ACATIST
AL CUVIOSULUI GHERONTIE
CEL NEBUN PENTRU HRISTOS,
AL CELOR SUFERINZI DE BOLI GRELE
SAU DE NEVINDECAT
După obișnuitul început, se zic:
Condacul 1
Încununat de spinii amărăciunilor și ai multelor necazuri pământești, te-ai făcut piatră din Soarele Dreptății, Cuvioase Gherontie, pe care cuprinzându-o în viețile noastre, ne aprindem cu vâlvătaia Sfântului Duh, arzându-se toate legăturile întunericului dintru noi. Pentru aceea vestim tuturora dumnezeieștile daruri lucrătoare întru tine, ca toți osteniții acestei lumi să știe că Domnul a mai ridicat un mijlocitor în ceata celor bineplăcuți Lui, iar ție îți cântăm: Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nebunie văzătoare de Hristos, care ne adună întru dragostea Sfintei Treimi!
Icosul 1
Plânsul nostru se îngroașă în necazuri și dureri, sleindu-ni-se sufletele prin vraiștea de cugete ale inimii, Cuvioase Gherontie, dar, prin venirea ta, ne umbrești cu freamătul din frunzișul cel însorit și înmiresmat al rugăciunii, ostoind bolirile și suferința noastră lăuntrică. Tămăduiește-ne deplin sufletele și trupurile ca, dintru preaplinul mulțumirii, să ni se preschimbe și adâncurile inimii și, cu minte înnoită, să-ți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, catapeteasmă a Vieții, care zvâcnește cu suspin la durerile tuturor fiilor lui Adam;
Bucură-te, ucenic al tăcerii întru care îndelung răsună ecourile șoaptelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, mijire veselă a privirii care fugărește semeția ce umblă prin lume ca o umbră ciungă;
Bucură-te, îmbrățișare îndumnezeită care strălucește deopotrivă cu cea a Sfinților Ierarhi;
Bucură-te, rug ai cărui spini s-au prefăcut în raze, precum odinioară s-a petrecut dinaintea lui Moise;
Bucură-te, străbună bunătate, alcătuind poartă larg deschisă către noianul milei lui Dumnezeu;
Bucură-te, piept plin de suflul rugăciunii neîncetate, ce făurește acoperământ celor îndurerați;
Bucură-te, pleoapă înțelegătoare ce acoperă toate lacrimile noastre, făcându-le deplin ale sale;
Bucură-te, inimă atotcuprinzătoare ce ne înfiripă în suflete pâlpâire de lumină și credință;
Bucură-te, purtător de neasemănată bucurie, întru care s-au mistuit amărăciunile multor deznădăjduiți;
Bucură-te, ciocnire osârdnică a capetelor spre a le goli de bolborosirea gândurilor vătămătoare;
Bucură-te, buștean ce te-ai lăsat doborât de prigonitori spre a face Domnul din tine Cruce a nenumăratelor daruri;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nebunie văzătoare de Hristos, care ne adună întru dragostea Sfintei Treimi!
Condacul 2
Umblând desculț prin suferința lumii, ai fost zdrelit și însângerat de toate durerile noastre, Cuvioase Gherontie, iar cu dumnezeiasca ta iscusință, roteai ca un viteaz buzduganul care fugărește dintru noi toate namilele păcatului. Cu scrânteala ta cea pentru Dumnezeu, păzește-ne de toate ademenirile pământești, ascunzând mintea noastră de încolțirile poftelor și strămutându-ne în cugetul cel adânc al Evangheliei, ca astfel și noi să grăim întru bucurie și nădejde: Aliluia!
Icosul 2
Ca niște călăreți ce trebuie să dobândească toată lumea, ne lovim cu pintenii cei groși și arțăgoși ai împătimirii, cu a căror ghes ne avântăm în cumplita prăpastie a îndulcirilor pământești. Vino în întâmpinarea noastră, Cuvioase Gherontie, și stăvilește-ne tropotele năpustirii în materie ca, liniștindu-se unduirile cele tainice ale inimii, să gustăm din blândețea și pacea lui Dumnezeu, care se face cunoscută celor ce îndrăgesc tăcerea și au învățat a-ți cânta:
Bucură-te, adâncire în dumnezeieștile taine și vederi, care ne cerșești tăcerea spre primenire cu priveliștea cerească;
Bucură-te, cadență rară, care știe să pășească alene dimpreună cu toți cei ce încă bâjbâim în neștiință;
Bucură-te, adunare de prieteni ce, prin acoperișul lumii, scoboară slăbănogul dinaintea lui Hristos;
Bucură-te, amănunțită scotocire a semințelor Babilonului și azvârlire a lor în văpaia dragostei de Sus;
Bucură-te, cărturar și grănicer al tăcerii, care știe ce spun cuvintele cele de negrăit în acest veac;
Bucură-te, navigator prin mințile noastre încuiate în neguri, chemând Duhul să destrame pâcla cu strălucirile Sale;
Bucură-te, țară în Cer, ale cărei vămi se deschid cu dragoste, smerenie și statornicie în răbdare;
Bucură-te, împestrițare în veșminte, ce vădește cugetele tărcate și tulburate ale inimilor noastre;
Bucură-te, lemn al Pomului Vieții, care rabdă cu strășnicie sudalmele și bătăile hulitorilor de Dumnezeu;
Bucură-te, neguțătorie dumnezeiască ce curăță cu putere dugheana minții noastre prăvălite în păcat;
Bucură-te, dragoste care nu te îngrețoșezi să te pitești și să ne slobozești din hruba cugetelor materialnice;
Bucură-te, gospodar al binecuvântării, care ne învață a nu risipi nimic din darurile lui Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nebunie văzătoare de Hristos, care ne adună întru dragostea Sfintei Treimi!
Condacul 3
Truda cea nevăzută și neștiută a rugăciunilor tale mult s-a căznit în lacrimi, Cuvioase Gherontie, răsărindu-ne tuturor podgoria cea dulce și binecuvântată a blândeții tale străvăzătoare. Pentru aceea și ciorchinii făptuirilor tale au îndulcit inimile noastre amărâte de cugetele răutății, aducându-ne stol de bucurii și brăzdându-ne cerul sufletului cu cântecul cel tainic și neîncetat al cetelor îngerești, care priveghează slavoslovind: Aliluia!
Icosul 3
Te-ai arătat ca un sărman și un pribeag fără de minți, dar tăinuiai în inimă cugetele Fiului lui Dumnezeu, Cuvioase Gherontie, iar pomenirea ta ni se preface în maldăr de bunătate, care ne umple viețile cu mărinimia dumnezeiască. Pogoară și în bâiguielile cele tâmpe ale cugetelor noastre și, cuprinzându-le în focul cel ceresc, curăță-ne izvorul inimii cu mistuirea de rouă a harului Duhului Sfânt, ca astfel, întru cunoștință, să-ți putem cânta:
Bucură-te, umblet al propovăduirii, ce s-a încălțat cu troienele cele preacurate ale bunelor vestiri dumnezeiești;
Bucură-te, grai înmiresmat în cuvântul rugăciunii, ce tămăduiește limba noastră despicată de minciună;
Bucură-te, primăvară a veșnicei înnoiri, ce odrăslește mugurii Învierii în cei care se topesc de durere;
Bucură-te, vară doldora de ploile cele îmbelșugate ale lacrimilor de pocăință, care strălucesc în razele Soarelui Dreptății;
Bucură-te, toamnă plină de roadele sfințeniei, spre îndestularea celor flămânzi și însetați de Dumnezeu;
Bucură-te, iarnă în care focul Duhului Sfânt este tăinuit în nămeții cei preacurățitori ai Evangheliei;
Bucură-te, tâmplă umbrită de norul preacuratelor vederi, născând înrourările lacrimilor de umilință;
Bucură-te, jumătate plină a paharului, care ne umpli golul, turnând bunăvoirea harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, sfioșenie nebăgată în seamă, care împărtășește semenilor duh de rugăciune și înnoire;
Bucură-te, mânie sfântă, lucrată cu prisos de blândețe spre a tămădui încrâncenările și turbările noastre;
Bucură-te, botniță pusă celor care, mușcați de otrava gândurilor răutății, îl defaimă pe aproapele;
Bucură-te, cunoștință lucrătoare, plină de Duhul Sfânt, ce se face călăuză a dezrobirii din moarte;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nebunie văzătoare de Hristos, care ne adună întru dragostea Sfintei Treimi!
Condacul 4
Cu străfulgerarea atotvăzătoare a Duhului, ne-ai pătruns viețile, Cuvioase Gherontie, și degrab încălecându-ne mândria tăinuită, ne înhați pentru a ne duce în tărâmul cugetului smerit. Pentru aceea și noi, cei care ne știm bicisnici și neputincioși în tot lucrul cel bun, ne mărturisim înaintea lui Dumnezeu și Îi mulțumim că te-a dăruit neamului nostru ca mare nădejde și mângâiere în acest veac tot mai înnebunit de materie și care se sârguiește a uita de cântarea: Aliluia!
