Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
a celui care este încolțit adeseori de deznădejde
Dumnezeiescule Părinte Sofronie, iată, mă înfățișez înaintea ta cu toată deznădejdea ce adeseori îmi dă târcoale și, cuprinzându-mă, îmi îngheață sufletul într-o durere întunecată, care mă zăvorăște în temnița lăuntrică a mâhnirii. Tu ai trăit și ți-ai asumat deznădejdea lumii așa cum nimeni altul nu a făcut-o, Duhul Sfânt călăuzindu-te să te avânți în acest noian de durere al firii omenești, ca, prin tine și prin îmbrățișarea ta desăvârșită, să întoarcem fața noastră către Tatăl și să ne lăsăm cunoscuți iarăși și iarăși în toată neputința și nimicnicia noastră de făpturi zidite.
Vino, cu blândețea lacrimilor tale, în suspinul meu lăuntric și, picurând întru mine boabele de rouă ale ochilor tăi văzători de Dumnezeu, alipește toate durerile mele Crucii lui Hristos, ca astfel, una câte una, să se preschimbe în peceți ale Învierii Domnului. Iar prin giulgiurile sfintelor tale învățături și mijlociri, acoperă și înfășoară strâns moartea mea sufletească, pentru ca să mă învrednicesc și eu a fi ridicat din bezna iadului prin strălucirea cea de viață făcătoare a Învierii Domnului Hristos.
Înnoiește toate puterile mele sufletești cu harul Duhului Sfânt, ca, luminându-mă cu razele nădejdii și ale bucuriei veșnice, să primesc cu bunăvoire a purta tot ce rânduiește Dumnezeu în viața mea și așa să pășesc, clipă după clipă și zi după zi, pe cărarea cea strâmtă a Evangheliei, care se va arăta în nemărginita ei slavă în veacul viitor. Și fie ca, fiind ocrotit de lumina cea blândă a surâsului tău, Sfinte Sofronie, mâhnirea sufletului meu să se preschimbe în zâmbetul nădejdii, spre a aduce, în toate împrejurările, cinstirea cea după cuviință dată Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
a celui care nu mai simte prezența lui Dumnezeu
Sfinte Părinte Sofronie, tot mai adesea inima mea se nedumerește și se întristează, pentru că nu-L mai simte pe Dumnezeu, iar când acest gol lăuntric mă cuprinde, zadarnic este a mă ascunde oareunde, pentru că despărțirea de Domnul rămâne în lăuntrul meu. Vino alături de mine și învață-mă tu să nu mă mai tem în acest suspin, căci după cum Dumnezeu e Cel Ce Este, așa și noi suntem cei care pururea vrem să fim spre a dobândi ființare veșnică. Însă, prin această despărțire și gol sufletesc, Domnul deopotrivă ne arată nimicnicia noastră, dar și dorul de a fi în veci dimpreună cu El, de aceea te rog, Sfinte Sofronie, curăță-mă de rădăcinile cele adânci ale părerii de sine care mă vatămă, împingându-mă spre despărțirea de Dumnezeu, și care este încuibată în tot cugetul omenesc, iar în zilele de acum se năpustește asupra noastră prin înfățișările cele multe ale răutății și ale deznădejdii.
Fă-te mie adăpost de rugăciune și cămară lăuntrică, Sfinte Sofronie, ca, fiind luminat în cuget și acoperit din toate părțile de smerenia ta dumnezeiască, să nu mai bâjbâi prin întunericul suspinelor deznădăjduite, ci iarăși și iarăși să mă înfățișez înaintea privirii Celui Care a zis: „Fără de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5).
Pune lacrimile tale străjeri la poarta inimii mele și nu lăsa nici un fel de semeție sau nădăjduire în sine să mă vatăme și să mă arunce în despărțirea de Domnul, ci pe toate adeverește-mi-le cu lumina ta dumnezeiască și ajută-mi să cresc lăuntric întru vitejia celor care Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima lor și voiesc a aduce în vecii vecilor mulțumire pentru dragostea și slava nețărmurită a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
pentru a putea ajunge la inima aproapelui
Preablândule Părinte Sofronie, dragostea ta cea lină înveșmântează nenumărate suflete zdrobite, pe care le cuprinzi în rugăciunile tale atotcuprinzătoare, săvârșite cu puterea unuia care este părtaș al dumnezeieștii firi. Iar îmbrățișarea rugăciunii tale ipostatice neîncetat cuprinde și adună toată firea omenească întru una spre a o aduce și înfățișa lui Dumnezeu, luând asupra ta toate prihănirile, vătămările și fărădelegile noastre ca să le mistui iarăși și iarăși în focul dragostei dumnezeiești și întru negrăitul suspin al Duhului Sfânt.
Pentru aceea venim cu încredințare înaintea ta și te rugăm, povățuiește și inimile noastre în lucrarea cea bineplăcută Milostivului Dumnezeu, învățându-ne a-i cinsti pe semenii noștri după adâncul cel dumnezeiesc al ființării lor, căci fiecare dintre noi a fost adus la ființă și viață de un cuvânt tainic al Preasfintei Treimi.
Învață-mă și pe mine a cuprinde cu blândețe și deplină înțelegere taina lăuntrică a aproapelui meu, ca astfel să deslușesc întru el chipul cel nemuritor al lui Dumnezeu și, cinstindu-l pe potrivă, puțin câte puțin, să încep a-l vedea cum e văzut de privirea dumnezeiască.
Pune tu, Sfinte Sofronie, lacrimă de rugăciune între mine și toți semenii mei, ca astfel să lucreze cu putere legătura cea vie dăruită de Duhul Sfânt, prin care se alcătuiește în chip atât de minunat trupul Bisericii Celei Una, care este Trupul lui Hristos Dumnezeu.
Spală-mă neîncetat în șuvoaiele pocăinței înnoitoare, ca dintru limpezimile bunătății și ale blândeții să ne adăpăm cu toții și să ne ostoim setea de primenire și curăție. Unește-ne cu unirea smereniei înțelegătoare, care râvnește a se avânta să urmeze Domnului în smerenia Crucii, prin care El ne-a cuprins cu îmbrățișare nemuritoare, dăruită și pecetluită în lume prin lucrarea atotiubitoare a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
pentru înnoirea făgăduințelor date la Sfântul Botez
Dumnezeiescule Părinte Sofronie, inima mea s-a făcut cale bătătorită de toate cugetele și poftele stricăcioase, de aceea s-a împietrit pe de-a-ntregul și nu se mai lasă nicidecum mișcată spre rodire de lacrimi. Iată, cu totul am călcat în picioare făgăduințele Sfântului Botez și, în loc să sporesc în unirea cu Domnul, ca un nebun, mă năpustesc către toate pornirile semănate de pofta ochiului, de trufia vieții și de aprinderile stricăciunii.
Iarăși și iarăși adu-mă dinaintea lui Hristos și, înnoind pururea întru mine pomenirea binecuvântatului Său nume, spală-mă în șuvoaiele cele dumnezeiești ale poruncilor Evangheliei, ca, limpezindu-se viața mea prin chemarea cea dintru început la luminare, să mi se umple inima de dorul după Mirele cel Veșnic și, topindu-mă în dragostea Lui, ochii să mi se prefacă în izvoare ale pocăinței ce mă vor curăța de toată înstrăinarea de bunătatea și mila Preasfintei Treimi.
Sfinte Sofronie, până în clipa cea din urmă, ațintește-mi privirea către Mântuitorul, ca așa să fiu izbăvit de pustiirea și robia cea cumplită a împrăștierii minții prin slava deșartă și prin părerea de sine. Adună-mă în calea cea strâmtă a lui Hristos, ca să lepăd toate agonisirile și îngroșările morții și, biruind Domnul în mine toată nedragostea, să mă fac și eu purtător al cinstirii celei dumnezeiești pentru semeni și odihnă lucrătoare ce se preschimbă în sălaș cugetului Preasfintei Treimi pentru firea omenească, spre cunoaștere și dragoste veșnică întru slava Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov,
înainte de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie
Sfinte Părinte Sofronie, iată că îmi voi îndrepta pașii spre locașul în care se va săvârși cutremurătoarea jertfă a Sfintei Liturghii, întru care Domnul, prin nețărmurita Sa bunătate și dragoste, Se va dărui și mie, pângăritului, prin Trupul și Sângele Său. Hoitul inimii mele umple cu putoarea morții toate cele de care se atinge și, cocoțându-se ea în mincinoasa închipuire de sine, se socotește vie, măcar că este cu totul moartă și plină de putreziciunea iadului. Faptele mele de fiecare zi mă vădesc a fi creștin doar cu numele, nu și cu rugăciunea și plămada cea lăuntrică. Cu totul străin sunt de calea Liturghiei, prin care Hristos Domnul ne poartă în adâncimile neasemănate ale vieții Sale de Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Depărtat sunt de căile cele pline de slavă cerească ale poruncilor Evangheliei și cu sete mă izbesc în mărăcinii nădăjduirii în propriile puteri. Cu totul sunt vătămat de rănile păcatului, iar puroaiele minciunilor și ale fățărniciei mi s-au făcut precum o mocirlă puturoasă, care vrea să mă înnămolească și să mă înghită cu totul. Nu am nici o fărâmă de dragoste pentru chipul lui Dumnezeu sădit deopotrivă în semeni, dar și în mine.
Pentru aceea vin înaintea ta, dumnezeiescule Sofronie, și te rog, ca pe unul care, încă de pe pământ, te-ai înveșmântat cu slava focului ceresc în vremea Sfintei Liturghii, presară și în lăuntrul meu un bob din jarul cel fierbinte și, totodată, răcoritor al Duhului Sfânt, ca, așa aprinzându-mă cu focul umilinței și al pocăinței, să mă învrednicesc a-mi vedea prăpăstiile fărădelegii și a mă răcori cu picăturile de rouă ale lacrimilor, care ne ridică privirea la Cer.
Înnoiește-mă cu totul, Sfinte Sofronie, dăruindu-mi simțirea cea adâncă a fărădelegilor mele, ca, trecând prin teascul conștiinței, să curgă plânsul meu dinaintea Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu și astfel să nădăjduiesc a primi iertarea tuturor păcatelor mele prin puterea, prin milostivirea și prin dragostea Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
pentru a dobândi cuvânt de la Dumnezeu prin părintele duhovnic
Dumnezeiescule Părinte Sofronie, iată, pun înaintea ta întreaga mea inimă, cu toate neputințele, durerile, neîmplinirile și sfâșierile ce le poartă. Pătrunde, cu razele cunoștinței și ale dragostei tale, toate încheieturile sufletului meu și dăruiește-mi ascultare de Evanghelia lui Hristos, ca astfel să pot intra iarăși și iarăși pe cărarea cea nespus de strâmtă a căii deschise în lume de Fiul lui Dumnezeu. Ajută-mă să pricep că El S-a făcut Om, voind a primi să vadă lumea cu ochii noștri ca, în schimb, să ne dăruiască ochii ascultării Sale de Tatăl.
Pune în graiul meu, Sfinte Sofronie, cuvintele de cerere care suspină după Hristos Domnul, ca astfel să mă învrednicesc să primesc răspuns prin părintele duhovnic și, luând aminte la graiul lui, să mi se deschidă auzul inimii spre a nu mă lăsa asurzit de închipuirea de sine și de îndărătnicia voilor mele.
Învrednicește-mă a primi, întru durerile făcătoare de viață ale pocăinței, Trupul și Sângele Mântuitorului, ca, ridicându-mă întru dragostea cea una a Bisericii Sale, să gust, fie și numai o fărâmă, din îmbrățișarea cea nepieritoare, pe care Mângâietorul o pogoară și o revarsă tainic și lucrător asupra întregii firi omenești.
Și fie ca slava cea veșnică a Răstignirii și a Învierii din morți a Fiului lui Dumnezeu să rodească întru toți și toate, ca astfel să se proslăvească dragostea negrăitului sfat al Treimii, căci Hristos Domnul este Singurul Care ne poate uni desăvârșit între noi și cu Tatăl, prin lucrarea cea de viață făcătoare a Duhului Sfânt. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
(a arhiereului) pentru dobândirea smereniei lui Hristos
Sfinte Părinte Sofronie, vin înaintea privirii tale, care s-a făcut atotcuprinzătoare prin părtășia la dumnezeiasca fire, având încredințare că, dimpreună cu Hristos Domnul, te-ai pogorât în adâncurile cele fără seamăn ale dragostei lui Dumnezeu pentru tot omul. Eu unul singur sunt necurat, căci sufletul meu e lucrător și tainiță a toată fărădelegea din toate locurile și din toate veacurile, iar amărăciunea cea otrăvitoare a morții mă potopește și mă sleiește cu totul. Primește suspinul meu cel amar și covârșit de durere, temeluind și întru mine cuget de pocăință nemincinoasă, ca, făcându-mă părtaș Domnului în rugăciunea din Ghetsimani, să fie topită toată învârtoșarea morții mele în teascul cel nemitarnic al înțelepciunii dumnezeiești, dintru care ies înnoiți cu focul Duhului Sfânt toți cei ce urmează până în sfârșit glasului ceresc al Evangheliei. Și fă ca astfel, inima mea, în Duh și în Adevăr, să primească și să săvârșească tainică lucrare preoțească, sorbind după putere, dimpreună cu Hristos, toată durerea, neputința și prihana semenilor, spre a o aduce și a o înfățișa deplin Tatălui.
Fă tu, Sfinte Sofronie, ca, prin cuvintele și brațele rugăciunii și ale binecuvântării, să îmbrățișez, în chip nemuritor, toată firea omenească, și astfel, gustând din adâncimile chipului dumnezeiesc sădit în Om, să mă slobozesc cu totul din vicleniile vrăjmașului și să fiu izbăvit de păcălelile cele îmbătrânite în moarte ale cugetului lumesc și stricăcios.
Iconomisește tu și dăruiește-mi ca, fiecare clipă a vieții, prin pocăință, să o aduc, încă de acum, în ceasul Înfricoșatei Judecăți și, astfel, să mi se pecetluiască adâncul inimii cu zâmbetul cel veșnic și preacurat al Învierii din morți a Domnului Hristos, întru al Cărui surâs strălucește bunăvoința Tatălui către lume, prin îmbrățișarea Sfântului Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
a celui ce vrea să-și iubească vrăjmașii
Sfinte Părinte Sofronie, cu sufletul frânt și ostenit, vin acum înaintea ta, căci am cunoscut din cuvintele tale că te-ai cutremurat până în temeliile sufletului dintru înțelegerea menirii omului pe acest pământ și ca nimeni altul ai căutat să împlinești în tine însuți, lucrând întru Duhul Sfânt, cele ce dragostea fără seamăn a Preasfintei Treimi le-a gândit pentru firea omenească.
Nu mai am putere să văd nenumăratele caraghioslâcuri batjocoritoare ridicate împotriva Evangheliei, dar deopotrivă de adevărat este că în mine e sângele lui Cain, în mine e sângele ucigașilor Fiului lui Dumnezeu, în mine e tot păcatul lumii și al uciderii fraților, în mine e duhul și suflul ucigaș al celor două războaie mondiale, în mine e frica, angoasa și durerea tuturor celor care au fost batjocoriți în felurite chipuri și au murit ca o turmă păstorită de lupii cei crânceni ai acestei lumi. Nu mă lăsa în acest ceas, căci însuți ai trecut prin acestea de mii și mii de ori, deschizând brațele dragostei tale durerii întregii lumi și răstignindu-te cu Domnul pe Crucea cea de toate zilele. Ține-mă în această durere și cunoștință și nu lăsa să mă frâng, căci chiar dacă trupul este atât de sărman și neputincios, sufletul este nemuritor și veșnic și nu poate fi nimicit nici de oameni, nici de draci, și cu atât mai puțin de durerea, tânguirea și suspinarea inimii. Fă să se nască din aceste cumplite dureri un nou chip al omului lăuntric, mai plin de bărbăție, mai viteaz și mai încrezător în atotputernicia lui Dumnezeu, Cel Căruia Îi stă în putere să poarte sufletul în priveliștile și orizonturile nețărmurite ale dragostei Sale.
Ajută-mă să pricep că singurul vrăjmaș de pe acest pământ este moartea, iar dintre oameni – numai și numai aceia întru care eu însumi văd moartea. Însă văzând-o întru ei, prin însăși aceasta mărturisesc că ea este în mine și mă stăpânește. De aceea te rog, curăță-mă de toată bezna cugetelor și a făptuirilor, în care se zvârcolesc cu îndulciri viermii cei veșnici ai morții și ai păcatului. Curăță ochii mei cu tânguiri și lacrimi de pocăință, ca să-i pot ridica spre Cer și spre chipul dumnezeiesc al tuturor oamenilor.
Minunatule Părinte Sofronie, știu că tu ai călătorit cu îndelungă răbdare pe drumul acestei nevoințe, de aceea te rog, cu timp și fără timp, ia-mă și mă du pe calea cea strâmtorată și cu multe suspinuri, dintru a cărei umblare s-au născut întru lucrarea și dragostea Domnului nostru Iisus Hristos toți fiii Tatălui, pecetluiți cu lumina Sfântului Duh și părtășia la dumnezeiasca fire. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
a celui care suspină nemângâiat
Dumnezeiescule Părinte Sofronie, vin acum către tine deoarece mult am căutat în aflarea unui om adevărat și am obosit de cei ce propovăduiesc Adevărul cu minciunile cele groase ale materialniciei și cu întunericul și moartea propriilor vieți. Parcă se împlinește în această căutare, în această tânjire a inimii, cuvântul Domnului Care zice: „Lasă morții să-și îngroape morții lor, tu vino și urmează Mie” (Matei 8, 22). Miluiește-mă, Sfinte Sofronie, dimpreună cu toți cei care suspină asemenea, aflându-se pe aceeași cale a ostenelilor și căutărilor sufletești.
Tu ai plâns pentru tine și pentru tot omul, iar suspinul meu de acum este cuprins în suspinul tău săvârșit în vremea viețuirii pământești, care s-a revărsat peste întregul Adam, biruind hotarele timpului prin revărsarea milei și a părtășiei tale la firea dumnezeiască. Prin puterea lucrătoare a rugăciunilor tale, călăuzește-mă în acele alcătuiri de împrejurări și în acele sălașuri sufletești unde îmi este cel mai potrivit a-L cunoaște pe Dumnezeu și a se tămădui viața mea ciuruită de săgețile otrăvite ale morții veșnice.
Îți mulțumesc că, mai presus de puterea omenească de înțelegere, ai fost și ești prezent în viața noastră, întinzându-ne tuturor mână de ajutor de fiecare dată când mintea ni se abate în lucruri și cugete pierzătoare. Ajută-mă să pricep că singurul vrăjmaș din lumea aceasta este moartea, iar singura biruință este cea a lui Hristos, prin Cruce și Înviere. Alipește-mă și pe mine acestei izbânzi, căci iată, moartea ta a fost un minunat amurg ce vestește frumusețea veacului ce va să fie, întru care strălucește Însuși Hristos, Soarele Cel neapus al zilei a opta.
Fă să sporească în mine înțelegerea cuvintelor Domnului, întru al căror adânc și frumusețe e tocmită lumea, ca astfel să dobândesc dezlegare de dragostea și îndulcirea față de trup prin răstignire de bunăvoie față de pofte. Umple suspinul sufletului cu licoarea cea dulce și făcătoare de viață a lacrimilor de pocăință, ca dintru întâlnirea cu Domnul să ni se înnoiască toate cele lăuntrice spre o nouă înțelegere, adâncire și ascundere în Dumnezeu, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
a celui doborât sufletește
Sfinte Părinte Sofronie, prin părtășia ta la dumnezeiasca fire, iată ești de față acum ca și în oricare altă clipă a vieții mele. Tu îmi știi durerea și lacrimile, tu știi că mă simt cu totul secătuit de puteri, rănit sufletește și sfâșiat lăuntric, dar și batjocorit de oameni și de bădărăniile lor. Ar fi curată nebunie să mă ascund de tine și de mine însumi și să spun că lucrurile nu stau așa.
