PARACLISUL
SFÂNTULUI SOFRONIE SAHAROV
După obișnuitul început, se zic
Canonul Sfântului Sofronie
Cântarea I
Irmos: Apa trecându-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Surâsul tău dumnezeiesc, strălucind dintru slava nepieritoare a Împărăției, stă mărturie a biruinței lui Dumnezeu întru tine, Preacuvioase Părinte Sofronie, iar noi, cei care suntem supuși vremelniciei, ne umplem de recunoștință știind că, în timp și dincolo de timp, te avem mângâietor, ocrotitor și ceresc călăuzitor către Împărăția Cerurilor.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Cum vom prinde în cuvânt și cum vom înfățișa crestele cele înalte ale nevoințelor și ale sudorilor tale, dumnezeiescule Părinte Sofronie, căci acest munte străveziu și feciorelnic este cu totul minunat, pentru că s-a înălțat la Dumnezeu prin pogorâre la iad, unde, mai presus de toată înțelegerea noastră, te-ai pocăit pentru întreaga fire omenească până la secătuirea lacrimilor.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Podoaba Luminii nezidite ți s-a făcut veșmânt al adâncirilor în Dumnezeu, iar tăcerea ta a țâșnit lumii izvor de cuvinte dătătoare de viață, care alungă toată înșelăciunea și limpezește temeliile firii. Sfinte Sofronie, miluiește-mă și luminează-mă a te înțelege cu dreaptă cugetare, deși mintea și viețuirea mea e firavă și împiedicată foarte de pofta ochiului și trufia vieții.
Slavă…
Pâlpâie în inimile noastre flăcăruia credinței și, temându-ne a nu se stinge cu totul dintru vitregia vremurilor, alergăm la tine, multmilostive Părinte Sofronie, rugându-te să ne luminezi și pe noi cu focul Duhului Sfânt, întru Care ți-ai făcut veșnic sălaș dintru roua mângâierilor dumnezeiești și părtășia la dumnezeiasca fire.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Locaș aurit al miresmei Duhului Sfânt și al dumnezeieștii îmbrățișări te avem pe tine, Preasfântă Fecioară, căci întru tine s-au adunat toate bucuriile și durerile lumii ca într-o inimă de mamă, care nicidecum nu trece cu vederea pe vreunul dintre fiii oamenilor iviți din strămoșul Adam. Acoperă rămășița zilelor noastre pământești cu milostivirea ta, Preacurată, ca lepădându-ne de prisositoarele griji, să învățăm a ridica ochii spre Cer.
Cântarea a III-a
Irmos: Doamne, Cela Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Necunoscut era Sfântul Siluan în obștea de la Rusikonul athonit, căci cunoștea meșteșugul îngropării în smerenie față de viețuitorii din mănăstire, Sfinte Părinte Sofronie, dar prin vestirea Duhului s-a înștiințat că tu ești cel căruia i se cuvine să-i încredințeze și însemnările, și povățuirile sale. Pentru aceea și Domnul S-a preamărit întru voi, pe tine arătându-te luminat tâlcuitor al dascălului său, iar pe Sfântul Siluan făcându-l cunoscut întregii lumi prin ucenic deopotrivă cu învățătorul.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Sufletele cele care și-au găsit alinare în străluminatele tale cuvinte sunt ca o turmă de miei ce saltă pe pajiștea plinirii poruncilor Evangheliei, Sfinte Părinte Sofronie, urmându-și păstorul cel care, cu nespusă înțelepciune, știe ce-i este fiecăruia spre folos. Și pe toate dăruindu-le cu bună măsură, îi călăuzești pe cei care te ascultă și citesc dumnezeieștile tale cuvinte către poiana cea preafrumoasă a slobozeniei Duhului.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Ai cunoscut nemijlocit dragostea Părintelui arătată prin Fiul întru Duhul, Sfinte Părinte Sofronie; pentru aceea și suspinul tău s-a unit cu cel al Mângâietorului, Care a săvârșit înlăuntrul tău unirea întregii firi omenești, plinindu-se și întru tine dorul cel preacurat al Domnului Hristos, Care prin mărturia Evangheliei ne-a grăit: „ca toți să fie una, precum și Noi una suntem, Părinte” (Ioan 17, 22).
