Scurtă rânduială de rugăciune către Sfântul Sofronie Saharov,
a celui cuprins de multe dureri sufletești ori trupești
Tropar
Ai sorbit, dimpreună cu Hristos Domnul, toate durerile și amărăciunile veacului nostru, dumnezeiescule Părinte Sofronie, și, pogorându-te în întunericul cel mai dinafară, ai răbdat pentru noi, până la sfârșire, bezna despărțirii noastre de Tatăl. Pentru aceea și Fiul, suspinând întru tine în Duhul Sfânt, te-a cuprins în slava cea veșnică a Învierii, din care gustă deplin numai cei ce iubesc Evanghelia mai presus decât orice cuget al lor.
Condac
Chipul tău cel părintesc revarsă strălucirea și mângâierea Duhului Sfânt, Sfinte Preacuvioase Sofronie, căci, văzând suflul ucigaș slobozit în lume din împuținarea dragostei, l-ai luat pe tot asupra ta și, pocăindu-te pentru toate fărădelegile întregii omenirii, ai vărsat mări de lacrimi și suspinuri pentru a potopi cu bunătate nebunia noastră cea rea. Luminează și adâncurile inimii noastre, ca, descoperind chipul și asemănarea cea dumnezeiască pentru care am fost zidiți, să ne învățăm a grăi Tatălui și Fiului și Sfântului Duh: Aliluia!
Icos
Primenire a Duhului Sfânt aduci în sufletele strivite de poverile veacului, iar celor măcinați de boliri, le aduci alinare și tămăduire, Sfinte Sofronie, făcându-te cunoscut tuturor ca un multmilostiv Părinte, care îi umple de cunoștința cea dumnezeiască pe toți cei ce trudesc pe calea cea ostenicioasă a Crucii lui Hristos. Pentru aceea și noi, cei care ne știm îngropați în întunericul voii proprii, suspinăm către tine și îți grăim așa:
Bucură-te, pârâu de lacrimi înșirate în rugăciune, care a crescut, revărsându-se în fluvii de milă pentru semeni,
Bucură-te, suspin în care s-au strâns, întru pocăință, toate împietririle și învârtoșările urmașilor lui Adam,
Bucură-te, floare neprețuită, crescută în colțul cel tainic și înalt al Pietrei celei din capul unghiului,
Bucură-te, durere care s-a întins, prin Cruce, în îmbrățișarea iubitoare a morții tuturor oamenilor,
Bucură-te, rouă a păcii, preschimbată de Duhul Sfânt dintru neîncetatele tale sudori în rugăciune,
Bucură-te, dragoste ce ne îmbrățișează pe toți întru cuvântul prin care am fost aduși la ființă și viață,
Bucură-te, petală a gingășiei, care topește, cu mireasma și frumusețea ei, toată încrâncenarea omenească,
Bucură-te, ochi străvăzător, care ne ascunde de privirile vrăjmașe ale urâtorului de oameni,
Bucură-te, limbă, dintru care se revarsă răcoarea cuvintelor zămislite în focului Duhului Sfânt,
Bucură-te, tărie atotputernică a dumnezeieștii ființări, care cunoaște deplin toată neputința omenească,
Bucură-te, ureche multmilostivă, care ascultă cu luare-aminte și zumzetul celor mai mici șoapte de rugăciune,
Bucură-te, blândețe tămăduitoare, care ne picură în inimi mierea îndulcirii de dragostea lui Hristos,
Bucură-te, dumnezeiescule Părinte Sofronie, privire prin care ne cuprinde înțelepciunea iubitoare a Duhului Sfânt!
O cântare a Canonului
Te-ai tăinuit în pustia Muntelui Athos și, sălășluindu-te în peștera de cremene, Sfinte Sofronie, te-ai îngropat cu totul în plângeri și suspine, sorbind în inima ta sfâșierile și durerile tuturor oamenilor. Iar Domnul Însuși, plângând întru tine, te-a învățat taina cea necuprinsă de cuvânt a rugăciunii din Ghetsimani și te-a înveșmântat în slava Sa dumnezeiască, prin care El le-a strălucit lui Adam și Evei când i-a smuls din temnițele iadului.
