Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni,

care și-au vărsat sângele la temelia neamului românesc

și înnoiesc sufletele noastre prin lacrimi de pocăință

Sfinților Martiri Brâncoveni, voi ați cunoscut în această viață ce este desfătarea pământească, însă, atunci când v-au cuprins împrejurările muceniciei, nu ați pregetat să mărturisiți întru Acela Care ne-a spus: „Fără de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5). Întru dumnezeiasca milă, v-ați arătat a fi chipuri preacurate ale strălucirii feței lui Hristos; pentru aceea și noi cădem înaintea voastră, cerându-vă cu umilință să ne fiți călăuzitori în această viață pământească spre a putea asculta și pricepe cuvintele dumnezeiești și a ne împărtăși cu credință și cu dragoste din Sfintele Taine ale Cuvântului lui Dumnezeu.

Minunaților Martiri Brâncoveni, sângele vostru scară duhovnicească vi s-a făcut și, dintru cuvintele mărturisirii și ale bunelor făptuiri, ați intrat întru Împărăția cea neclătită a Preasfintei și de viață Făcătoarei Treimi; pentru aceea și noi, veselindu-ne de seninul, de blândețea și de bunătatea ce se revarsă dintru voi, ne deschidem sufletele înaintea voastră, fiind încredințați că ne întâmpinați cu dragostea lui Hristos.

Multe sunt cele pe care am vrea să vi le spunem și nu știm pe care dintre ele să vi le grăim mai întâi. Mâhnirile, neputințele și sfâșierile noastre lăuntrice ne împovărează chiar și atunci când nu pricepem. Nesimțirea și necunoștința au intrat în aluatul firii noastre și ne amărăsc și ne întunecă viața. Deznădejdea a ajuns pâinea noastră cea de toate zilele. Trupul pătimește și el în multe feluri și cu mulțime de dureri și împovărări. De aceea, nu vă cerem decât aceasta: rugați-vă pentru noi și ajutați-ne să biruim minciuna și moartea din viața noastră și să gustăm și noi, măcar puțin, din noianul dragostei lui Hristos ca să putem prinde nădejdi pe calea de întoarcere, pe care am pornit către Dumnezeu. Amin.