Slavă…
Trăind cu înțelepciunea Sfântului Duh adâncurile cele nețărmurite ale Evangheliei și purtând Crucea iubirii de vrăjmași, Sfinte Sofronie, ai sorbit prihănirea păcatelor lumii, unindu-te cu Hristos Domnul, Cel Care în Ghetsimani, din dragoste pentru om, a plinit desăvârșit ascultarea de Tatăl. Învață-ne și pe noi, cei prunci la minte, dreapta-trăire și dreapta-cugetare întru Dumnezeu.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Cărarea sfințeniei tale are de-a dreapta pe toți fiii Dreptății care-L cheamă și-L iubesc pe Dumnezeu, iar de-a stânga pe toți nedreptățiții lumii, care prin suspine și dureri s-au îmbrăcat întru răbdare, cinstindu-și nădejdea. Iar tu, venind și umblând printre noi, Preacurată Fecioară, porți în îmbrățișare Crucea Fiului tău și, vestindu-ne Învierea Sa, ne învălui și pe noi cu mireasma dragostei tale dumnezeiești.
Stihire:
Hrănindu-te cu lacrimi de pocăință și cu pomenirea Numelui Domnului Hristos, ți-ai sfințit viața, Sfinte Sofronie, și, văzând lumea cu ochii lui Dumnezeu, te-ai umplut de strălucirea cea nematerialnică a Preasfintei Treimi, iar pe noi ne-ai cinstit cu dragostea ta.
Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…, la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici vom zice: Sfinte Părinte Sofronie, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia… şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm. Doamne miluieşte (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sedealna,
glasul al 4-lea:
Cu pâraiele lacrimilor tale ai sfredelit până în temeliile iadului muntele cel nesățios al mândriei, surpând toată înălțarea cea semeață tăinuită în om, Sfinte Părinte Sofronie, și dimpreună cu Hristos ai biruit puterea morții, dăruindu-ți-se părtășie la dumnezeiasca fire prin lucrarea Evangheliei și unirea întru cunoștință cu Trupul și Sângele Său.
Cântarea a IV-a
Irmos: Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Ai biruit subțirimile părerii de sine prin pogorârea la iad, dumnezeiescule Părinte Sofronie, făcându-te vrednic următor al Sfântului Siluan și al marilor Părinți și Nevoitori ai Bisericii Dreptslăvitoare. Iar noi, minunându-ne de osteneala mucenicească prin care ai trecut pentru împlinirea poruncilor Domnului Hristos și în lupta cu patimile, îți cerem ajutorul ca să punem început bun în lucrarea mântuirii.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Zugrăvind după putere taina și frumusețea lumii, ai rămas în tinerețe cu sufletul neîmplinit, minunatule Părinte Sofronie, căci adâncul și toată plinirea celor văzute e izvorâtă dintru Cel prin Care toate s-au făcut, Făuritorul cerului și al pământului, Care din dragoste pentru om și-a deschis brațele pe Cruce. Acestea pricepându-le prin venirea Slavei dumnezeiești, ai început a lumina întru tine chipul cel sobornicesc al întregii firi omenești, înfățișându-l în culorile mucenicești ale multor rugăciuni, nevoințe, suspinuri, lacrimi și sudori.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Pogorându-te în adâncul inimii, ai străluminat cu Numele Domnului Hristos toate mișcările sufletești, Preacuvioase Părinte Sofronie, și, ostenind până la sânge, ai pecetluit cu multe osteneli smerenia dăruită ție de Preasfânta Treime. Pentru aceasta și Duhul cel Sfânt te-a mărturisit Heruvim pământesc a cărui cunoștință e de Dumnezeu cuvântătoare și Serafim omenesc a cărui dragoste e de Dumnezeu cuprinzătoare.
Slavă…
Din tinerețe zbuciumul tău sufletesc tânjea după aflarea Ființei și ai socotit că vei dobândi acest adânc al înțelegerii pe calea artei, dumnezeiescule Părinte Sofronie, dar Domnul, Cel Care suspina întru tine, te-a călăuzit pe o cale ce te-a înstrăinat de orice măiestrie a lumii spre a te uni mai deplin cu El. Pentru aceea și cuvintele tale limpede și iscusit înfățișează venirea Luminii celei veșnice a Preasfintei Treimi, întru a Cărei dragoste L-ai și mărturisit întregii lumi pe Cel Ce Este.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Privirea ta de mamă vede deodată și fețele noastre mânjite de păcat, și fața Fiului tău întru strălucirea Sa dumnezeiască, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, umplându-ți-se ochii de lacrimi și sufletul de suspinuri. Pentru aceea și noi te rugăm, neîncetat miluiește-ne pe noi cei ce răstignim inima ta, ca unii care fără de încetare întoarcem spatele dragostei Preasfintei Treimi prin alipirea pătimașă de cele vremelnice și pământești.
Cântarea a V-a
Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel preaînalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Te-ai ascuns de oameni în peșteră sihăstrească spre a-ți fi neauzite suspinurile, tânguirile și plânsul, Sfinte Părinte Sofronie, dar lacrimile tale au ajuns în auzul lăuntric al întregii firi omenești, zădărnicind gânduri, îndârjiri și pofte semețe născute din beznă sufletească și luminându-ne tainic pe toți cu dragostea cea dumnezeiască și curățitoare a Domnului Hristos.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Neîncetat grăim întru omul cel lăuntric și nu s-a găsit vreodată oarecine care prin a sa putere să-și poată opri cu adevărat gândurile, dar tu, Sfinte Sofronie, ne-ai făcut să pricepem că glasul cel din străfund al conștiinței este cel al întregii firi omenești și Însuși Duhul suspină întru noi spre plinirea unirii tuturor oamenilor prin biruința desăvârșită asupra păcatului și a morții, dăruită nouă prin Cruce.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Cuvântarea ta de Duhul lucrată și multora adeverită dintru focul cel dumnezeiesc al graiurilor, Sfinte Sofronie, înnoiește omul cel lăuntric, dăruindu-i Viața-Hristos, întru Care tu însuți ai fost viu, trăind pe acest pământ. Miluiește-ne și pe noi cei povârniți de poverile multelor griji și, dăruindu-ne dezlegare de ostenelile păcatului, fă văzătoare nădejdea noastră, ca să ne îndulcim de dragostea lui Dumnezeu.
Slavă…
Boarea cea lină a venirii Duhului Sfânt ne vestește și nouă, netrebnicilor, măsura dumnezeiască a nevoințelor și cunoștinței tale, Preacuvioase Părinte Sofronie, pentru aceea foarte ne veselim că Domnul te-a dat mângâiere acestui veac însetat și pustiit de arșița păcatului, a deznădejdii și a fărădelegii. Acoperă-ne pe noi cu lumina zâmbetului tău și ne păzește de toate încruntările întunecărilor drăcești.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Cuvântului lui Dumnezeu I-ai dat trup dintru tine, Mireasă a sfințeniei, și L-ai crescut însoțindu-L cu tainica ta îmbrățișare, urmându-L cu duhul în propovăduirea Evangheliei, întru pătimirea Crucii și Învierea Sa din morți. Miluiește-ne pe noi, cei ce stăm cu privirea pironită întru nălucirile pământești și, prin nesimțire și uitare, țintuim iarăși și iarăși dragostea lui Dumnezeu pentru noi.
Cântarea a VI-a
Irmos: Doamne, Cela Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Prin măsura cea nemăsurată a ostenelilor tale lăuntrice, ai statornicit sălășluirea Sfântului Duh întru tine, Preacuvioase Părinte Sofronie, și, prin suspinul cel pustnicesc alungând înnegurările multor înșelăciuni de gând, ai biruit vrăjmașul cel din urmă – moartea – mistuindu-i lucrarea cu puterea Învierii Domnului Hristos și născând fii duhovnicești pecetluiți întru puterea duhului tău.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Râurile tale de lacrimi au adus susurul smereniei în văile multor inimi pustiite și sterpe, Preacuvioase Părinte Sofronie, și, scoțându-le din zbuciumul cel cumplit al beznei deznădejdii, ai murit și ai înviat cu fiecare om ce s-a născut din femeie, căci lărgimea dumnezeiască a inimii tale nu a putut fi îngrădită de sălășluirea în trup sau de vreo stihie materialnică a acestei lumi.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Iubind Biserica lui Hristos, i-ai adunat în îmbrățișarea ta pe toți fiii risipitori ai lumii, dumnezeiescule Părinte Sofronie, făcându-li-te înainte-întâmpinare prin rugăciunea cea ipostatică, întru care ai strâns la sânul tău întreaga fire omenească. Pentru aceea și Lumina cea nezidită adeseori te-a cuprins cu slava strălucirii ei, mărturisind că I-ai sălășluit întru tine pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, spre unire deplină cu Preasfânta Treime și întreg Adamul.
Slavă…
În vâltoarea lacrimilor tale ai spălat veșmintele noastre sufletești preapângărite de întinăciunea multelor păcate, Sfinte Părinte Sofronie, iar căile noastre le-ai luminat, scoțându-ne la țărmul cel fericit al credinței, nădejdii și dragostei. Pururea ne învrednicește de dumnezeiasca ta ocrotire și dragoste, ca nu cumva să fim pârjoliți și pustiiți de mulțimea de fărădelegi a veacului de acum.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Blândețe fără seamăn proslăvită prin adânc de rugăciune ne ești, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, căci toți cei care am ostenit în furtuna învolburată a patimilor și a poftelor, găsim la tine bunăvoință și sfântă găzduire. Mângâie-ne și pe noi cu smerenia dragostei tale și ajută-ne să mărturisim Domnului vitregia neîncetată a cugetului trupesc și a relelor obiceiuri, ca luminându-se și sfințindu-se cunoștința noastră, să ne încredințăm Lui pe noi înșine și unii pe alții.
Stihiri:
Mireasma cea sfântă a blândeții tale cucerește mulțime nenumărată de suflete, Sfinte Părinte Sofronie, iar înțelepciunea ta dumnezeiască luminează și slobozește mințile robite de cugetele acestui veac trecător.
Ți-ai săvârșit viețuirea pământească întru adâncul rugăciunii, iar strălucirea duhovnicească a faptelor tale s-a presărat ca o sămânță sfântă peste ogoarele cele lăuntrice, arate cu suspinurile atâtor inimi.
Nimic dintru cele ale noastre nu-ți este ascuns, ci cu gingășia Duhului Sfânt privindu-ne, ne umpli de dragoste și recunoștință, tămăduindu-ne de multele învârtoșări și bădărănii cu care noi înșine ne-am batjocorit sau poate alții ne-au necinstit.
Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…, la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici vom zice: Sfinte Părinte Sofronie, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia… şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm. Doamne miluieşte (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Condac
glasul al 3-lea:
Prin cuvântul tău de mărturisire ne-ai învățat că Biserica Dreptslăvitoare este stâlp și temelie a adevărului, Sfinte Părinte Sofronie, iar neasemuitele daruri ale Duhului Sfânt lucrează întru toți cei care întru cunoștință se unesc cu Hristos Dumnezeu. Cu mărinimia milostivirii tale, ajută-ne și nouă ca, prin faptă și spor de înțelegere, să pricepem că Sfintele Taine sunt cale și putere spre dobândirea rugăciunii ipostatice.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă?
APOSTOLUL
Preotul: Înţelepciune.
Din Întâia epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citire (4, 1-16):
Dacă la săvârşirea paraclisului nu se află niciun preot ori diacon, Apostolul şi Evanghelia pot fi citite de către un simplu credincios, cu luare-aminte, cu smerenie şi dragoste.
Fraților, aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu. Iar la iconomi mai ales se cere ca fiecare să fie aflat credincios. Dar mie prea puţin îmi este că sunt judecat de voi sau de vreo omenească judecată de toată ziua; fiindcă nici eu nu mă judec pe mine însumi. Căci nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel care mă judecă pe mine este Domnul. De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda. Şi acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca să învăţaţi din pilda noastră să nu treceţi peste ce e scris, ca să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt. Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti ca şi cum nu l-ai fi primit? Iată, sunteţi sătui; iată, v-aţi îmbogăţit; fără de noi aţi domnit, şi măcar de aţi domni, ca şi noi să domnim împreună cu voi. Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, Apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă, înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim și ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc ca pe nişte copii ai mei iubiţi. Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos. Deci vă rog să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.
Preotul: Pace ţie, cititorule. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia…
EVANGHELIA
(Luca 24, 13-35)
Preotul: Cu înţelepciune drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor. Credincioşii: Şi duhului tău. Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, citire. Credincioşii: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Preotul: Să luăm aminte.
Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei, şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare. Răspunzând unul, cu numele Cleopa, a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea? El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era proroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri; iar noi nădăjduiam că El este Cel Ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea. Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat; ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt și negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus prorocii! Nu trebuia, oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa? Şi începând de la Moise şi de la toţi prorocii, le-a tâlcuit lor din toate Scripturile cele despre El. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi, că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei. Şi au zis unul către altul: Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? Şi în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pentru rugăciunile Preacuviosului Tău Sofronie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
Stihiră:
Întru lumina tainică a împreună-viețuirii te-au cunoscut cei cărora le-ai pescuit sufletele dintru valul cel stricăcios al veacului pământesc, Sfinte Sofronie; pentru aceasta și dau mărturie lumii că duhovnicește au cinat cu tine, cel care ai fost următor lui Hristos în Ghetsimani, pe Cruce și în Învierea Sa din morți.
Preotul:
Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări. Înalţă fruntea dreptmăritorilor creştini şi trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosinţele cinstitelor Puteri Cereşti celor fără de trup; pentru rugăciunile cinstitului, măritului Proroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale celor între Sfinţi Părinţilor noştri, mari dascăli şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, Atanasie cel Mare, Chiril, Nicolae al Mirelor Lichiei şi Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni; ale Sfinţilor, măriţilor, bunilor biruitori Mucenici; ale Sfântului Preacuviosului Părinte Sofronie Saharov; ale Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri: Grigorie Decapolitul, Nicodim cel Sfinţit şi Dimitrie cel Nou; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana; ale Sfântului (numele), a cărui pomenire o săvârşim astăzi şi pentru ale tuturor Sfinţilor, rugămu-ne, Multmilostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoşii, şi ne miluieşte pe noi.
Doamne miluieşte (de 12 ori).
Apoi ecfonisul:
Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni…
Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, credinciosul zice această rugăciune:
Ascultarea ta de Dumnezeu s-a preschimbat întru Duhul în ascultarea inimilor noastre, Sfinte Părinte Sofronie, cu grăbire venind în ajutorul tuturor celor care merg pe căile mântuirii ori ale suspinului. Luminează inimile noastre cu stăruința întru pomenirea Numelui lui Dumnezeu, obiceiurile noastre le preschimbă cu lucrarea Sfântului Duh, necinstirea cea deznădăjduită pe care o avem față de noi înșine, preschimb-o în minte iubitoare de înnoirile pocăinței. Hrănește-ne cu înțelesurile cele adânci ale dumnezeieștilor tale cuvinte și împrospătează simțirile noastre bătucite cu puterea vieții lui Dumnezeu, trăită prin poruncile Evangheliei. Gândurile noastre care umblă prin văile cele colțuroase și sterpe ale păcatului, ridică-le spre Cer, pătrunzându-le și înnoindu-le cu razele gândului celui dintâi al lui Dumnezeu pentru om. Și însuți sfințește cu puterea Crucii cântecele sufletelor frânte în mulțime de suspinuri, ca dintru ele să auzim cum se alcătuiește și răsună în vecii vecilor acest minunat cânt: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!
Doamne miluieşte (de 12 ori).
Cântarea a VII-a
Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Ascultarea și plânsul cel sihăstresc au făcut din tine bărbat dumnezeiesc, care cunoaște și zădărnicește fulgerător toate vicleșugurile dracilor, Sfinte Părinte Sofronie, căci îmbrățișând toate durerile lumii, te-ai făcut ucenic al Crucii lui Hristos și vrednic primitor al sfintelor învățături ale Starețului tău Siluan, cel întru care Sfântul Duh lucrează cu putere mare.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Te-ai făcut asemenea lui Dumnezeu, neîncetată dăruire și bucurie, minunatule Părinte Sofronie; pentru aceea ne și veselim de tine ca de unul care ne îmbrățișează și ne iubește întru smerenia dumnezeiască, cea fără de întoarcere spre sine. Ajută-ne să vedem întunericul din noi cu lumina Sântului Duh, ca să purcedem și noi pe calea cea nemincinoasă a pocăinței și a înnoirii minții.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Ajunge la sfârșeală duhul nostru din pricina sfâșierilor lăuntrice, iar durerea cea mare a inimii secătuiește trupul de vlagă, Sfinte Părinte Sofronie, însă luând aminte la cuvintele tale, ne facem împreună-pătimitori cu toți cei care suferă acum deopotrivă cu noi. Te rugăm, vindecă întru puterea Crucii mulțimea de răni netămăduite, pe care noi și înaintașii noștri le-am dobândit dintru împuținarea dragostei pe acest pământ.
Slavă…
Cu străvedere împreună-pătimitoare și mucenicească, ai văzut toate uciderile făcute de către om de la începuturi și până în veacul de acum, multmilostive Părinte Sofronie, și, ca un fiu al blândeții, ai strâns la pieptul tău toată lacrima și durerea omenească. Dăruiește pace lumii cu preaputernicele tale rugăciuni, ca stingându-se toate învrăjbirile dintre frații firii omenești, să odrăslească întru noi vlăstarul pocăinței și al prețuirii semenilor.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Privirea ta blajină și obrajii înlăcrimați cutremură sufletele noastre, Mireasă și Maică Pururea Fecioară, căci bunătatea ta cea îndelung-răbdătoare nu încetează să mijlocească pentru noi, cei care cu învârtoșare ne azvârlim și ne cufundăm în mocirla îndulcirilor păcătoase. Umple și inimile noastre de gândul cel adânc al Evangheliei, ca întru cunoștință să ne facem lucrători și părtași la săvârșirea mântuirii noastre.
Cântarea a VIII-a
Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Cântec ale cărui sunete sunt lacrimile, iar cuvintele îi sunt suspinurile, s-a făurit întru inima ta, dumnezeiescule Părinte Sofronie, luminând cu Numele Domnului Hristos făptuirile tuturor oamenilor, de la Adam și până la cel din urmă om care se va naște. Pogoară și în inimile noastre betege stropi de lumină ai dragostei tale, ca dobândind tămăduire lăuntrică, să-ți aducem cu vrednicie măcar o fărâmitură de laudă.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Precum un ghețar în muntele cel geros al mândriei, așa ne-a înțepenit inima, Sfinte Sofronie, dar tu, alungând norii cei întunecați ai necredinței, pogoară și asupra noastră razele cele fierbinți ale Soarelui Dreptății, ca astfel topindu-se toată răceala sufletească, să ne facem și noi izvor care udă țarina cea roditoare a grâului duhovnicesc al Evangheliei.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Cu penelul frumuseții, a bunei-cuviințe și a dreptei-cinstiri ai ctitorit la Essex sălaș de popas și mântuire pentru multe suflete, Preacuvioase Părinte Sofronie, cu lucrarea rugăciunii tale descoperind taina sobornicească a chipului lui Dumnezeu din om. Pentru aceasta și întru Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească s-a făurit dintru rugăciunile tale cupolă împodobită cu aurul sfințeniei, care îi cuprinde pe toți cei ce caută îmbrățișarea cea tainică a Sfântului Duh.
Slavă…
Tu ești pom al vieții dintru ale cărui ramuri țâșnesc râurile revărsărilor de har, dăruite și nouă, celor de la sfârșitul veacurilor, Sfinte Părinte Sofronie, căci urmând lui Hristos, ai deschis și tu brațele tale spre a fi străpunse de piroanele dragostei celei pentru om. Fă-ne și pe noi iubitori ai Crucii, ca întru mulțumire și recunoștință să le primim pe toate cele care se petrec în viețile noastre și astfel să fim împreună-pătimitori cu toți cei care suferă asemenea nouă.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Apropierea dracilor este grabnic izgonită de chemarea numelui tău, Preacurată Fecioară Marie, căci strălucirea Adevărului născut dintru tine, cu fulgerare spintecă înșelarea de sine a taberei demonilor. Pentru aceea și cei ce se pustnicesc în rugăciune, întind spre tine dorurile lor, știindu-te preaputernică și nebiruită apărătoare, ca una care ești Maica Dumnezeului nostru.
Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaslăvindu-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a IX-a
Irmos: Spăimântatu-s-au cerurile şi marginile pământului s-au cutremurat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Slujindu-ne pe noi, cei netrebnici, ai înfățișat tabloul cel dumnezeiesc al mântuirii întru cunoștință, Sfinte Părinte Sofronie, scriindu-ți cuvintele cu culoarea care adună în ea tot curcubeul legămintelor lui Dumnezeu. Ajută-ne și nouă să ne cunoaștem întunericul sufletesc prin mijlocirea venirii Duhului Sfânt, ca astfel intrând pe calea cea strâmtă a arătării tuturor gândurilor noastre lui Dumnezeu, să ne facem și lucrători ai rugăciunii de toată vremea, spre veșnică biruință întru puterea Numelui Domnului Iisus Hristos.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Strălucirea Sfântului Duh având-o înaintemergătoare, începeai a săvârși Sfânta Liturghie întru cunoștință și trezvie, Preacuvioase Părinte Sofronie, iar Preasfânta Treime îți dădea încredințarea cea tainică a Luminii Sale nezidite, preamărindu-te încă din acest veac trecător. Pentru aceasta, din vremea vieții pământești, însuți te-ai făcut slujire și liturghie pentru toți cei care caută a se uni cu Dumnezeu.
Stih: Sfinte Sofronie, înnoiește-ne și pe noi cu lacrimi de pocăință.
Ctitorie făcută pe tablele inimii pe care s-a scris cu Duhul, ne este viețuirea ta, Sfinte Părinte Sofronie, și primindu-ne sub acoperământul rugăciunilor tale, ne veselim de înțelegerea cea luminoasă pe care o dăruiești, deslușindu-ne taina chipului lui Dumnezeu din om. De aceea și numele tău este bunăvestire pentru toți cei care ne luptăm cu moartea dintru noi, căci te cunoaștem ca mărturie a dragostei Sfântului Duh, de care se bucură toate noroadele pământului, de la Asfințit până în Răsărit.
Slavă…
Ai trecut prin moarte ca un biruitor, Sfinte Sofronie, căci fiind unit cu Domnul Iisus prin Euharistie și rugăciunea de toată vremea, ai mers înaintea Celui pe Care L-ai iubit și L-ai mărturisit prin toate cugetele, cuvintele și faptele tale. Iar El, cuprinzându-te cu îmbrățișare dumnezeiască, surâzând ți-a șoptit întru Duhul cuvântul cel tainic prin care te-a adus la ființă și viață. Iar noi, veselindu-ne de unele ca acestea, te rugăm, luminează și sufletele noastre, ca alegând căile Evangheliei, să ne învrednicim la sfârșitul vieții a vedea și noi zâmbetul lui Dumnezeu.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Ca o mireasmă a primăverii lăuntrice poposești în inimile noastre, dumnezeiască Mireasă, cu frumusețea zâmbetului tău risipind toate amărăciunile acestui veac trecător și înnoindu-ne întru nădejde. Fă ca în văile durerilor și întristărilor noastre să crească viorelele trezviei, care împodobindu-se cu strălucirea Soarelui Dreptății, să ne învioreze sufletele cu simplitatea lucrului mărunt săvârșit întru cunoștință.
Apoi:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în Ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăţia, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi troparele, glasul al 6-lea:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…, la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici vom zice: Sfinte Părinte Sofronie, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia… şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm. Doamne miluieşte (de 12 ori).
Şi se face otpustul:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Sofronie Saharov şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.