Nimic din cele de sub cer nu merită acea prețuire ce poate trece în veșnicie. Toată frumusețea acestei lumi este nestatornică și în cele din urmă e înghițită de pieire și uitare. Nimic dintru cele ale lumii pământești nu e veșnic dăinuitor și statornic, toate sunt supuse duhului stricăciunii și al morții. Viața omului, cea mai de preț făptură a pământului, este strâmtorată prin multe dureri și cazne între naștere și apusul din mormânt. Ca o umbră și ca un vis se spulberă toate în viforul timpului.
În ce să îmi pun nădejdea? În bani? Dar aceștia sunt o simplă convenție dintre oameni, iar împătimirea de ei este închinare înaintea satanei. În dragostea oamenilor? Dar cât din iubirea omenească poate trece de cuvântul Mântuitorului, care zice: „Slavă de la oameni nu primesc, dar v-am cunoscut că n-aveți întru voi dragostea lui Dumnezeu” (Ioan 5, 41-42)? În case? Dar nu există și nici nu se va putea inventa vreodată acel material care să rămână nestricăcios în vecii vecilor. În mașini? Dar oricare ar fi forma, viteza sau puterea lor de înaintare sau zbor, tot în materialnicie rămân târâtoare. În haine? Dar a găsit oare cineva vreodată acel material care rămâne pururea curat și nestricăcios? În sănătate și trai bun? Dar acestea nu vor dura veșnic pe acest pământ și, mai devreme sau mai târziu, voi ajunge mâncare viermilor. În slava părelnică a acestei lumi? Dar slava ei e cea a Babilonului, fiind alcătuită din cărămizile tuturor soiurilor de nebunie. Și atunci ce mai rămâne? Doar sufletul nemuritor, care mi s-a încredințat de Dumnezeu și Sfintele Taine, dăruite spre luminarea, sfințirea și curățarea omului în întregimea sa – suflet și trup.
De aceea te rog, Sfinte Sofronie, luminează-mă cu totul și mă cuprinde întru dragostea Bisericii celei Una, a cărei izbândă nu este din lumea aceasta, iar porțile iadului în veci nu o vor birui. Învață-mă tu lepădarea deplină de cele stricăcioase și iscusința alipirii de Numele Dumnezeului Întrupat, ca intrând întru puterea vieții Sale, să ajung la vremea rânduită a vedea cu ochii Săi cei nepătimitori și pe cele pământești, și pe cele cerești, și pe cele de dedesubt. Și fie ca, de tine fiind călăuzit și ocrotit, să ajung la sfârșitul zilelor mele pământești lucrând rugăciunea și pocăința adevărată întru dragostea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
pentru iertarea păcatelor și pentru a pune început bun
Dumnezeiescule Părinte Sofronie, eu însumi mărturisesc că întunericul păcatului și al morții veșnice sălășluiește întru mine și niciuna din faptele mele nu este curată de stihia cea de beznă a urâciunii iadului. Ce voi face și unde voi merge? Cine mă va slobozi din această amarnică și preacumplită robie? Izbăvirea nu se află în puterile omenești, căci lucrul ce trebuie săvârșit este peste măsura puterilor omului, chiar de s-ar aduna dimpreună toți oamenii care au fost sau vor fi vreodată. De aceea te rog, cere asupra mea mila și darul Celui Care S-a pogorât la iad și, cu blândețea Sa atotputernică de Dumnezeu și Om, printr-un surâs i-a cuprins și i-a luat cu Sine pe toți cei care au crezut întru El, rușinând puterea cea de nimic a diavolului.
Slobozește și în inima mea izvoarele lacrimilor de umilință și recunoștință, ca revărsându-se ele și pe fața trupului, să spele chipul cel lăuntric al lui Dumnezeu, pe care atât de mult l-am întinat și l-am batjocorit cu toate gândurile, cuvintele și faptele mele. Cutremură-mi cu totul simțirile, ca scuturându-se toate alipirile de îndulcirile pământești, să lepăd și haina cea pângărită și preaîmpuțită a părerii de sine, care acoperă cu blestemul minciunii toate rănile și puroaiele sufletești. Vindecă-mi bolirile cele multe și cumplite ale sufletului și, cu tinerețea cea veșnică a Duhului, îngroapă-mi bătrânețea păcatului, ca să mă ridic și eu din mormântul patimilor, nădăjduind și luminându-mă întru biruința Fiului lui Dumnezeu.
Nu te depărta de mine, Sfinte Părinte Sofronie, ci fără de încetare alipește-mă și adâncește-mă cu totul în începutul cel care niciodată nu se mai sfârșește, întru care omul, sărmană și biată făptură, se unește cu Cel Ce Este, prin neîncetata Sa numire, grăind cu vreme și fără vreme: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul! Amin.
.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
a celui împresurat de multe dureri și îngrijorări
Preacuvioase Părinte, trăind în zilele acestea ne vedem împresurați de o mulțime de dureri și suferințe, venind atât din lumea dinlăuntru cât și din cea dinafară; mulți căutăm alinarea, însă cel mai adesea se întâmplă să nimerim pe calea cea lărgită și bătătorită a deznădejdii celei de toate zilele. Prin scrierile tale ni s-a deslușit calea neîncetatei înfățișări înaintea lui Dumnezeu, pentru aceea, îndeobște mărturisim că pentru mulți dintre cei cu sufletul frânt și zdrobit, apropierea de tine prin cărțile ce le-ai dăruit lumii, este asemenea unei priveliști uimitoare și dătătoare de viață, în care se dezleagă suferințe, nedumeriri, întunecări, pătimiri, plângeri și strigăte lăuntrice, care s-au întins poate pe zeci de ani. Puterea limpezitoare și dumnezeiască aflată în cuvintele tale ne încredințează că grăirile pe care ni le-ai lăsat moștenire sunt cele ale Duhului Sfânt.
Și iată că umblând pe căile Sfintelor Taine ni se curăță ochii, Sfinte Părinte Sofronie, și, apropiindu-ne de tine, începem a te desluși a fi un pom al vieții, încărcat cu florile cuvintelor celor dumnezeiești ale Învierii, întru care oglindindu-ni-se chipul lăuntric, se revarsă mireasma cea minunată a străfundurilor tainei persoanei, strălucind întru lumina cea adâncă și blândă a dumnezeieștii ființări. Fă să rodească și să se statornicească și întru noi împreună-pătimirea cu aproapele, ca astfel să ajungem și la lărgirea inimii omului lăuntric spre deplină încredințare a unirii întru una a întregii firi omenești.
