Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov,

de mijlocire către Dumnezeu Tatăl

Dumnezeiescule Părinte Sofronie, iată mă înfățișez înaintea privirii tale, fiind înglodat în mlaștina cea prea puturoasă a deznădejdii, a gândurilor materialnice, a orbirii și morții sufletești. Precum într-o temniță a durerilor nesfârșite mă căznesc, căci nu îngădui să intre în viața mea raza cea blândă, pogorâtă asupra tuturor de la Părintele Luminilor. Pentru aceea îți cer ție, Sfinte Sofronie, mijlocește ca și întru mine să se preschimbe această zdroabă lăuntrică în pocăință și deplină înfățișare înaintea Părintelui Ceresc, pentru ca, văzând adâncul cel de beznă al fărădelegilor mele, să le mărturisesc deplin Celui Care mi-a dăruit viață și care voiește ca fiecare om să urmeze plinătății Fiului Său, Iisus Hristos, și întru El să fie preamărit cu slava Învierii din morți. Cere pentru mine, Sfinte Sofronie, belșugul de milă al Tatălui, căci, în nebunia și învârtoșarea mea, m-am năpustit în prăpăstiile cele adânci și amare ale păcatului și ale morții, socotind că acolo voi găsi măcar și puțină îndulcire în setea de a ființa fără durere. Dar iată că am nimerit în iadul cel lăuntric, durerile mă covârșesc cu totul, iar scrâșnetul inimii sleiește și cea din urmă zvâcnire de viață a sufletului. Roagă-te, Sfinte Sofronie, ca această sfâșiere lăuntrică să se preschimbe în răstignire de bunăvoie, iar piroanele răbdării să mă țină cu totul deschis privirii Părintelui ca, prin Fiul Său, să vină și, îmbrățișându-mă, să-mi ia moartea, cercetându-mi adâncul iadului și curățindu-mă deplin de toată înstrăinarea de dragostea și voirea Lui. Și fie ca, pe tine avându-te călăuzitor și ocrotitor, să învăț a-mi trăi răstimpul vieții în Duh și în Adevăr, dobândind pocăință prin a mă arăta cu totul privirii dumnezeiești a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov,

de mijlocire către Dumnezeu Fiul

Sfinte Părinte Sofronie, iată că, prin bunătatea Preasfintei Treimi, am fost învrednicit să fiu zidit, deopotrivă cu toți semenii, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, însă cu covârșire m-am întunecat și m-am despărțit de lumina cea pururea fiitoare a Dumnezeirii. Inima mi s-a făcut ghem de mizerii și nelegiuiri și nu deapănă decât cugete străine de Evanghelie, iar sufletul a ostenit cu totul din depărtarea de Domnul și se frânge sub povara cea amară a deznădejdii. Bezna întunericului este locașul meu firesc, iar prăpastia fărădelegii este casa în care mă aflu precum un stârv. Ca un vierme ce se zvârcolește în pământ e mintea mea, care nu vrea să rumege decât mulțime de griji materialnice, uitare și nesimțire. Trupul e măcinat de dureri și stă cufundat în mocirla multelor neputințe și îndulciri. Cu totul m-am înstrăinat de pecetea chipului dumnezeiesc, întru care am fost alcătuit, iar suspinul este atât de dureros, încât parcă m-aș afla la cea din urmă suflare. Frânt și zdrobit sunt pe de-a-ntregul și-mi ridic spre tine privirea, Sfinte Sofronie: roagă-L pe Fiul lui Dumnezeu să mă cerceteze întru milostivirea Sa și să nu se lepede de mine, cel care prin toate faptele m-am lepădat de El, dăruindu-mă lehamitei deznădejdii și a morții. Cere-I Lui să spulbere zidul cel înfricoșat al fărădelegilor mele, ca așa să mă înnoiesc cu venirea Sa și, slobozindu-mă din ghearele morții, să mă luminez cu slava Sa de Întâi-Născut din morți. Roagă-L tu pe Hristos Domnul să mă spele în revărsarea cea dumnezeiască a cuvintelor Evangheliei, ca astfel dobândind înnoire, să devin și eu izvor al lacrimilor de pocăință, care să I se facă Domnului așternut și cale către adâncurile inimii mele; iar ochii mei să se facă ai Lui, iar ai Lui, ai mei și în acest chip să văd adâncimea cea de necuprins a gândului Preasfintei Treimi pentru întreaga fire omenească, îmbrățișată cu dragoste veșnică de Tatăl, întru Fiul prin Duhul Sfânt. Amin.

Rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov,

de mijlocire către Dumnezeu Duhul Sfânt

Cuvioase Părinte Sofronie, întunericul cel groaznic al închipuirii de sine mi s-a făcut sălaș statornic și, precum într-o temniță, mă aflu închis după zăbrelele morții, căci nu este vreo putere omenească să mă poată slobozi din această cumplită strâmtorare și robie. Cu totul m-a otrăvit amărăciunea iadului sufletesc și mă face să însetez nemângâiat după ceasul în care durerea inimii se va sfârși, dar nu este aici nici o izbăvire dobândită cu ușurință. De aceea strig către tine, dumnezeiescule Sofronie, cerându-ți pavăza și puterea lucrătoare a rugăciunilor, ca, lăsându-mă cunoscut deplin de Duhul Sfânt, să-mi văd străfundurile de fărădelege și amarnica nebunie a învârtoșării sufletești, care se lucrează întru mine cu putere neostoită. Miluiește-mă, Sfinte Sofronie, ca, din piatra cea învârtoșată a inimii, să țâșnească izvorul cel limpede al lacrimilor de pocăință și așa să cadă solzii părerii de sine de pe ochii sufletului și, dincolo de orice amăgire, să mă văd așa cum sunt înaintea lui Dumnezeu, Însuși Duhul Sfânt dând mărturie despre blestematele mele fapte și cumplitele înstrăinări de lumina Sa cea făcătoare de viață. Cere tu, asupra mea, statornicirea cea lucrătoare a Adevărului Duhului Sfânt, ca astfel să dobândesc izbăvire din temnița minciunii și slobozit să fiu prin răstignirea cea de bunăvoie întru deschiderea brațelor dragostei către toți semenii, ca și întru mine, cel nemernic, să se proslăvească dragostea nemuritoare a Bisericii lui Hristos, lucrată în lume de Duhul Sfânt prin înțelepciunea cea nețărmurită a Tatălui și a Fiului Său. Amin.