Icosul 4
Inima noastră clocită în patimi naște din moarte balaurii păcatului, Cuvioase Gherontie, dar cuvântul tău de foc se pecetluiește în sufletele celor pentru care te rogi, scoțându-ne din vijeliile cele vătămătoare, pornite de stăpânitorul acestui veac. Tămăduiește adâncurile făpturii noastre cu darul cel binefăcător și înnoitor al lacrimilor tale mijlocitoare ca, astfel și noi plecându-ne genunchii și frunțile până la pământ, să-ți grăim cu recunoștință:
Bucură-te, dumnezeiască putere de pătrundere, lucrând dintru cunoștința cea mai presus de vreme;
Bucură-te, lin leagăn al milei, mult ajutător al celor istoviți de bogățiile cele moarte ale lumii;
Bucură-te, bijutier al dăruirii dragostei cerești, care cunoaște deplin furnalul răutăților noastre;
Bucură-te, nebunie adâncită în Dumnezeu, cu a cărei putere și lucrare Sus ne-ai ridicat inimile;
Bucură-te, înalt al Cerului purtat în îmbrățișare, care a cunoscut adâncurile cele grele ale depărtării noastre de Domnul;
Bucură-te, cascador al râsului, care știe să ducă grabnic la străpungerea înlăcrimată a inimii;
Bucură-te, trudă rumenită în focul Duhului Sfânt, a cărei sudoare spală fața întregii omeniri;
Bucură-te, licoare dumnezeiască, la care nu se poate ajunge cu tirbușoanele minților iscoditoare;
Bucură-te, zăvorât în dragostea pentru semeni, care știe cum să fie neîncetat ascuns în Dumnezeu;
Bucură-te, tropotire de temerar, care alungă toți șerpii vicleniei și ai moleșelii dintru noi;
Bucură-te, tăietură nevătămătoare a sufletului, prin care ni se scurg toate puroaiele conștiinței;
Bucură-te, văzduh strălucind sfielnic, ce ne deschide cu putere căile multor dumiriri lăuntrice;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nebunie văzătoare de Hristos, care ne adună întru dragostea Sfintei Treimi!
Condacul 5
Cârdul de daruri ce pogoară din zările Veșniciei își face cuib în viețile noastre prin purtarea ta de grijă, Cuvioase Gherontie, căci mila ta cea bogată ne îmbogățește și pe noi cu dragostea lui Dumnezeu trăită întru cunoștință. Iar tu, ca unul ce ai dobândit desăvârșirea și cugetul cel bărbătesc, ne adeverești că moartea e doar mezinul cel din urmă al cugetelor și toți, și toate s-au înnoit prin Învierea din morți a lui Hristos, Cel pentru Care s-a și izvodit cântul: Aliluia!
Icosul 5
Mănunchiul fiorurilor sfinte se face prin tine tresărire a uitucilor nesimțitori, Cuvioase Gherontie, căci cu grăbire ne izbăvești din învârtejirile uraganelor de fărădelegi ale cugetului trupesc și pământesc. Adăpostește-ne sub acoperământul cel neclintit al rugăciunilor tale și, dăruindu-ne un strop din trezvia ta, învață-ne a lucra în brazdele inimii cu plugul cel dumnezeiesc al cuvintelor Evangheliei, iar ție a-ți cânta cu recunoștință:
Bucură-te, cutezanță tămăduitoare care trage cu ochiul la depărtările noastre de Dumnezeu;
Bucură-te, stână a cugetelor bune, dimprejurul căreia au fost îngropați toți lupii cei răpitori;
Bucură-te, ciulire a urechilor la cea mai mică șoaptă de rugăciune născută întru noi din suspin;
Bucură-te, sfântă oglindire, pecetluită în chipul și asemănarea lui Dumnezeu dintru om;
Bucură-te, sfielnică adumbrire, așternută pe capetele celor ce-și hrănesc rugăciunea cu lacrimi;
Bucură-te, mâzgălire a veșmintelor văzute, care ascunde neprihănirea hainei sufletești;
Bucură-te, havuz de înțelepciune încărunțită pe înălțimile cele adânci ale smereniei dumnezeiești;
Bucură-te, rugăciune cernută și statornicită în răcoarea veșnicelor zăpezi ale curăției inimii;
Bucură-te, osârdie de taină, ce pe furiș ia asupra sa înfricoșătoarea povară de dureri a lumii;
Bucură-te, lepădare de păcat, înfiptă în viață până la plăselele morții spre a fi înghițită în nemurire;
Bucură-te, privire înlăcrimată, retezând toate zvârcolirile păcatului din mădularele noastre;
Bucură-te, neașteptată așteptare a celor osteniți în îndelungata înstrăinare de Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nebunie văzătoare de Hristos, care ne adună întru dragostea Sfintei Treimi!
Condacul 6
Plângerile tale fierbinți pentru întreaga fire omenească și suspinurile negrăite ți s-au adâncit întru Duhul Sfânt, fiind pecetluite cu taină, Cuvioase Gherontie, căci nicidecum nu poate mintea pământească să cuprindă lărgimea cea nemăsurată a îmbrățișării tale dumnezeiești. Fă-te și nouă zvâcnire a tâmplelor, ce se alipește de catapeteasma rugăciunii ca, astfel tămăduindu-se mintea noastră sfâșiată de veninul învrăjbirii, să cântăm Celui Ce Este: Aliluia!
Icosul 6
Înfățișarea mea cea cumplit batjocorită de îndulciri, stâlcită dă buzna în viclene îndreptățiri, Cuvioase Gherontie, îngropând mărturia conștiinței în zdrențele cele împuțite ale minciunilor fără de sfârșit. Preschimbă umbrele înlăcrimate ale părerilor de rău în cuget de pocăință și înnoire statornică a vieții, ca astfel să curețe Domnul mizeriile stricăciunii cu focul Duhului Său cel Sfânt, lucrător în Sfintele Taine, iar ție a-ți mulțumi așa:
Bucură-te, sihastru în mijlocul lumii, ce își suie mintea neîncetat în Cer prin pogorârea Duhului;
Bucură-te, busuioc a cărui mireasmă aduce ofilirea morții, îmbobocind în noi viața cea veșnică;
Bucură-te, împungere și înjunghiere a bănuielilor ucigătoare de frate, prin care pe noi înșine ne vătămăm;
Bucură-te, psalmodie revărsată în lacrimi la picioarele Fiului, ce oprește flașneta cea stricată a minților noastre;
Bucură-te, sumedenie de minuni, adunate în mărturii izvorâtoare de nenumărate binefaceri;
Bucură-te, lacrimă de taină, care ai grăit inimă către inimă cu fiecare om zămislit pe acest pământ;
Bucură-te, țăran cu Țara-n Cer, ce ai fost înălțat de Domnul peste deșteptăciunile deșarte ale lumii;
Bucură-te, mărturisire propovăduită prin tăcere înaintea oamenilor și rugăciune înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, împletire a mrejelor cuvântului viu al lui Dumnezeu, prin care suntem pescuiți de Sus;
Bucură-te, lacrimă răcoritoare urzită în rugăciune, care ne izbăvește din încâlcirea cea nădușită a patimilor;
Bucură-te, fulgerare dumnezeiască a cunoștinței, ce are îndelungă răbdare cu cel domol la minte;
Bucură-te, frunte ce reazemă străvederea celor mai presus de lume, tăinuind adâncul sfințeniei;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nebunie văzătoare de Hristos, care ne adună întru dragostea Sfintei Treimi!
Condacul 7
Tipsie încărcată cu îmbelșugările dumnezeiești, care nicidecum nu dăruiește cu țârâita, te avem pe tine, Cuvioase Gherontie, căci cu grăbire răspunzi la rugăciunile noastre, trecând cu vederea ușurimea și nestatornicia minții noastre pruncești. Crește-ne și pe noi prin stăruitoarea afundare întru noimele Evangheliei ca, astfel începând a mesteca din cugetele dumnezeiești ale cuvintelor Fiului, să învățăm întru El a îmbrățișa întreaga fire omenească în cântarea: Aliluia!