Ajută-ne să îmbrățișăm șuvoiul de durere al lumii și să nu fugim de el ascunzându-ne în îndulciri și moleșeli care ne amorțesc cugetul și simțirea lăuntrică. Dăruiește-ne tărie și bărbăție ca să fim temerari în această nevoință și să purtăm tot ce Domnul îngăduie să vină asupra noastră, până în cea din urmă clipă a viețuirii noastre pământești. Și fie ca, împărtășindu-ne din cuvintele pe care le-ai scris întru strălucirea cea tainică a Preasfintei Treimi, să ni se facă și nouă graiurile tale intrare curățitoare și cutremurătoare în adâncul inimii tale, a celui pe care te mărturisim Sfânt Părinte al Bisericii lui Hristos Dumnezeu, proslăvit fiind tu de către Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
pentru primirea și înțelegerea cuvintelor Evangheliei
Dumnezeiescule Părinte Sofronie, iată că viața mea a ajuns în fundătura cea cumplită a nădăjduirii în gândurile și puterile omenești și pentru aceea gust din plin din băutura cea otrăvitoare a părăsirii de Dumnezeu.
Nu mă lăsa în acest ceas greu de îndurat, ci cu mijlocirile și bunătatea ta cea fără de seamăn, apleacă-te asupra mea și ridică-mă, și îndreptează-mă către cugetul cel bărbătesc al pocăinței, care este dăruit de Domnul tuturor celor ce și-au văzut hăurile păcatelor și noianul neputințelor. Vino și tămăduiește surzenia cea cumplită a ființei mele și deschide-mi urechile lăuntrice spre a auzi graiurile cele rostite din gură de Om și Dumnezeu, prin care s-a dăruit lumii cuvântul Evangheliei, ale cărei șoapte au răsunat peste veacuri în inimile tuturor Sfinților, aduse fiind către dumnezeiască rodire de către Duhul Sfânt.
Plinește și întru mine, cel cu totul scârbavnic și neputincios, această lucrare, ca prin puterea cuvintelor grăite de Domnul Hristos, să se umple de lumină toate tainițele morții pe care le-am agonisit prin păcat și astfel, dintru strălucirea cea sfântă a Duhului, să fie nimicită toată puterea întunericului și să fie reașezate întru viață și sfântă bucurie toate puterile mele sufletești. Și fie ca prin curățarea, adăparea și răcorirea cu harul Sfântului Duh, să mă izbăvesc de pârjolul și focul cel de beznă al morții și să mi se preschimbe mintea și omul lăuntric, și toate mișcările inimii să se săvârșească în și cu Hristos, Care pentru însăși aceasta S-a întrupat, făcându-Se om asemenea nouă.
Înnoiește-mi cu totul simțirile și, limpezindu-mi viața cu lacrimi de pocăință, fă-mă să pricep că Însuși Domnul plânge și se pocăiește în mine și prin această lucrare mă cheamă la părtășia deplină cu El întru cele ale fiilor Tatălui, căci Om și Dumnezeu este Cel Care m-a iubit și mă iubește nemărginit mai mult decât o voi putea face eu vreodată.
Nu înceta să mijlocești pentru mine, Sfinte Părinte Sofronie, căci mila și dragostea ta mi s-au făcut izvor de viață și bucurie, întru care e tăinuită strălucirea cea întreită a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov pentru împărtășirea
din gândul cel dintâi al lui Dumnezeu pentru om
Sfinte Părinte Sofronie, cu ochii tăi cei străvăzători, întru care cuprinzi în îmbrățișarea Duhului omul cu toate ale sale, privește-mă și pe mine, cel cu totul netrebnic și necurat și, cu rugăciunea ta cea preaputernică, nimicește încleștarea și încețoșarea păcatului și-mi dăruiește limpezimea minții și slobozirea cugetului.
M-am născut în această lume și pășesc prin ea, iubesc, mănânc, dorm, sunt treaz și văd trecerea timpului, și trăiesc cu toate cele ale omului, dar știu atât de puține despre ceea ce sunt, despre ce anume este omul în profunzimile sale. De aceea te rog pe tine, ca prin nemăsurata milă ce o ai, să îmi dăruiești și mie din cele pe care Însuși Dumnezeu ți le-a descoperit despre om și rostul său pe acest pământ. Tămăduiește mintea și viața mea bolnavă de îngroparea în materie, ca slobozindu-se din chingile cele pătimașe și de multe feluri ale îndulcirilor trupești, să poată întrezări minunata și uriașa menire hărăzită omului.
Ajută-mi să înțeleg că însăși persoana, alcătuită din sălășluirea sufletului în trup omenesc, este gândită de Dumnezeu pentru îmbrățișare, încât până și întreaga alcătuire văzută a trupului mărturisește acest sfat dumnezeiesc al Sfintei Treimi. Căci din îmbrățișare ne naștem, în îmbrățișarea dragostei ar trebui să fim crescuți și tot îmbrățișarea o căutăm întru toate ale noastre până la moarte, fie în cele văzute, fie în cele nevăzute. De aceea te rog, din cele simțite ale trupului, să mă ridici întru cele ale duhului, ca astfel să mă îmbogățesc cu avuția cea nepieritoare a dragostei și rugăciunilor tuturor mădularelor Bisericii, întru care Domnul Hristos Se preamărește cu trupul Său omenesc proslăvit prin Înviere, Înălțare și șederea de-a dreapta Tatălui. Și dobândind și eu veșmântul acestei puteri, mă învrednicește a primi și a gusta din îmbrățișarea cea tainică și dumnezeiască a Sfântului Duh, ca astfel să se pecetluiască și întru mine chipul Sfintei Treimi și, prin curățirea deplină a inimii, să deschid brațele lăuntrice spre a-i cuprinde pe toți oamenii, de la Adam și până la cel din urmă om care se va naște pe acest pământ. Căci prin Întruparea, Răstignirea și Învierea Sa, însăși aceasta a voit-o Domnul Hristos – să ne dăruiască deplin viața Sa și, dăruindu-I noi viața noastră, să vedem cu ochii Lui și să vadă cu ochii noștri, și să fie cu noi și întru noi, după cum Însuși a făgăduit și a mărturisit: „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 20).
Și fie ca în vremea Judecății să mărturisesc înaintea tuturor oamenilor că această dumnezeiască îmbrățișare am dobândit-o prin mijlocirile tale, minunatule Părinte Sofronie, spre a se plini și în neputincioasa și sărmana mea făptură gândul cel dintâi al lui Dumnezeu pentru om, spre slava, cinstea și preamărirea veșnică a Omului făcut Una, după sfatul cel pururea fiitor al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov pentru apropierea cu trezvie
de Trupul și Sângele Domnului
Preablândule Părinte Sofronie, tu ai fost preot al Dumnezeului Celui Preaînalt și din lucrare cunoști ce înseamnă a aduce și a te aduce înaintea Lui, și ai gustat cu prisosință din cutremurul cel sfânt al făpturii care cu lacrimi își mărturisește și neputința și nevrednicia, dar și dorul cel dumnezeiesc în înfricoșătoarea săvârșire și slujire a Sfintei Liturghii. Tu ai cuprins în inimă această dumnezeiască Taină în unire deplină cu cugetul și simțirile Fiului lui Dumnezeu Întrupat, trăind dimpreună cu El toată viața și pătimirile Sale, propovăduind Evanghelia, istovindu-te în Ghetsimani, răstignindu-te pe Cruce, înviind din mormânt și îmbrățișând întreaga fire omenească prin înălțarea la Cer dimpreună cu Cuvântul și prin minunata și atotmilostiva pogorâre a Sfântului Duh. De aceea te rog, Sfinte Sofronie, cu dumnezeieștile tale mijlociri, topește toate simțirile mele în simțirile Domnului Hristos, care întru Duhul Sfânt s-au făcut și ale tale. Soarbe puterea morții din mine și, dăruindu-mi din viața și dragostea Mântuitorului, ajută-mi și mie să cunosc cele săvârșite în Ghetsimani, când și pentru mine El a asudat cu sudori de sânge.
Luminează-mi întunericul lăuntric cu strălucirea cea străluminată a primirii în trup omenesc a Sângelui Fiului lui Dumnezeu, căci Sângele Său euharistic este al Celui Care ca Dumnezeu și Om a trecut prin Ghetsimani, Cruce, Îngropare și Înviere. Înnoiește cu totul aluatul cel acru și împuțit și fariseic al trupului și al sufletului meu, ca primind plămada cea sfântă a Trupului și Sângelui Domnului, să se curețe desăvârșit de îmbătrânirea în păcat și moarte și să se dezlege, bucurându-se deplin de iertarea păcatelor și înnoirea vieții prin semințele cele dumnezeiești ale curăției și nestricăciunii veșnice a Fiului lui Dumnezeu făcut Om.
Sfinte Părinte Sofronie, tu știi că nu este un nemernic mai mare ca mine pe lumea aceasta, de aceea te rog, fă și din pocăința, lacrimile și tânguirile mele potir în care să fie cuprins Trupul și Sângele Domnului, învrednicindu-mă a-L primi pe Mirele Bisericii cu mărturisirea deplină a tuturor păcatelor, căci acestea și numai acestea sunt singurele daruri pe care eu I le pot face. Fii ocrotitorul meu, Sfinte Sofronie, până la cea din urmă suflare a mea, iar în vremea viețuirii pământești, învrednicește-mă a dobândi îmbrățișarea Mângâietorului, care este tăinuită deplin în Sfânta Euharistie spre a se dărui tuturor celor care, prin dragostea poruncilor Evangheliei, se fac sălășluitori ai Preasfintei și de viață Făcătoarei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
pentru adâncirea în pomenirea Numelui lui Hristos-Dumnezeu
Dumnezeiescule Părinte Sofronie, cu cuget gângav și împotmolit în patimi mă înfățișez înaintea ta, mărturisindu-mă și deschizându-mi inima, care bolește cumplit din împrăștierea gândurilor, zvârcolindu-se în nenumărate aprinderi pătimașe. Nu este un capăt al acestei boliri nici în moarte, căci întunericul alipirii de cele stricăcioase și nestatornice este cu neputință să rodească lumină. De aceea, ca unul cu totul întunecat de gânduri și de robia cea rea a inimii, alerg către tine, multmilostive Părinte Sofronie, cerându-ți mila și grabnicul tău ajutor spre a fi izbăvit din această temniță de iad a cugetelor mele.
Te rog, pune întru simțirea inimii mele râvna pomenirii cu luare aminte a Numelui Dumnezeului Întrupat și învrednicește-mă ca, însuți dimpreună cu mine rostind cuvintele sfinte ale rugăciunii, să te dobândesc ajutător, sprijin și tainic povățuitor în această osteneală care, prin lumina veșnică pe care o aduce în suflet, are putere să nimicească prin dumnezeiasca vădire toată fărădelegea cea tainică ce se săvârșește în cugetul omului.
Dăruiește-mi statornicie și cuget curat de mărturisire și mă izbăvește de toate vechile vicleșuguri ale împrăștierii minții, ca astfel să sporesc și eu în înaintarea pe această cale a curățirii și sfințirii lăuntrice. Descoperă-mi prin lucrare puterea cea necuprinsă și dumnezeiască a numelui mântuitor al Domnului nostru Iisus Hristos, ca și eu întrarmându-mă cu veșmântul vitejiei și al stăruinței, să pot cuprinde neasemuitele bogății dăruite pământenilor prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu din Duhul Sfânt și Preacurata Fecioară Maria.
Dezleagă-mă cu totul de îndobitocirea pătimașă a cugetelor care rumegă numai pământ, ca primind hrana cea cuviincioasă făpturilor cugetătoare, să îmi fie nutrită mintea și inima cu strălucirea cea dumnezeiască a pomenirii Fiului Tatălui, iar prin nemăsurata Sa dragoste, Trupul și Sângele Său să mi se facă merinde a sufletului și leac și mângâiere în nenumăratele întristări și necazuri pricinuite de spinii și otrava cea ucigătoare a căderii mele dimpreună cu părinții neamului omenesc.
Și fie ca, până în cel din urmă ceas al vieții mele pământești, să rămână nedezlipită de buzele mele rugăciunea cea de toată vremea, ca neîncetat să mulțumesc prin tine Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, zicând dimpreună cu miliardele de Sfinți: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
a celui care caută Frumusețea desăvârșită
Sfinte Părinte Sofronie, cu sufletul plin de otrava amărăciunii și a durerii, întind spre tine mâinile mele și te rog, vino degrabă întru ajutorul meu!
În această lume de sub cer, urâțenia, hidoșenia, cruzimea, chipurile morții, grozăviile de tot felul, suflul ucigaș, spaimele și bolile, răutatea aproape fără opreliști, disperarea și angoasa, se alcătuiesc ca într-un labirint tragic, care sfârșește în cele din urmă prin apusul vieții și pogorârea în mormânt. Fiii oamenilor au urâțit chipul lumii până peste poate cu fărădelegile, urâciunile, născocirile și nălucirile lor de tot felul. Și dintre toți, eu sunt cel mai adâncit în această nebunie, fărădelege și hidoșenie. Cumplită și înnebunitoare este viața omului fără credința în Dumnezeu și nădejdea veșniciei, de aceea plânge urlând sufletul meu, care neîncetat se hrănește cu mizerii și spurcăciuni.
