Scurtă rânduială de rugăciune către
Sfântul Constantin Brâncoveanu fiul

Tropar

Aspre sunt căile lumii și roditoare de amărăciune și deșertăciune în suflet, căci toate legăturile și împătimirile spre cele materialnice cer dezlegare prin nevoință, Sfinte Constantin, dar prețul mărturisirii lui Hristos l-ai plătit cu aurul cel veșnic al sângelui mucenicesc, care te-a slobozit desăvârșit din stricăciunea celor pământești.

Condac

Nimic din cele ale lumii nu a mai putut opri mărturisirea ta, Sfinte Constantin, ci, aducându-te deplin înaintea lui Hristos și gustând din adâncurile tăcerii, te-ai lăsat cu totul luminat de slava dumnezeiască și ai pășit în mucenicie ca printr-o binecuvântată poartă a nemuririi.

Icos

Trupurile voastre mucenicești au fost batjocorite de nebunia sultanului, Sfinte Constantin, căci izbânda voastră întru Hristos era mai presus de puterea lui de înțelegere; pentru aceea a și rămas ca un smintit în osânda sângelui uciderilor sale. Iar noi, ca unii care suntem robi ai poftelor lumii, venim grabnic la tine și, cerând slobozire din întunericul fărădelegilor noastre, îți grăim unele ca acestea:
Bucură-te, zi strălucitoare prin rugăciune, care ne luminezi noaptea cea plină de beznă a inimilor,
Bucură-te, plug, a cărui arătură preschimbă în ogor mănos înțelenirea noastră în poftele trupești,
Bucură-te, cărăuș al neputințelor noastre, pe care le porți cu bunătatea dragostei lui Hristos,
Bucură-te, vârf de munte, urcat prin stăruința cea neobosită în dragostea pentru Evanghelie,
Bucură-te, nor plin de mireasmă, care cuprinde slava cea strălucitoare a Preasfintei Treimi,
Bucură-te, ulcior care ne adapă și ne luminează cu șuvoaiele înțelepciunii dumnezeiești,
Bucură-te, rugăciune arzătoare, care aprinzi cu focul de Sus vreascurile faptelor noastre moarte,
Bucură-te, stâncă răsărită în muntele credinței Dreptmăritoare și adumbrită de norii sfințeniei,
Bucură-te, prietenie veșnică și neadormită, care vine în întâmpinarea multelor noastre suspine,
Bucură-te, sabie a păcii, care scoate la lumină neiubirea noastră pentru cei ce ne vor răul,
Bucură-te, scut de aur, care ni se preschimbă în comoară de mare preț în vremea ispitirilor,
Bucură-te, întâi-născut și înaintemergător spre Ceruri pentru ceata Sfinților frați Brâncoveni,
Bucură-te, Sfinte Constantin, fiu de voievod ce a fost proslăvit între voievozii cei cerești ai Fiului lui Dumnezeu!

O cântare a Canonului

S-a oprit timpul în loc, stând tu înaintea morții, Sfinte Constantin, și, nimic din cele pământești nemairăsunând în inima ta, cu pas cutezător, ai fost cel dintâi care ți-ai plecat capul spre a deschide calea mucenicească și pentru frații tăi, iar pe noi scoțându-ne astfel din amorțirea cea lumească ce umple cu întuneric cugetul lăuntric.

Stih: Sfinte Constantine, miluiește-ne pe noi!

Vindecare te-ai făcut neamului românesc prin iubirea vrăjmașilor celor care v-au dat spre moarte, Sfinte Constantine, și plinitor al poruncii date de Hristos pentru a dobândi desăvârșirea. Curăță-ne și pe noi de învârtoșarea în pomenirea de rău, ca, urmând ție după putere, să ne slobozim din temnița dezbinării de semenii noștri.

Stih: Sfinte Constantine, miluiește-ne pe noi!

Ca un întâi-născut în Viață și în martiriu, ai fost pentru ceata fraților tăi, Sfinte Constantine, iar rugăciunile tale au întărit sufletele lor, căci vederea cea dureroasă a sângelui și a morții tale a fost grabnic mângâiată prin mijlocirile pe care le-ai plinit pentru ei spre a face roditori strugurii cei dulci ai muceniciei.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Cântecul cel amăgitor al lucrurilor lumii l-ai lăsat în urmă, Sfinte Constantin, și, neoprindu-te din alergarea ta spre Domnul, ai dat sângele tău pentru bogăția cea preafrumoasă și necuprinsă a Împărăției Cerurilor, iar neamului românesc ai adus bucurie adevărată, împuternicită cu sfintele tale rugăciuni.

Și acum… a Născătoarei de Dumnezeu:

Îmbrățișând cu rugăciunile tale întreaga fire omenească, ne cureți pe toți în adâncimile dumnezeiești ale lacrimilor tale, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, iar noi, înseninându-ne prin bunătatea ta de Maică și Fecioară, dobândim putere spre a purta greutatea zilelor și a mulțumi Domnului pentru toate.

Rugăciune către Sfântul Constantin Brâncoveanu fiul

Au voit cei de un neam și de un sânge cu voi să stârpească numele Brâncovenilor de pe pământ, Sfinte Constantine, însă n-au izbândit decât să vă strămute în veșnicie și să sporească neasemănat slava voastră, umplându-se ei înșiși de ocara cea prea amară a vânzătorilor de frați. Dar tu, biruind fiorul morții, ai plecat capul pe butuc, privind către adâncurile cele nemărginite ale smereniei lui Hristos, Cel Care, atotputernic și atotștiutor fiind și singur Fiul Tatălui, S-a lăsat răstignit și omorât pentru noi, oamenii, spre a ne face veșnici izbânditori prin Învierea Sa din morți. Pentru aceea și sângele tău a prefăcut butucul cel sterp în pom plin de seva vieții celei veșnice, însuți fiind înaintemergător al fraților tăi pe cărarea cea strâmtă a muceniciei. Curăță inimile noastre de spinii cei îmbolditori ai poftelor și năzuințelor materialnice ca, dobândind lacrimile venirii întru sine, să ne curățăm de noroiul nădejdilor mincinoase și să ne încredințăm cu totul dumnezeieștii purtări de grijă, cea care ne crește pe fiecare spre a agonisi înțelepciunea și cugetul celor ce dobândesc milostivirea și înfierea dumnezeiască. Dăruiește-ne statornicie în strădania lăuntrică de a ne înfățișa lui Dumnezeu și a nu mai ascunde nimic de El, Sfinte Constantine, ca astfel să ni se deschidă și nouă albia cea curățitoare și înnoitoare a revărsării harului, dăruit lumii din neasemuita dragoste a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.