Icosul 7
Înveșmântat cu haină de lumină fiind, nu te îngrețoșezi a veni la noi, Cuvioase Gherontie, acoperindu-ne cu dragostea ta cârpeala peticelor și a zdrențelor sufletești și tămăduind cu lacrimi chipurile noastre zgâriate și urâțite de poftele năpustirii în întuneric. Șoptește tu inimii noastre cuvinte de rugăciune și umilință ca, sorbindu-le în suflet cu încredințare, să ni se ostoiască însetarea cea după Dumnezeu și să-ți putem cânta:
Bucură-te, odihnă a zborului lăuntric, pe care îl lași să se cuibărească numai în stăruința rugăciunii;
Bucură-te, mărinimie lucrătoare, care înfierează crunt toată lucrătura vrăjmașului firii omenești;
Bucură-te, nebunie îmblânzită în înăsprire față de moartea veșnică pe care ai biruit-o cu Hristos;
Bucură-te, pribegie neîncetată în veacul trecător, ce vădește nimicnicia împătimirii noastre de lume;
Bucură-te, răbufnire zăludă, care-i smintește spre a-i tămădui pe cei ce se țin tari în cerbice;
Bucură-te, molipsire cu voioșia duhului, dăruită celor care iubesc buna voire a lui Dumnezeu;
Bucură-te, plug adâncit în bunătate, care răstoarnă în lume brazdele milostivirii Preasfintei Treimi;
Bucură-te, rândunea singuratică ce, în iutele său zbor, ajunge pe cerurile tuturor inimilor omenești;
Bucură-te, povățuire cu chip pruncesc, dăruită cu nespusă bunătate spre a ne coace și noi la minte;
Bucură-te, chiot deșucheat care stârnește luarea aminte și celor ce sunt cu totul robiți de pământ;
Bucură-te, glie strălucind în seninul Dumnezeirii, dintru care ne hrănești cu truda rugăciunii tale;
Bucură-te, mustire de înțelesuri, în care e strânsă mireasma preacuratei îmbrățișări a Sfântului Duh;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nebunie văzătoare de Hristos, care ne adună întru dragostea Sfintei Treimi!
Condacul 8
Hotar ce îmbrățișează nemărginirea întru Dumnezeu, unde se întâlnește cel asemenea cu Cel Ce Este, te cunoaștem pe tine, Cuvioase Gherontie, căci, din unirea ta desăvârșită cu Fiul lui Dumnezeu, ai adeverit lumii îmbrățișarea cea mai presus de cuvânt a Sfântului Duh. Moară de foc te-ai făcut pentru noi, zdrobindu-ne împietrirea în slava deșartă și prefăcând gunoaiele patimilor în belșug pentru creșterea pocăinței și temeluirea sufletului în taina cântării: Aliluia!
Icosul 8
Condei cu scriere neîncâlcită, care soarbe și înghite gloatele gândurilor noastre în focul dumnezeiesc, te-ai adeverit a fi, Cuvioase Gherontie, aprinzând toate frunzele îndulcirilor, cu care ne astupăm golurile sufletești. Învață-ne a ne mărturisi goliciunea inimii înaintea Domnului, ca astfel să pricepem golirea ta de sine spre a ne îmbrățișa deplin în Dumnezeu și a rămâne pururea răstignit și înviat dimpreună cu Hristos, pentru care se și cuvine să-ți aducem aceste cuvinte de cinstire:
Bucură-te, cerneală care scrie în Cartea Vieții cu darul și îmbrățișarea Crucii Domnului Hristos;
Bucură-te, atelier în care meșterești dragoste pentru aducerea noastră în căile Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, pârghie care ridică toate poverile noastre sufletești, azvârlindu-le în dragostea Mângâietorului;
Bucură-te, scatoalce de cuvinte, plămădite pentru grabnica noastră izbăvire de cocoașa patimilor;
Bucură-te, dangăt plin de trezvie, care deșteaptă în noi făgăduințele, puterea și harul Sfântului Botez;
Bucură-te, suspin învelit cu lacrimi de mijlocire, pe care îl dăruiești fiecărui om părăsit de semeni;
Bucură-te, plămădire acoperită cu ștergarul ce a șters picioarele tuturor ucenicilor dați ție de Însuși Hristos;
Bucură-te, zveltețe plină de puterea Duhului Sfânt, ce ne tămăduiește gârbovirea sufletească;
Bucură-te, pridvor al Casei Părintelui, în care se întâlnesc toți fii tăi duhovnicești de peste vremi;
Bucură-te, despuiere de veșmântul veacului stricăcios, spre a face de râs toată nădăjduirea în om;
Bucură-te, depănare de cuvinte îndumnezeite, prin care țeși temeinic acoperământ mântuirii noastre;
Bucură-te, codru al bucuriei, în care toți copacii faptelor tale se fac străluciri ale Pomului Vieții;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nebunie văzătoare de Hristos, care ne adună întru dragostea Sfintei Treimi!
Condacul 9
Mândria ca o fiară cumplită stă asupră-mi, ghiftuită cu toate clipele viețuirii mele pământești, Cuvioase Gherontie, iar cămăruța cea pustiită a inimii are toate ferestrele îndreptate spre noaptea cea de beznă a lumii. Pogoară tu în durerea cea oarbă, surdă și mută a sufletului meu și, nescârbindu-te de leșul vieții mele, tămăduiește-mi simțirile cele lăuntrice și înviază-mă pentru înnoirea cea din pocăință, prin care se dobândesc limpezimile cele cerești ale lacrimilor cântate în: Aliluia!
Icosul 9
Cu slavă nepieritoare și mărinimie robitoare strălucește chipul tău, Cuvioase Gherontie, căci sălașul inimii îți este luminat cu văpăile Duhului, neîncetat picurând întru noi lacrimile cele de sânge pe care Domnul le-a vărsat pentru oameni în Ghetsimani. Tămăduiește-ne surzenia sufletului, ca astfel glasul ceresc al Domnului să răsune lin în miezul conștiinței și, așa înveșmântându-ne cu recunoștință, să-ți putem grăi unele ca acestea:
Bucură-te, privire cu stele limpezi, care ajunge și în cele mai îndepărtate zări ale nopții sufletești;
Bucură-te, deplină înfățișare lui Dumnezeu, care ne strămuți cu putere din spoirea temeliilor sufletului;
Bucură-te, zaraf care știe să neguțătorească, dobândind veșnicia prin puterea de aur a rugăciunii;
Bucură-te, răcnet răsunător care ne scoate din cușca ce preamărește feluritele îndătinări omenești;
Bucură-te, ciocan și nicovală a umilinței, care ne curăță de zgura cea întunecată a faptelor noastre;
Bucură-te, zăgaz ce stăvilește poftele tulburi ale semenilor, îngrădind nebunia lumii cu nebunia pentru Hristos;
Bucură-te, bâtă nevăzută, care pleznești râturile patimilor ucigătoare ce prind în fălci numai urâciuni;
Bucură-te, corăbier ce ne întinde, în suflarea Duhului, țesătura suspinurilor spre a ne scăpa din naufragiul sufletesc;
Bucură-te, foșnet al dorurile ascunse, pe care ni le aduci la împlinire numai întru strălucirea Dumnezeirii;
Bucură-te, răsărire a bobocilor înmiresmați ai împăcării, ce oprește cearta vătămătoare cu sine însuși;
Bucură-te, izbitoare vecinătate care ne scutură și ne trezește din adormirea în somnul nesimțirii și al uitării;
Bucură-te, bucată de pâine ce e ruptă cu zâmbet spre a fi împărțită înfometaților de Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nebunie văzătoare de Hristos, care ne adună întru dragostea Sfintei Treimi!
Condacul 10
Pline de răzvrătire și sânge sunt mâinile faptelor noastre, Cuvioase Gherontie, căci, lepădând cuvintele Evangheliei, am mușcat din nada înțelepciunii lumești, ucigându-ne sufletele prin sleirea într-o sete din ce în ce mai mare pentru o îndulcire din ce în ce mai mică. Iconomisește tu ca mărturisirea noastră înaintea lui Dumnezeu să colinde pe potecile lacrimilor și, astfel cufundându-ni-se mintea în prospețimea cea veșnică a Duhului, să se înnoiască în voioșia veșnicului: Aliluia!
Icosul 10
Tromboanele asurzitoare ale minciunilor și ale fățărniciei noastre sunt pironite cu blândețe de privirea ta ce dospește în tainele lui Dumnezeu, Cuvioase Gherontie, căci, prin nebunia cea pentru Hristos, te-ai urcat în turnul de pază al privegherii neîncetate, dintru care ne străjuiești inimile cu luminarea Duhului Sfânt. Tu bine știi că roadele viețuirii noastre lăuntrice sunt și puține, și acre, și necoapte, dar te rugăm, primește cu bunătate aceste graiuri:
Bucură-te, primire a neputinței și slăbiciunii noastre spre a ne slobozi din belciugele ce ne sugrumă osârdia;
Bucură-te, zăpadă a milei ce curăță smoala multor gânduri, cuvinte și fapte săvârșite în noaptea păcatului;
Bucură-te, nimicire a trândăviei celei care ne-a îngropat în uitarea făgăduințelor date la Sfântul Botez;
Bucură-te, mână a bunătății neasemuite, care vine să ne scoată din groapa de gunoi a necredinței;
Bucură-te, doctor al sufletelor și trupurilor, care ne tămăduiește de mușcătura cea otrăvitoare a pierzaniei;
Bucură-te, suflare primăvăratică a cunoștinței în Duhul, care topește promoroaca nestăpânitei curiozități;
Bucură-te, vie tărie a Cerului și boltă înstelată pentru sufletul nostru mort precum o pasăre împăiată;
Bucură-te, caligrafie pașnică, în care se înșiră cuvânt după cuvânt: mila, dragostea, mărinimia și rugăciunea;
Bucură-te, uragan ce turtește și nimicește toate cocoțările semeției cugetului trupesc și pământesc;
Bucură-te, de o mie de ori „da” pentru tot ce, înaintea privirii Preasfintei Treimi, este „da”;
Bucură-te, vădire ce ne scoate la lumină păcatele nemărturisite spre a nu fi înghițiți de rele mai mari;
Bucură-te, chilie purtată dimpreună cu tine precum o cochilie, zidită din rugăciunea de toată vremea;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nebunie văzătoare de Hristos, care ne adună întru dragostea Sfintei Treimi!
Condacul 11
Ogor al lui Dumnezeu sunt inimile omenești, dar, împietrindu-ni-se simțirile prin nenumăratele îndulciri, Cuvioase Gherontie, nu voim nicidecum să mai primim semințele dumnezeiești ale harului Duhului Sfânt. Strămută-ne din proptirea dorințelor în pulberea cea nestatornică a căii celei largi, pentru ca, lepădând lucrarea cea rea a nădăjduirii în cele văzute, să ni se desțelenească inima și să înceapă a rodi snopi de lacrimi și holde de umilință, adiate de îngerescul cânt: Aliluia!
Icosul 11
În peregrinările tale din viața pământească, ai urmat tălpilor lui Dumnezeu umblătoare prin lume, Cuvioase Gherontie, și, cu toate că te-ai învecinat multor Sfinți în rugăciune, nu te-ai scârbit a veni și la noi, cei care suntem cu totul năpădiți de mătrăguna mândriei. Presară în viețile noastre gustul cel nepământesc al îndulcirii Duhului Sfânt ca, gustând din această merinde făcătoare de viață, să îți putem cânta plini de prețuire:
Bucură-te, fagure lăuntric, întru care este adunată toată hărnicia poposirii harului dumnezeiesc;
Bucură-te, orânduire a strunelor inimii spre a răsuna în cântul cel veșnic al rugăciunii lui Iisus;
Bucură-te, spintecare a fricii de pustiu și de urât prin umplerea de taina venirii cereștii mângâieri;
Bucură-te, temei al cunoștinței veșnice, care ia peste picior datinile omenești neisprăvite în Dumnezeu;
Bucură-te, limpezime a hotărârii, ce domolește zăpăceala sufletelor tulburate de aprinderi pătimașe;
Bucură-te, despicare a butucilor împiedicărilor noastre, spre a ne aprinde cu focul Duhului Sfânt;
Bucură-te, solie de Dumnezeu văzătoare, care mijlocește fără de încetare pentru sfințirea inimilor noastre;
Bucură-te, vârf cuprins în slava cea veșnică a Treimii, care soarbe pentru noi dumnezeieștile pogorâri;
Bucură-te, înnoire a clipei în veșnicia lui Dumnezeu, spre luminarea noastră și acum, și pururea;
Bucură-te, luare aminte, ce așezi sub lupa discernământului toate mărunțișurile viețuirii noastre;
Bucură-te, prăbușire în vuiet de lacrimi a trufiilor noastre, îngropându-le în adâncurile smereniei dumnezeiești;
Bucură-te, colibă făcută palat prin pogorârea slavei Sfântului Duh, întru care se adună toți prietenii tăi;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nebunie văzătoare de Hristos, care ne adună întru dragostea Sfintei Treimi!
Condacul 12
Nebunia ta pentru Hristos ai făcut-o fitil dumnezeiesc spre a ne bubui umflările slavei deșarte, Cuvioase Gherontie, iar străvederea celor viitoare ai lucrat-o spre izbăvirea noastră din rele învârtoșări sau primejdii de moarte. Curăță-ne cu mătura cea învăpăiată odaia inimilor ca, astfel aprinzându-se tot ceea ce este stricăcios, să facem loc luminii de rouă a venirii Preasfântului Duh, Cel Care cântă întru suspinul cel adânc al omului: Aliluia!