Sfinte Sofronie, destupă mintea noastră netrebnică, care e înfundată precum o canalizare cu toate zoaiele lumii și, izvorându-ne lacrimi de umilință, strălucește la vremea potrivită și întru noi cu frumusețea ce nu poate fi dobândită decât prin lucrarea cea tainică a pocăinței, prin care omul se face frumos lăuntric spre a putea privi frumusețea cuvintelor lui Dumnezeu din zidiri. Temeluiește și întru noi cunoștința că Frumusețea adevărată e veșnică și, ca una care este străină de moarte, poate fi găsită doar pe calea rugăciunii de toată vremea, care prin cercarea Sfinților s-a adeverit a fi artă a artelor și știință a științelor, fiind singura lucrare omenească ce nu numai că nu poate fi biruită de stihia vremelniciei, dar îl cuprinde pe om în dragostea pururea fiitoare a Celui Ce Este, izvorul Frumuseții și Frumusețea Însăși.
Învrednicește-mă și pe mine de truda neostenită în apropierea neîncetată de Sfintele Taine, ca prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, să se zugrăvească și întru mine icoana cea nestricăcioasă a Dumnezeului Întrupat și, dobândind îmbrățișarea Duhului Sfânt, să gust din frumusețea cea nemincinoasă care nu se va mai lua de la noi și întru care toți dimpreună și unii pentru alții vom avea privirea Duhului Sfânt și pe toate le vom cunoaște mai presus de adâncimea, lungimea și lățimea mărginirilor pământești.
Și fie nouă, Sfinte Părinte Sofronie, ca frumusețea Duhului, pe care tot dintru darul tău am deslușit-o întru tine, să ni se facă izvor bogat de mântuire și sfințenie, adăpându-ne din dragostea și frumusețea cea fără de sfârșit a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
pentru primirea lăuntrică a aproapelui
Sfinte Părinte Sofronie, din viața, rugăciunile și învățăturile tale strălucește dragostea cea întru Adevăr pentru întreaga fire omenească, iar eu, ca unul cu totul neputincios și întunecat, alerg către tine rugându-te să lărgești și inima mea pentru a primi taina cea lină a iubirii întru Dumnezeu a tuturor oamenilor.
Zadarnic mă ascund în otrava mulțumirii de sine prin care mă despart pe mine însumi de ceilalți, căci în chiar această clipă se nasc și mor mii și mii de oameni, acum nenumărați oameni râd și alte multe milioane sunt cu ochii în lacrimi; unii sunt copii, alții sunt părinți ori bunici; unii se bucură cu ceilalți, iar alții sunt singuri de foarte multă vreme; unii sunt în boli ori în clipa morții, alții tocmai s-au născut prin durerile cele multe ale venirii pe lume; unii sunt în puterea nopții, iar alții sunt la lumina zilei și trudesc pentru cele de trebuință; unii sunt ca niște robi, iar alții se cocoață pe sângele lor în piramida trufiei; unii iubesc cu toată inima, iar alții urăsc cu tot sufletul; unii au adormit întru multe dureri și osteneli, alții se lăfăie neștiind vreodată cum este să nu ai ce mânca; unii sunt batjocoriți în fiecare clipă, alții ucid cu o cruzime bestială; unii au fost schilodiți sufletește crescând fără dragoste, alții socotesc că totul în lume li se cuvine; unii mor de foame și sete, iar alții au adunat toate bogățiile lumii pentru nebunia singurătății și a mândriei lor; unii mor și rămân neîngropați, iar alții se îngroapă de vii în plăcerile pământului.
În fiecare clipă, fiecare om viu de pe acest pământ respiră, simte și trăiește și, în întregime, viața lui este și a mea. În zadar fug ca zănatecul de acest adevăr, căci noi, toți oamenii, suntem frați, fiind uniți deplin prin începătura lucrării rugăciunii din Ghetsimani a Domnului Iisus Hristos, Mântuitorului nostru și al lumii întregi.
Sfinte Părinte Sofronie, curățește-mă de toată răutatea și întunericul păcatului care mă dezbină atât lăuntric, cât și față de ceilalți și însuți mă luminează cu strălucirea cea binecuvântată a venirii Sfântului Duh, prin care toate neputințele omenești se fac lucrătoare întru smerenia cea negrăită a dumnezeieștii bunătăți. Învață-ne pe toți deopotrivă să-l primim în Duh și în Adevăr mai întâi pe aproapele nostru cel mai de aproape, ca prin chipul său dumnezeiesc să aducem închinare Celui Care pe toți ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa. Dar de asemenea, izbăvește-ne și ne ferește de bolirea cea cumplită a suficienței de sine, în care ne închidem și ne mulțumim cu dragostea cea oloagă și nedeplină a familiei, a comunității, a neamului sau a națiunii din care facem parte, uitând că suntem fii ai Aceluia Care a propovăduit dragostea desăvârșită și Evanghelia pentru mântuirea tuturor oamenilor. Însuți păzește-ne și ne acoperă, Sfinte Sofronie, cu dragostea ta cea dumnezeiască și ne învrednicește ca, prin rugăciunile tale, să ajungem și la înfrățirea veselitoare și veșnică dintre toți oamenii, săvârșită întru Duhul Sfânt cu puterea cea fără de margini a Tatălui și deopotrivă și a Fiului. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
a celui îndurerat de toată suferința din lume
Cu ochii în lacrimi și inima sfâșiată cad la picioarele tale, dumnezeiescule Părinte Sofronie, căci nu știu ce să mai fac și încotro s-o apuc din pricina durerilor celor multe și istovitoare. Orice aș face cu puteri omenești, nu pot să opresc suferința aproape nezăgăzuită a lumii, iar stăpânirea morții se arată a fi atât de mare, de parcă Hristos Domnul nici n-ar fi înviat. Valul acestor dureri este ca un potop care așteaptă să fie înghițit de dragostea lui Dumnezeu, dar eu, deși văd și pricep acest puhoi de lacrimi și suspine, nu am întru mine puterea Domnului ca, îmbrățișându-le pe toate, să le înnoiesc întru bucuria cea sfântă a dumnezeieștii mistuiri. Iar când sărmanele și slăbănoagele mele puteri se sfârșesc, ca un pai uscat mă cutremur de frica morții și precum un bezmetic alerg și mă îngrop în gunoiul plăcerilor, uitând că himera și nălucirile lor sunt doar un abur nestatornic care încețoșează așezarea și adâncul chipului lui Dumnezeu din om. De aceea tânguirea mea lăcrimează între durerile nesfârșite ale lumii și suspinurile născute de întunericul cel pătimaș al relelor mele învoiri. Fie de-a dreapta, fie de-a stânga – suferința și moartea îmi stă înainte.
Fie-ți milă, Sfinte Părinte Sofronie, și, cu preaputernicele și atotcuprinzătoarele tale rugăciuni și mijlociri, îmbărbătează-mă și învrednicește-mă și pe mine a fi recunoscător întru toate durerile și mâhnirile, ca primind această cunună de spini pentru mulțimea păcatelor mele, să fiu mulțumitor pentru toate lui Dumnezeu și astfel suspinurile și suferința să se preschimbe în preamici părtășii la durerea cea mare a Domnului Hristos din Ghetsimani, când El Însuși, înainte de toți, a împlinit întru Sine cuvântul: Ține mintea ta în iad și nu deznădăjdui! Fă-mă și pe mine iubitor al Crucii Domnului, ca țintuindu-se întru mine toată pofta cea rea, să mor cu Domnul pentru toată răutatea și fărădelegea și să mă înfățișez neîncetat înaintea Lui, prin toate cugetele și simțirile mele, zicându-I întru cunoștință și recunoștință: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta! (Luca 23, 42) Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
pentru intrarea în ceata fecioarelor înțelepte
spre a fi în Adevăr (Matei 25, 1-13)
Dumnezeiescule Părinte Sofronie, iată că venim înaintea ta ca unii care avem mintea doborâtă și răsfirată în nenumărate cugete și doriri pământești, iar candela înțelepciunii ni s-a stins demult din nepricepere, neluare-aminte și din lipsa rugăciunii și a milostivirii. Cu sfintele tale mijlociri, aprinde și întru noi cugetul cel treaz al alipirii de Numele Domnului Hristos, ca astfel dezlegându-ne în parte de năpustirile cele după pământ și materie, să putem vedea cele care se petrec înlăuntrul nostru și să nu mai bâjbâim prin gropile păcatului, orbecăind și căzând din împătimire în împătimire.
Cu bunăvoința și îndelunga ta răbdare, învață-ne a trăi darul Sfintei Liturghii și dăruiește-ne pricepere pentru a vedea lămurit că aceasta este poarta pe care omul intră spre a îmbrățișa în Duhul Sfânt toată firea omenească, cuprinzând în inimă și în întreaga sa făptură puterea sfințitoare și temeluitoare a Trupului și Sângelui lui Dumnezeu-Cuvântul. Rânduiește și mijlocește prin părinteasca ta dragoste ca, prin împărtășirea cu Sfintele Taine, să gustăm din lucrarea prin care inima se lărgește spre îmbrățișarea deplină săvârșită în rugăciunea ipostatică, iar simțirile omului se unesc deplin cu simțirile Dumnezeului-Om.
Învață-ne și statornicește-ne în cunoștința că rugăciunea pentru tot omul este ascunsă în fiecare durere sau suspin, însă ne întâlnim cu ea în cele mai grele clipe ale vieții noastre, atunci când nădejdile și puterile omenești sunt cu totul neputincioase. Tu însuți ai cunoscut rugăciunea din Ghetsimani, sorbind din băutura cea înfricoșătoare și groaznică a durerilor lumii, care covârșește orice durere sau osteneală, până într-acolo încât durerile sufletului sunt atât de mari, încât trupul se întristează până la moarte și ar vrea să silească sufletul să plece din trup, spre a se odihni în țărâna din care a fost luat.
Luminează-ne și pe noi cu darul tău spre a pricepe că, a ne pune sub semenii noștri întru Adevăr, înseamnă a curge din noi mult mai mult sânge decât avem, până când inima ni se va secătui cu totul și, atunci și numai atunci, în acea cumplită și înnebunitoare durere și frângere, va începe să curgă dintru noi sângele lui Hristos, noi înșine fiind răstigniți alături de El întru cinstirea chipului lui Dumnezeu din om spre unirea întregii firi omenești întru Una, așa după cum este și strălucește dragostea și dimpreună-voirea a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov
a celui suferind și deznădăjduit
Dumnezeiescule Părinte Sofronie, foarte se mângâie inimile noastre știind că ne porți veșnic în rugăciunile tale, căci graiurile pe care le-ai rostit în cele lăuntrice ale Bisericii lui Hristos au izvorât din vederea Preasfintei Treimi și cuprinderea ta în slava Luminii celei nezidite.
Mila ta cea făcătoare de viață se face cunoscută în dragostea pentru toți oamenii și, prin îmbrățișarea ce ne-o dăruiești întru Duhul Sfânt, stârpești deznădejdea dintru noi nimicind-o prin curgerea cea curățitoare a nădejdii în dragostea lui Dumnezeu.
Tu cunoști deplin neputința celor care sunt născuți din deznădejde și care nu au cunoscut adâncimile dragostei din pricină că nici părinții lor nu au avut parte de ea, devreme ce fie ei, fie înaintașii lor au fost contemporani cu milioanele de ucideri săvârșite în vremea celor două războaie mondiale, la acestea toate adăugindu-se nenumărate alte crime, fărădelegi ori avorturi săvârșite în ultimul veac.
Dar tu, ai luat asupra ta tot acest cumplit suflu ucigaș și l-ai purtat ca și cum toate crimele și fărădelegile ar fi fost săvârșite însuți de tine, prin Trupul și Sângele Domnului împuternicindu-te a nu da în lături de la această osteneală, care nu va fi înțeleasă cu adevărat decât de cei care o vor putea cunoaște prin făptuire. Sub povara acestor dureri ale lumii îngropându-te și înviind cu Hristos în Euharistie, ai cunoscut toate străfundurile iadului și de aceea, încă din viața pământească, nimic din duhul celor zidite nu mai avea putere vătămătoare asupra ta.
Cum vom îndrăzni să vorbim de cutremurătoarele tale lacrimi, căci nu avem lucrare asemănătoare spre a le înțelege, însă roadele plânsului pocăinței se adeveresc cu prisosință în adâncimile cele dumnezeiești ale cuvintelor tale, care mărturisesc încă de pe acum, înaintea întregii firi omenești, că din vremea viețuirii în trup ai fost văzător și de Dumnezeu grăitor.
Dăruiește-ne și nouă îndelungă răbdare în nădejde, ca întru ea purcezând în răstimpul ce ne-a rămas al viețuirii pământești, să pășim spre a dobândi întru cunoștință strălucirea cea neînserată și temeluitoare a ființării, izvorâtă din Tatăl, dăruită nouă prin Fiul și cunoscută deplin întru Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.