Stih: Sfinte Părinte Sofronie, tămăduiește sufletele și trupurile noastre.
Gemetele și suspinurile tale cele mult dureroase din vremea rugăciunii au fost acoperite vederii omenești de tăcerea și piatra peșterii, Sfinte Sofronie, aceasta făcându-se și căuș al șiroaielor tale neostoite de lacrimi. Trezește și mințile noastre din somnul cel înfricoșător și nebunesc al plăcerilor simțite, întru care, în fiecare zi, ne năpustim ca în niște prăpăstii, socotind că ar putea să ne astâmpere setea de dragostea și veșnicia lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Părinte Sofronie, tămăduiește sufletele și trupurile noastre.
Ai dăruit Bisericii cuvinte pline de puterea cea blândă și atotbiruitoare a Preasfintei Treimi, dumnezeiescule Părinte Sofronie, și ai săturat mulțime mare de oameni, a căror suflete erau sleite de însetarea după cunoștința Mântuitorului Hristos. Duhul Sfânt este Cel Care a vestit lumii îmbrățișarea ce El Însuși o săvârșea întru tine și prin care ai adunat în sânurile tale întreaga fire omenească, făcându-te, prin purtarea Crucii, asemenea lui Hristos, Fiul Cel Unul-Născut al Tatălui.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Nesațiul plăcerii și al păcatului ne-a pus cătușele nesimțirii sufletești, Sfinte Părinte Sofronie, și, ca niște robi, dintru a noastră rea voire, suntem duși spre înjunghiere înaintea celui care dintru început a fost ucigător de oameni. Arată și inimilor noastre dragostea cea fără de asemănare a Celui Care S-a răstignit pentru noi și ne-a dăruit deplin Tatălui, ca astfel să învățăm a-L iubi pe Dumnezeu, cu moartea pe moarte călcând.
Și acum… a Născătoarei de Dumnezeu:
Pe cei frânți și zdrobiți de suferință și păcat, îi privești cu negrăită milostivire, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, căci nimeni nu cunoaște mai bine decât tine adâncimile lacrimilor și durerile sfâșierilor lăuntrice. Pentru aceea, ridicăm privirile noastre către strălucirea cea senină a bunătății tale, Maică Pururea Fecioară, și îți cerem cu stăruință: dăruiește-ne a ne lăsa în brațele dragostei Fiului Tău, ca astfel să învățăm a străbate, cu El și întru El, calea Crucii și a Învierii din morți.
Rugăciune
Dumnezeiescule Părinte Sofronie, dragostea ta, cea atotputernică întru blândețe, îi mângâie, îi întărește și îi ridică pe toți cei care sunt doborâți de poverile despărțirii de Dumnezeu, iar trupurile lor sunt cuprinse de mulțime de vătămări și boliri. Dăruiește atotcuprinzătoarea ta milă tuturor celor care cheamă Numele Domnului Hristos, ca, întorcându-ne cu toții din rătăcirile prin tărâmul păcatului, să ne adăpostim întru odihna cea binecuvântată a împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului. Și așa, luminează mințile noastre cu destoinicia și vitejia dragostei pentru Domnul, ca, neînfricoșându-ne de asupririle durerii și ale morții, să privim către Cel Care, ca un Biruitor, a trecut prin îngropare și moarte și a dăruit firii omenești Învierea Sa și deplina unire cu Tatăl.
Aprinde și întru noi jarul cel dumnezeiesc al cuvintelor Evangheliei, ca, mistuindu-se vreascurile cugetelor și simțirilor noastre, să ne înnoim cu înnoire străină de toată slava cea deșartă, pentru ca astfel și noi, cei mult vătămați de boală și păcat, să prindem nădejde și să ne mijească în inimi voioșia cea care aduce gustul cel sfânt al rugăciunii și al încredințării în grija Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin.