depărtăm de calea cea strâmtă. De aceea, suspinând către voi, Sfinţilor Martiri Brâncoveni, vă cerem mijlocirile înaintea lui Dumnezeu şi vă grăim unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, că aţi cunoscut străfundul pocăinţei îndumnezeitoare,
Rugaţi-vă, pentru noi, ca să nu rămânem întru adâncul cel întunecat al nesimţirii;
Bucuraţi-vă, cei care sunteţi părtaşi la ospăţul cel tainic al Liturghiei cereşti,
Rugaţi-vă, pentru noi, ca să nu ne robim de lăcomia din tărâmul roşcovelor;
Bucuraţi-vă, că sunteţi izbânzi ale nunţii, dar şi străluciri ale fecioriei,
Rugaţi-vă, pentru noi, ca să pricepem taina prin care se biruie moartea;
Bucuraţi-vă, nimburi de slavă, dobândite cu tribut şi cu plătiri de sânge,
Rugaţi-vă, pentru noi, ca să nu îngropăm inimile noastre în aur şi arginţi;
Bucuraţi-vă, că v-aţi plecat capetele spre plinirea voii lui Dumnezeu,
Rugaţi-vă, pentru noi, ca să nu ne ferecăm mânia întru pomenirea răului;
Bucuraţi-vă, căci limpezimea veseliei voastre a rodit din lacrimi şi dureri,
Rugaţi-vă, pentru noi, ca să dobândim răbdare şi mărinimie în mâhniri;
Bucuraţi-vă, că aţi fărâmat slava stricăcioasă prin dumnezeiasca slavă,
Rugaţi-vă, pentru noi, ca să nu ne înecăm în amarul slavei deşarte;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Martiri Brâncoveni, rugători şi ocrotitori de taină ai firii omeneşti!
Condacul 13
O, Sfinţilor Martiri Brâncoveni, chipuri preacurate ale strălucirii feţei lui Hristos, înaintea voastră cădem cu aceste cuvinte de rugăciune şi vă cerem cu umilinţă să ne fiţi călăuzitori în această viaţă pământească, pentru a putea asculta şi pricepe cuvintele dumnezeieşti şi a ne împărtăşi cu credinţă şi cu dragoste din Sfintele Taine ale Cuvântului lui Dumnezeu. Şi aşa, vieţuind întru frica Domnului, să pricepem mila Sa şi să grăim cu toţii dimpreună, ca nişte fraţi: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice Icosul şi Condacul 1
și această
Rugăciune către Sfinţii Martiri Brâncoveni
Sfinţilor Martiri Brâncoveni, la voi cădem acum cu rugăciune şi aducându-ne aminte de seninul, de blândeţea şi de bunătatea ce se revarsă dintru voi, ne deschidem sufletele înaintea voastră fiind încredinţaţi că ne întâmpinaţi cu dragostea lui Hristos. Multe sunt cele pe care am vrea să vi le spunem şi nu ştim pe care dintre ele să vi le grăim mai întâi. Mâhnirile, neputinţele şi sfâşierile noastre lăuntrice ne împovărează chiar şi atunci când nu pricepem. Nesimţirea şi necunoştinţa au intrat în aluatul firii noastre şi ne amărăsc şi ne întunecă viaţa. Deznădejdea a ajuns pâinea noastră cea de toate zilele. Trupul pătimeşte şi el în multe feluri şi cu mulţime de dureri şi împovărări. De aceea, nu vă cerem decât aceasta: rugaţi-vă pentru noi şi ajutaţi-ne să biruim minciuna şi moartea din viaţa noastră şi să gustăm şi noi, măcar puţin din noianul dragostei lui Hristos, ca să putem prinde nădejdi întru calea de întoarcere pe care am pornit către Dumnezeu. Amin.
Şi se face otpustul:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfinţilor Martiri Brâncoveni şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.