Icosul 12
Milosârdia ta pentru firea omenească înțelept o drămuiești fiecăruia în picături de rugăciune, Cuvioase Gherontie, tămăduind toate ridurile ce ni le sapă moartea în suflete și ridicându-ne cugetele către bucuria cea nepieritoare. Fă-te nouă casă și masă în acest veac nestatornic, pentru ca, ascunzându-ne în inima ta nădejdile, să trecem nebăgați în seamă prin lume, purtând în taina lăuntrică Numele Fiului lui Dumnezeu, dintru care răsar și aceste graiuri:
Bucură-te, șuviță a gândurilor minții lui Hristos, care cuprinde cârlionții prunciei noastre sufletești;
Bucură-te, bujor înmiresmat din pajiștile Împărăției, care îmbujorează viețile noastre cu tinerețea bucuriei;
Bucură-te, foarfecă de foc ce ne înnoiești și pe noi cu tunderea cugetelor spre a le închina lui Dumnezeu;
Bucură-te, zăticnire a oștirii drăcești, pe care o surpi în duhnirile iadului cu sfințenia privirii tale luptătoare;
Bucură-te, grăire a revărsării Sfântului Duh, care aruncă în muțenie pălăvrăgelile noastre lăuntrice;
Bucură-te, viață și bucurie care topești înfierările cele reci ale morții, atingându-ne cu văpaia rugăciunii;
Bucură-te, dezrobire și slobozire întru lumină pentru cel ferecat în sforțarea nădăjduirii în sine;
Bucură-te, cetate plină de finicii cei străluminați ai rugăciunii, rezemați în creștere cu blândețea Duhului;
Bucură-te, sârguință a bunăvoinței, care plinește toate juruințele făcute de noi înaintea Domnului;
Bucură-te, cald răspânditor al cinstirii semenilor, ce îi împiedici pe răspândacii gerului pomenirii de rău;
Bucură-te, făcător de neîncetate minuni izvorâte din mormântul în care ți-ai pecetluit omorârea morții;
Bucură-te, stăpânitor întru Duhul Sfânt al timpului, trecându-ți viața în veșnicul „acum” dumnezeiesc;
Bucură-te, Cuvioase Gherontie, nebunie văzătoare de Hristos, care ne adună întru dragostea Sfintei Treimi!
Condacul 13
O, Cuvioase Gherontie, fugărit de haitele ispitirilor, am căzut hămesit în deznădejde și iată că șandramaua de patimi a lumii se năruie peste mine, ca unul care sunt îmbuibat asemenea unui mâncău al slavei deșarte, având mintea mucegăită și limba împestrițată de cuvinte fără de noimă. Adu-mă și pe mine în rosturile lui Dumnezeu pentru om, ca astfel să înceteze nesfârșita mea rătăcire și suspinare și să pot sta înaintea Domnului nemaiscunzându-I nimic și grăindu-I: Aliluia! (de trei ori)
Apoi iarăși se zic icosul și condacul întâi,
iar apoi această
Rugăciune către Cuviosului Gherontie
Precum o cârtiță, ce scurmă numai în întunericul pământului și ridică spre Cer mușuroaiele înălțate din văgăunile sufletești, m-am făcut, Cuvioase Gherontie, căci, fiind năpădit de beznă, am uitat că adâncurile iadului s-au făcut răscruce a mântuirii lui Adam și, cu reaua mea voire, mi-am orbit ochii sufletești spre a mă sălășlui pururea în întuneric. Căci iată, la rugăciune stau de parcă aș fi înghițit un pumn de cuie și de aceea te rog, umple-ne și nouă ochii de lacrimi spre a boci pe săturate moartea ce ne-a sluțit viața, ca astfel să ne cunoaștem adâncimea fărădelegii și să poposească și întru noi blânda și preaslăvita lumină a Învierii lui Hristos. Tămăduiește deplin viețile noastre cu lucrarea și venirea Preasfântului Duh, înaintea Căruia însuți mijlocește neîncetat pentru mine și pentru întreaga fire omenească. Întinde mâna ta cea biruitoare în Dumnezeu și smulge-ne din trândăvia și deznădejdea noastră cea mult înrădăcinată, ca astfel să gustăm din veselia cea binecuvântată a mântuirii, săvârșită pentru noi, oamenii, în numele Tatălui și al Fiului, și al Sfântului Duh. Amin.
Și se face otpustul:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Cuviosului Gherontie și ale tuturor Sfinților, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.